Pușkin

Tot sunt și fără tine prea mulți poeți, și-or fi, ce scot la cărți, uitarea să aibă ce-nghiți...

în poemul: Unui amic versificator
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Citate similare

Foc de tabără literară

Sar porumbii în ciurele,
Și în jur, poeți câți vrei,
Cei mai mulți scot floricele,
Câțiva însă scot scântei.

epigramă de (2015)
Adăugat de Anton MuraruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Poeți și poeți

Sunt berze care-nfrâng năpasta
Și aduc poeți, dar câte-un cârci,
Le ține de la treaba asta
Și-o lasă pentru... cocostârci!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Stelică Romaniuc

Răspuns

Mă-ntreabă mulți de ce nu scot,
Ca alții, cărți la edituri
Și le răspund că eu nu pot
Să tai degeaba noi păduri.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Unor poeți

După versuri, dacă-i iei
Pe acești "moderni" poeți,
Nu știi care dintre ei
Au în cap, mai mulți... sticleți.

epigramă de din Zâmbete și... "zâmbete" (2009)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Augustin Jianu

Colega

Prea mulți colegi, prea mulți dilii,
Prea multă fierbere de-a-n proasta,
Colegi cu rime străvezii,
Îți fură până și nevasta.

Te freci de ei pe la lansări,
Analfabeți de conjunctură,
Maeștri sunt la provocări,
Doar nesimțiți, cu multă gură.

Plin de " poeți " și " scriitori ",
Invazie ca de lăcuste,
Sunt erudiți, și știutori,
Provin din mame balabuste.

Se trag cu tine de curea,
Pe umeri bat prietenește,
Prin vene sânge de lichea,
Și neamuri proaste le mustește.

Te pomenești cu un poltron,
De parcă ați fost colegi de armă,
Sau măcar numai de pluton,
Colega, hait că e alarmă!

Eu nu-s colegul nimănui,
Vă-ntreb ce ați făcut în viață,
Din ce-ați trăit ai orișicui?
Farsori cu versuri de paiață.

Mai stare-ți dracului pe loc!
Mai ogoiți-vă otrepe!
Cultura nu este un floc,
Să-l pieptănați cum v-oți pricepe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

La mulți ani, copilărie!

Poate că-n Cer sunt îngeri care scriu
Și cărți pentru copii, într-un târziu,

Că prea sunt toți adulții rătăciți
Sub cerul lor de grijă cenușiu.

E lumea-n ochi de îngeri, plai cu flori
Și joc, cum vrea copilu-n veci zglobiu,

E lumea dor de viață fără nori
Și fără un sfârșit într-un pustiu.

Știindu-mă copil, îngerii-au vrut
Poet, ca ei, pentru copii să fiu...

poezie de din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pot trăi fără poeți, dar nu pot trăi fără cărți...

aforism de (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu VornicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Margine de sat

uitarea

ești strop de viață
și prea multā moarte
ești lacrima de pe obrazul țării
ești zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre

la pieptul tău au cugetat poeți
la masa ta prea mulți s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăți
pământul ți-e cu sânge amestecat

din vinul tău băut-au toți bărbații
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldații
acestui neam
umil
sărac
tăcut

te-au părăsit nepoții
și copiii
vorbești mai des cu morții
nu cu viii
și Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase și de Paște
cu o prescură și colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ți renaște

ești strop de viață
și prea multā moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu cunosc prea mulți poeți nordici: în lirism e o incompatibilitate între fiord și fior.

calambur aforistic de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce nu public

M-a întrebat mai de curând
Chiar cel mai sincer cititor
Era așa, ispititor
Și i-am răspuns cu-același gând:
- Ce rost mai are să îngroș
Rândurile de scriitori
Când sunt mai mulți compozitori
Decât ascultători?!
Avem biblioteci întregi
De capodopere uitate
Care se cer a fi curtate
Cum poți să le renegi?

O viață de om e prea scurtă
Ca să citești doar nestemate
Și-atunci, ce bun să public alte
Cărți mediocre, nu insultă?
Dacă-s atâtea cărți perfecte
Gândește-te la cele care
Au ca pecete, fiecare,
Valoarea mică, chiar infecte...
Sunt miliarde, ce crezi tu,
Cerneala lor e cât oceanul
Prin comparație, Iordanul
Este tabu...

De-aceea, eu propun așa:
Nu mai tăiați pomi pentru foc
Pamântul ăsta nu-i un joc
Și avem ce linșa!
Strângeți cărți fără vreo valoare
Atât de multe cât puteți
Din ele vom face peleți
Să-l încălzim pe cel ce n-are...

poezie de din Volum în lucru - "Noua Geneză" (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în fața ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ți sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte și nopțile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ți admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puțin.

Lasă-mă, femeie, să-ți mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi și inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Boboci au fost, boboci sunt încă
Și-or fi-n mai multe epigrame,
Că tari sunteți, precum o stâncă
Și mulți vor fi să vă aclame!

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Jocul de-a nemurirea...

Dă-mi drumul la ușă madam
Să pot ca să intru la tine
Am multe, prea multe să-ți spun
De rele, de bine
Și încă destule mai am
Și alte a-ți zice
Dă-mi drmul la ușă madam
Stă cerul să pice

Am vești și știri de la care
Tu poți la timp să înveți
Ce, lumea, vezi bine nu știe
Și-s scrise în cărți de poeți
Sunt jos, pe scări la intrare
Aștept să-mi descui
Am vești și știri despre care
N-am spus nimănui...

Grăbește și fă ce îți spun
Mă lasă să intru la tine
Aprinde lumina și vezi
De cum, de când și de cine
Îți pasă ori poate-s nebun
Cum crede-omenirea
Grăbește și fă ce îți spun
Sunt eu, nemurirea...

Dă-mi drumul la ușă sau geam
Dă-mi drumul, madam!...

poezie de (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dorina Omota

Unde sunt eu?...

Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare

Suntem poeți cu toții, dar câți oare,
Rămâne-vor în cărți nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură

Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră și o poezie
Și le postăm cu mare frenezie

Și mulțumim cu mare reverență
Deși primim ades indiferență,
Acelora care își fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele

Eu știu că nu-s poetă și e timpul
Să uit cum mă mândream cu anotimpul
În care am crezut cu- nflacarare
Că nu mai sunt o simplă muritoare

Și de aceea mă retrag o vreme
Pentru că azi am prea multe dileme
Iar după ce-o să-mi fac o analiză
Cred că voi pune versul în valiză
Și voi pleca fără să spun vreodată,
Cât mi-e de dor să fiu ca altădată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Cât de mult simplifică viața totul! La bibliotecă, cer patru cărți: două, tipărite cu caractere prea mici, le îndepărtez fără să le examinez; a treia, prea... serioasă, îmi pare de necitit. O iau pe a patra fără convingere...

citat celebru din (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Fără tine

Ieri erai online, te-am văzut la față
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanță.
Și dacă de mâine te-ai deconecta
Nu știu ce m-aș face, cum aș rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Și trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

* * *

Bronzurile vor suna
Leturghii în slava ta
Și-or cânta vreo două ore
Piculinele sonore...

Și-or porni cu pașii lini
Ca vasalii bizantini...
Crinii toți de la grădină
Sub balconul tău să vină!

Și suna-vor lung pe cale
Clopote din catedrale;
Și-or să cânte pentru tine
Cele zece piculine...

Îți voi pune la picioare:
Flori de sânge, flori de soare...
Și-am să-ți cânt în două zile
Zece strofe juvenile.

Bobârnacele-or pica
Tot întru slava ta
Ca să zică, mai târziu:
Dăi! Dăi! Dăi! și piu! piu! piu!

Cu birlicul de carale
Cumpăr cărnurile tale,
Iar birlicul roș de cupă
Jartiera să ți-o rupă.

poezie clasică de din Inginerul Tinca (1914)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Elena Bulancea

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-și caută odihnă, fiind istovită
Și se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Și nopțile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt și chem resemnarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu ești departe, mai sus decât norul
Și-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că știu cine sunt!

poezie de (2016)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu tine și totuși fără...

Cu tine și totuși fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine și totuși fără,
fug și de răsărit și de-apus.

Cu tine și totuși fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine și totuși fără,
vreo șansă să nu-nnebunesc?

Cu tine și totuși fără,
cânt, plâng și dansez în noapte.
Cu tine și totuși fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.

Cu tine și totuși fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine și totuși fără,
în iluzii vagabondez.

Cu tine și totuși fără,
încă învăț să trăiesc.
Cu tine și totuși fără,
wtf... am să reușesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pușkin

Către un amic versificator

Te-avânți și tu, Ariste, ca alții spre Parnas,
Râvnind, oricum, să-ncaleci pe aprigul Pegas-
Căutător de lauri pe căi primejdioase
Dai cu-ndrăzneală lupta în critici bătăioase.

Ci lasă, tu, cerneala și pana ta, Ariste,
Uitând păduri, pârâie și țintirimuri triste-
Nu cresc iubiri de flăcări în cărticica slabă.
Vezi, să nu cazi din munte! Coboară mai degrabă.
Tot sunt și fără tine prea mulți poeți, și-or fi,
Ce scot la cărți, uitarea să aibă ce-nghiti.
Poate și-acum, de zgomot când te retragi departe,
Având de-o muză proastă, de veșnicie, parte,
Aripile Minervei avându-le egidă
Ascunzi un tată pentru altă Telemahida.
Deci teme-te de soarta poeților de-ocară,
Ce cu grămezi de versuri întruna ne omoară-
Răsplata hărăzită de viitor e dreaptă
Că-n Pind așteaptă lauri, dar și urzici așteaptă.
Când gloria nu-ți vine, să te-nspaimanti! Apollo
Privindu-și Heliconul și dând de tine-acolo
Va clătina din capul cu cârlionț ca,-ndata,
Cu-o joardă de răchită în geniul tău să bată.

Dar ce-i? Te-ncrunți? Răspunsul mi-l dă sărmana-ți pană
"Mai bine taci, vei scrie. Bați gura de pomană!
Eu nu fac cale-ntoarsa când sorții hărăziră
(Să știi și tu!) ca pururi să fiu legat de liră.
Ce-i de mă-acuză lumea când eu în mine cred?
Tu zbiară și hulește căci tot rămân poet!"

Artist, poet nu-i omul ce rimă o brodește,
Și, scârțâindu-și pana, hârtie cheltuiește.
A scrie versuri bune nu e un fleac, cum crezi-
Cum Vitgenstein ușor e să-i bată pe francezi.
Pe când Derjavin, Dmitrev, Lomonosov sunt puși
Mereu, la loc de cinste, între poeții ruși,
Hrănind cu minte-nălța învățături străbune-
Prea multe cărți mor iute, abia sosite-n lume,
Căci opera lui Grafov, care-n deșert răsună,
Cu Bibrus și Glazunov va putrezi-mpreună-
Nimeni n-o s-o mai știe, și n-o ceti proștii,
Blestemele lui Phoebus o vor pecetlui.

Ci hai să zicem însă c-ai fi în Pind ajuns,
Și că poet, mulțimea, pe drept cuvânt, te-a uns,
Că toți vor să citească ce scris la tine-n vers e.
Crezi tu că înspre tine-or începe să se verse,
În fluviu, avuția- cu-avere să te-alegi,
Tu, ca poet, să cumperi de-a valma, state-ntregi,
În lăzi de fier tot galbeni răsunători să strângi,
Și-apoi, trântit pe-o rană, să bei și să mănânci?
Vai! Nu sunt scriitori bogați pe lume, frate,
Ursita nu le tăie în marmură palate,
Nici lăzi în care aur să sune și tresalte!
Cocioaba de sub humă și podurile-nalte
Sunt ale lor palate și săli imperiale.
Îi laudă mulțimea, dar îi nutresc jurnale.
Roata fortunei trece, la ei nu face haltă;
Gol s-a născut, gol merse Rousseau-n lumea cealaltă,

Cu cerșetorii Camoes, sarmanu-a petrecut,
Kostrov prin pod murit-a de nimenea știut,
Și mâini străine trupul în raclă i-au închis.
Viața lor durere-i și gloria-i un vis.

La spusa mea, îmi pare, că stai îngândurat!
-"Atunci de ce, vei zice, sever m-ai judecat,
Ca Juvenal pe toate să mi le pomenești,
Când despre poezie tu însuți îmi vorbești,
Certat fiind tu însuți cu muza și Parnasul,
Să-mi predici despre versuri îți dregi întruna glasul.
Ce s-a-ntamplat cu tine? Îi fi smintit sau ba?"
Ariste, la-ntrebare am să-ți răspund așa:

Cândva,-ntr-un sat, țin minte și eu, ca toți mirenii,
Trăia un popă vârstnic, albit de-amarul vremii.
Trăia-n belșug și pace, și cu vecinii drept,
Încât se duse vestea că-i popă înțelept.
Însă, odată, popa prea deșertând pahare
Sosind de la o nuntă, cam beat, spre înserare,
Niște mujici, săracii, iesitu-i-au-nainte
Zicându-i cu sfială: "Ascultă-ne părinte,
Noi știm că băutura, în predici, o-nterzici
Și, să nu bea, aparte, oricărui om îi zici.
Noi credem, dar, ne spune, de ce chiar dumneata..."
-"Stați și-ascultați! Și popa astfel le răspundea:
Ce spune popa, faceți, și nu ce popa face!
Nu pilda ci cuvântu-i urmați. Și fiți pe pace."

Eu, cu aceleași vorbe am să-ți răspund, pe loc,
Dar nu să mă justific! Asta n-o vreau deloc.
Ferice-acela care, uitând de poezie,
Fără de chin și grijă să viețuiască știe,
Cu ale sale ode ne-mpovarand jurnale,
Și, fără să își piardă comoara vremii sale,
Nu-i place să se plimbe pe piscuri de Parnas,
Nu-i poftitor de muze, nici de focos Pegas.
Pe el, cu pana-n mână Ramakov nu-l spăimânta,
El nu-i poet, Ariste, dar duce viață blândă.

Ci să sfârșesc odată c-oi fi plictisitor,
Și cu-a satirei pană n-aș vrea să te omor:
Prietene, acuma, după povața mea
Lasă-vei oare lira să tacă mâlc sau ba?
Alege deci: e bine când gloria-i cu tine,
Dar să trăiești în tihnă-i de două ori mai bine!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook