
Tot sunt și fără tine prea mulți poeți, și-or fi, ce scot la cărți, uitarea să aibă ce-nghiți...
Pușkin în poemul: Unui amic versificator
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre uitare, citate de Pușkin despre uitare, citate despre poezie sau citate de Pușkin despre poezie
Citate similare
Foc de tabără literară
Sar porumbii în ciurele,
Și în jur, poeți câți vrei,
Cei mai mulți scot floricele,
Câțiva însă scot scântei.
epigramă de Anton Muraru (2015)
Adăugat de Anton Muraru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre poezie, epigrame despre literatură sau epigrame despre flori

Poeți și poeți
Sunt berze care-nfrâng năpasta
Și aduc poeți, dar câte-un cârci,
Le ține de la treaba asta
Și-o lasă pentru... cocostârci!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns
Mă-ntreabă mulți de ce nu scot,
Ca alții, cărți la edituri
Și le răspund că eu nu pot
Să tai degeaba noi păduri.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre păduri
Unor poeți
După versuri, dacă-i iei
Pe acești "moderni" poeți,
Nu știi care dintre ei
Au în cap, mai mulți... sticleți.
epigramă de Dumitru Grigoraș din Zâmbete și... "zâmbete" (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre versuri

Colega
Prea mulți colegi, prea mulți dilii,
Prea multă fierbere de-a-n proasta,
Colegi cu rime străvezii,
Îți fură până și nevasta.
Te freci de ei pe la lansări,
Analfabeți de conjunctură,
Maeștri sunt la provocări,
Doar nesimțiți, cu multă gură.
Plin de " poeți " și " scriitori ",
Invazie ca de lăcuste,
Sunt erudiți, și știutori,
Provin din mame balabuste.
Se trag cu tine de curea,
Pe umeri bat prietenește,
Prin vene sânge de lichea,
Și neamuri proaste le mustește.
Te pomenești cu un poltron,
De parcă ați fost colegi de armă,
Sau măcar numai de pluton,
Colega, hait că e alarmă!
Eu nu-s colegul nimănui,
Vă-ntreb ce ați făcut în viață,
Din ce-ați trăit ai orișicui?
Farsori cu versuri de paiață.
Mai stare-ți dracului pe loc!
Mai ogoiți-vă otrepe!
Cultura nu este un floc,
Să-l pieptănați cum v-oți pricepe.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre prostie
- poezii despre versuri
- poezii despre sânge
- poezii despre soție
- poezii despre scriitori
- poezii despre mamă
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

La mulți ani, copilărie!
Poate că-n Cer sunt îngeri care scriu
Și cărți pentru copii, într-un târziu,
Că prea sunt toți adulții rătăciți
Sub cerul lor de grijă cenușiu.
E lumea-n ochi de îngeri, plai cu flori
Și joc, cum vrea copilu-n veci zglobiu,
E lumea dor de viață fără nori
Și fără un sfârșit într-un pustiu.
Știindu-mă copil, îngerii-au vrut
Poet, ca ei, pentru copii să fiu...
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre îngeri, poezii despre sfârșit sau poezii despre nori
Pot trăi fără poeți, dar nu pot trăi fără cărți...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață sau aforisme despre poezie
Margine de sat
uitarea
ești strop de viață
și prea multā moarte
ești lacrima de pe obrazul țării
ești zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre
la pieptul tău au cugetat poeți
la masa ta prea mulți s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăți
pământul ți-e cu sânge amestecat
din vinul tău băut-au toți bărbații
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldații
acestui neam
umil
sărac
tăcut
te-au părăsit nepoții
și copiii
vorbești mai des cu morții
nu cu viii
și Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase și de Paște
cu o prescură și colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ți renaște
ești strop de viață
și prea multā moarte
poezie de Vlad Gil
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre vin, poezii despre uitare, poezii despre tăcere sau poezii despre sărăcie
Nu cunosc prea mulți poeți nordici: în lirism e o incompatibilitate între fiord și fior.
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre cunoaștere
De ce nu public
M-a întrebat mai de curând
Chiar cel mai sincer cititor
Era așa, ispititor
Și i-am răspuns cu-același gând:
- Ce rost mai are să îngroș
Rândurile de scriitori
Când sunt mai mulți compozitori
Decât ascultători?!
Avem biblioteci întregi
De capodopere uitate
Care se cer a fi curtate
Cum poți să le renegi?
O viață de om e prea scurtă
Ca să citești doar nestemate
Și-atunci, ce bun să public alte
Cărți mediocre, nu insultă?
Dacă-s atâtea cărți perfecte
Gândește-te la cele care
Au ca pecete, fiecare,
Valoarea mică, chiar infecte...
Sunt miliarde, ce crezi tu,
Cerneala lor e cât oceanul
Prin comparație, Iordanul
Este tabu...
De-aceea, eu propun așa:
Nu mai tăiați pomi pentru foc
Pamântul ăsta nu-i un joc
Și avem ce linșa!
Strângeți cărți fără vreo valoare
Atât de multe cât puteți
Din ele vom face peleți
Să-l încălzim pe cel ce n-are...
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre tabu, poezii despre sinceritate, poezii despre perfecțiune, poezii despre ocean sau poezii despre mediocritate

Lasă-mă femeie
Lasă-mă, femeie, să mă închin în fața ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte și nopțile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ți admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puțin.
Lasă-mă, femeie, să-ți mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi și inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.
poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
Boboci au fost, boboci sunt încă
Și-or fi-n mai multe epigrame,
Că tari sunteți, precum o stâncă
Și mulți vor fi să vă aclame!
catren de Silvia Huian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre epigrame

Jocul de-a nemurirea...
Dă-mi drumul la ușă madam
Să pot ca să intru la tine
Am multe, prea multe să-ți spun
De rele, de bine
Și încă destule mai am
Și alte a-ți zice
Dă-mi drmul la ușă madam
Stă cerul să pice
Am vești și știri de la care
Tu poți la timp să înveți
Ce, lumea, vezi bine nu știe
Și-s scrise în cărți de poeți
Sunt jos, pe scări la intrare
Aștept să-mi descui
Am vești și știri despre care
N-am spus nimănui...
Grăbește și fă ce îți spun
Mă lasă să intru la tine
Aprinde lumina și vezi
De cum, de când și de cine
Îți pasă ori poate-s nebun
Cum crede-omenirea
Grăbește și fă ce îți spun
Sunt eu, nemurirea...
Dă-mi drumul la ușă sau geam
Dă-mi drumul, madam!...
poezie de Gheorghe Gurău (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre știri, poezii despre nebunie sau poezii despre jocuri

Unde sunt eu?...
Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare
Suntem poeți cu toții, dar câți oare,
Rămâne-vor în cărți nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură
Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră și o poezie
Și le postăm cu mare frenezie
Și mulțumim cu mare reverență
Deși primim ades indiferență,
Acelora care își fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele
Eu știu că nu-s poetă și e timpul
Să uit cum mă mândream cu anotimpul
În care am crezut cu- nflacarare
Că nu mai sunt o simplă muritoare
Și de aceea mă retrag o vreme
Pentru că azi am prea multe dileme
Iar după ce-o să-mi fac o analiză
Cred că voi pune versul în valiză
Și voi pleca fără să spun vreodată,
Cât mi-e de dor să fiu ca altădată
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre stele, poezii despre plată, poezii despre onoare, poezii despre mulțumire sau poezii despre laudă

Cât de mult simplifică viața totul! La bibliotecă, cer patru cărți: două, tipărite cu caractere prea mici, le îndepărtez fără să le examinez; a treia, prea... serioasă, îmi pare de necitit. O iau pe a patra fără convingere...
citat celebru din Emil Cioran (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Emil Cioran despre viață, citate despre tipografie sau citate despre biblioteci
Fără tine
Ieri erai online, te-am văzut la față
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanță.
Și dacă de mâine te-ai deconecta
Nu știu ce m-aș face, cum aș rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Și trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.
poezie de Robert Cravens, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre ochi
* * *
Bronzurile vor suna
Leturghii în slava ta
Și-or cânta vreo două ore
Piculinele sonore...
Și-or porni cu pașii lini
Ca vasalii bizantini...
Crinii toți de la grădină
Sub balconul tău să vină!
Și suna-vor lung pe cale
Clopote din catedrale;
Și-or să cânte pentru tine
Cele zece piculine...
Îți voi pune la picioare:
Flori de sânge, flori de soare...
Și-am să-ți cânt în două zile
Zece strofe juvenile.
Bobârnacele-or pica
Tot întru slava ta
Ca să zică, mai târziu:
Dăi! Dăi! Dăi! și piu! piu! piu!
Cu birlicul de carale
Cumpăr cărnurile tale,
Iar birlicul roș de cupă
Jartiera să ți-o rupă.
poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Inginerul Tinca (1914)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vinovăție, poezii despre religie sau poezii despre flori

Fără iubire...
Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-și caută odihnă, fiind istovită
Și se-ntreabă mereu: Cine sunt?
Fără iubire mă doare uitarea
Și nopțile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt și chem resemnarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?
Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu ești departe, mai sus decât norul
Și-atunci mă întreb: Cine sunt?
Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?
Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că știu cine sunt!
poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AÈunel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre odihnă, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre dor
Cu tine și totuși fără...
Cu tine și totuși fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine și totuși fără,
fug și de răsărit și de-apus.
Cu tine și totuși fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine și totuși fără,
vreo șansă să nu-nnebunesc?
Cu tine și totuși fără,
cânt, plâng și dansez în noapte.
Cu tine și totuși fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.
Cu tine și totuși fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine și totuși fără,
în iluzii vagabondez.
Cu tine și totuși fără,
încă învăț să trăiesc.
Cu tine și totuși fără,
wtf... am să reușesc!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre vagabondaj, poezii despre plâns sau poezii despre galben

Către un amic versificator
Te-avânți și tu, Ariste, ca alții spre Parnas,
Râvnind, oricum, să-ncaleci pe aprigul Pegas-
Căutător de lauri pe căi primejdioase
Dai cu-ndrăzneală lupta în critici bătăioase.
Ci lasă, tu, cerneala și pana ta, Ariste,
Uitând păduri, pârâie și țintirimuri triste-
Nu cresc iubiri de flăcări în cărticica slabă.
Vezi, să nu cazi din munte! Coboară mai degrabă.
Tot sunt și fără tine prea mulți poeți, și-or fi,
Ce scot la cărți, uitarea să aibă ce-nghiti.
Poate și-acum, de zgomot când te retragi departe,
Având de-o muză proastă, de veșnicie, parte,
Aripile Minervei avându-le egidă
Ascunzi un tată pentru altă Telemahida.
Deci teme-te de soarta poeților de-ocară,
Ce cu grămezi de versuri întruna ne omoară-
Răsplata hărăzită de viitor e dreaptă
Că-n Pind așteaptă lauri, dar și urzici așteaptă.
Când gloria nu-ți vine, să te-nspaimanti! Apollo
Privindu-și Heliconul și dând de tine-acolo
Va clătina din capul cu cârlionț ca,-ndata,
Cu-o joardă de răchită în geniul tău să bată.
Dar ce-i? Te-ncrunți? Răspunsul mi-l dă sărmana-ți pană
"Mai bine taci, vei scrie. Bați gura de pomană!
Eu nu fac cale-ntoarsa când sorții hărăziră
(Să știi și tu!) ca pururi să fiu legat de liră.
Ce-i de mă-acuză lumea când eu în mine cred?
Tu zbiară și hulește căci tot rămân poet!"
Artist, poet nu-i omul ce rimă o brodește,
Și, scârțâindu-și pana, hârtie cheltuiește.
A scrie versuri bune nu e un fleac, cum crezi-
Cum Vitgenstein ușor e să-i bată pe francezi.
Pe când Derjavin, Dmitrev, Lomonosov sunt puși
Mereu, la loc de cinste, între poeții ruși,
Hrănind cu minte-nălța învățături străbune-
Prea multe cărți mor iute, abia sosite-n lume,
Căci opera lui Grafov, care-n deșert răsună,
Cu Bibrus și Glazunov va putrezi-mpreună-
Nimeni n-o s-o mai știe, și n-o ceti proștii,
Blestemele lui Phoebus o vor pecetlui.
Ci hai să zicem însă c-ai fi în Pind ajuns,
Și că poet, mulțimea, pe drept cuvânt, te-a uns,
Că toți vor să citească ce scris la tine-n vers e.
Crezi tu că înspre tine-or începe să se verse,
În fluviu, avuția- cu-avere să te-alegi,
Tu, ca poet, să cumperi de-a valma, state-ntregi,
În lăzi de fier tot galbeni răsunători să strângi,
Și-apoi, trântit pe-o rană, să bei și să mănânci?
Vai! Nu sunt scriitori bogați pe lume, frate,
Ursita nu le tăie în marmură palate,
Nici lăzi în care aur să sune și tresalte!
Cocioaba de sub humă și podurile-nalte
Sunt ale lor palate și săli imperiale.
Îi laudă mulțimea, dar îi nutresc jurnale.
Roata fortunei trece, la ei nu face haltă;
Gol s-a născut, gol merse Rousseau-n lumea cealaltă,
Cu cerșetorii Camoes, sarmanu-a petrecut,
Kostrov prin pod murit-a de nimenea știut,
Și mâini străine trupul în raclă i-au închis.
Viața lor durere-i și gloria-i un vis.
La spusa mea, îmi pare, că stai îngândurat!
-"Atunci de ce, vei zice, sever m-ai judecat,
Ca Juvenal pe toate să mi le pomenești,
Când despre poezie tu însuți îmi vorbești,
Certat fiind tu însuți cu muza și Parnasul,
Să-mi predici despre versuri îți dregi întruna glasul.
Ce s-a-ntamplat cu tine? Îi fi smintit sau ba?"
Ariste, la-ntrebare am să-ți răspund așa:
Cândva,-ntr-un sat, țin minte și eu, ca toți mirenii,
Trăia un popă vârstnic, albit de-amarul vremii.
Trăia-n belșug și pace, și cu vecinii drept,
Încât se duse vestea că-i popă înțelept.
Însă, odată, popa prea deșertând pahare
Sosind de la o nuntă, cam beat, spre înserare,
Niște mujici, săracii, iesitu-i-au-nainte
Zicându-i cu sfială: "Ascultă-ne părinte,
Noi știm că băutura, în predici, o-nterzici
Și, să nu bea, aparte, oricărui om îi zici.
Noi credem, dar, ne spune, de ce chiar dumneata..."
-"Stați și-ascultați! Și popa astfel le răspundea:
Ce spune popa, faceți, și nu ce popa face!
Nu pilda ci cuvântu-i urmați. Și fiți pe pace."
Eu, cu aceleași vorbe am să-ți răspund, pe loc,
Dar nu să mă justific! Asta n-o vreau deloc.
Ferice-acela care, uitând de poezie,
Fără de chin și grijă să viețuiască știe,
Cu ale sale ode ne-mpovarand jurnale,
Și, fără să își piardă comoara vremii sale,
Nu-i place să se plimbe pe piscuri de Parnas,
Nu-i poftitor de muze, nici de focos Pegas.
Pe el, cu pana-n mână Ramakov nu-l spăimânta,
El nu-i poet, Ariste, dar duce viață blândă.
Ci să sfârșesc odată c-oi fi plictisitor,
Și cu-a satirei pană n-aș vrea să te omor:
Prietene, acuma, după povața mea
Lasă-vei oare lira să tacă mâlc sau ba?
Alege deci: e bine când gloria-i cu tine,
Dar să trăiești în tihnă-i de două ori mai bine!
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie sau poezii despre înțelepciune