
Jocul de-a nemurirea...
Dă-mi drumul la ușă madam
Să pot ca să intru la tine
Am multe, prea multe să-ți spun
De rele, de bine
Și încă destule mai am
Și alte a-ți zice
Dă-mi drmul la ușă madam
Stă cerul să pice
Am vești și știri de la care
Tu poți la timp să înveți
Ce, lumea, vezi bine nu știe
Și-s scrise în cărți de poeți
Sunt jos, pe scări la intrare
Aștept să-mi descui
Am vești și știri despre care
N-am spus nimănui...
Grăbește și fă ce îți spun
Mă lasă să intru la tine
Aprinde lumina și vezi
De cum, de când și de cine
Îți pasă ori poate-s nebun
Cum crede-omenirea
Grăbește și fă ce îți spun
Sunt eu, nemurirea...
Dă-mi drumul la ușă sau geam
Dă-mi drumul, madam!...
poezie de Gheorghe Gurău (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Să știi, madam...
Sunt suflet trist și părăsit
Sunt robul care trag la ham
Sunt ca un cal nepotcovit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...
Sunt lefter și neisprăvit
Sunt ca un mugure pe ram
Sunt vreasc uscat de ocolit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...
Sunt plâns de lume contenit
Sunt ca mușcata de la geam
Sunt vechiul tău nesocotit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...
Sunt dur și-n veci de neclintit
Sunt rece ca și ursul Fram
Sunt lepră de nesuferit
Dar nu sunt nimenea, madam!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte
dă-mi noaptea, dă-mi buzele fierbinți
să sorb aroma pură a unui gând până la fund
dă-mi ochii tăi adânci ca marea
să mă scufund în adâncimi de dor
dă-mi trupul tău de heruvim
să-mi fie alinare și suspin
în zilele ce curg, ce vin
ești roza inimii curate, făclie pură în noapte
femeie, rai și mântuire
dă-mi surâsul tău și clipele senine
dă-mi sărutarea ta înfiorată de amor
amor sălbatic și de dor
dă-mi clipa, dă-mi visarea
dă-mi vraja clarului de lună
dă-mi cântul tău pe țărmul unui vis
dă-mi drumul către tine
și fiecare pas, e pas spre nemurire
dă-mi ceasul, dă-mi durerea
dă-mi slova gândurilor tale
dă-mi inima să-mi dea de știre
dă-mi gândurile și șoapta fericirii
femeie, înger, demon și destin
în noapte, printre clipe de iubire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.
Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a brațelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.
Da-mi somnul pe brațul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.
Dă-mi speranța către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.
Dă-mi să pot să dau la toți,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las și la nepoți,
Dă-mi ce tot nu se contestă.
Dă-mi cărări de viață lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi
Dă-mi noaptea ta și visele,
Dă-mi bucuria ce ți-o dau,
Dă-mi dragostea-n privirea ta
Și același dor a viselor!
Dă-mi ziua ta și fericirea,
Dă-mi zâmbetul și bucuria,
Dă-mi inima ca o mireasmă,
Iubitule, tu imi dai viață!
Dă-mi gândul meu să fie-al tău,
Dă-mi si iubirea să o am
Și lasă-mă să fiu tot eu
Cea care cere dragostea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău din Dor de poeme
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi bine
Ar fi bine să poți
Secundei un bine
De nu mai sunt hoți,
Să te fure, un cine?
Jefuiți-mă toți
Sunt omul bogat
Am turme de vise
Și-un magic regat!
Și vă cânt pe la porți,
Că am mult de umblat,
Dacă nu mai sunt roți
Avem pas rourat!
Doar atât mă iubești?
Ce târzie mirare!
Hai, spune, dă-mi vești
Sunt un semn de-ntrebare!
Ia-mă-n brațe la tine
Dacă vrei să-ți mai fiu!
Pe corabia mea
Încă nu e târziu!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibil
Mai dă-mi o șansă
-Imposibil...
-Mai dă-mi portița
De scăpare...
Dă-mi lumea
De odinioară
Dă-mi ziua plină
De-impăcare!
Dă-mi noaptea caldă
Luna plină,
Dă-mi strigătul
De bucurie,
Nu-mi pune-n față
Doar sfârșitul,
Mai dă-mi o șansă
-Imposibil....
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito
Iubito!... nu pot a dormi,
Mi-e gândul într-una la tine,
Aș vrea să te-nvăț... a iubi,
Topindu-te-n vise carmine.
Iubito!... iubirea ți-e soartă,
Adâncul deschide-ți să curg
Și-aruncă păcatele-n poartă
Din goana calului murg
Iubito!... sunt încă în tine,
Mă storci de putere... și dor,
Balansu-i mișcarea ce vine
În susur nebun... de izvor.
Iubito!... dă-mi ochii și gura,
Dă-mi trupul... plăcerile toate
Și stinge-mi în taină arsura,
Știu bine că vrei... și se poate.
Iubito!... nu pot a dormi,
Trezit-ai bărbatul din mine,
Aș vrea să mă-nveți... a iubi,
Când intru serafic în tine.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi
Dă-mi indiferența ta și eu să-ți dau iubirea mea,
Să simt ce simți, iar tu să simți ca mine;
Să te privesc cu ochi străini, ca și cum n-ai exista,
Durerea mea să te doară pe tine!
Mi-ai nesocotit iubirea fii sigur că vei plăti,
Un vis frumos ai sufocat - nu-l vei mai putea trezi,
Amare lacrimi risipite, ce te-au găsit de stâncă,
Rămâne-vor pe fundul mării de liniște adâncă!
Dă-mi nepăsarea, să-ți răspund cu aceeași monedă
Dă-mi recea neclintire, ce doar munții o posedă,
Necontenirea râului ce-și ține drumul său,
Ca să-ți pot da-n schimb uitarea, nesăbuitul meu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ultima rugă
Dă-mi Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot intra-n Ierusalim și eu, cândva,
Ca și Cristos, călare pe măgar,
În înflorita lună-a lui florar!...
Dă-mi bucuria să mă văd trădat
Ca fiul Tău -
De Iuda sărutat -
Și, ca să-mi pot îndepărta sfiala,
Dă-mi buzele Mariei din Magdala...
Cum nu sunt decât scribul cărturar,
Dă-mi, Doamne, spor la minte -
Nu lipsă la cântar...
Ia-mi inima și-aruncă-mi-o la câini,
Și-n locul ei dă-mi patru ochi
Și zece mâini...
Dă-mi zborul rândunicii peste mări,
Să-mi ducă scrisul dincolo de zări,
Și-n ciocnetul de cupe -
La beție -
Dă-mi darul să schimb vinu-n apă vie.
Dă-mi învierea morților din mine
Să-mi pot lega viața, prin ea, numai de Tine -
Nu să-mi reneg stăpânul, ca Petre-n sărbători,
Când va cânta-n ogradă cocoșul de trei ori.
Iar dac-o fi să mor și eu, ucis
De cei care n-au înțeles încă ce-am scris,
Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot muri, ca și Cristos, pe Golgota!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Revista Fundațiilor Regale, IV, nr. 5 (1 mai 1937)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipire de dimineață
Soare, dă-mi să beau lumină,
Ca să pot uita de cei
Doi sâni albi, ca de regină,
Ce domnesc în ochii mei!
Doamnă, dă-mi un sân al tău,
Crud, curat, catifelat,
Vreau din cupa lui, de rău,
Bând, să spun: m-am vindecat!
Sânilor, dați-mi, vă rog,
Drumul mâinii de pe voi,
Ochiul meu, ca un milog,
Vă cerșește pe-amândoi!
Ochiule, dă-mi întuneric,
Vreau să-l beau, să uit cu jind
Sânul alb, curat, feeric
Și balsamul său sclipind!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mâna
Dă-mi mâna și visele tale,
Pășește cu mine-mpreună,
Ți-oi face din stele cunună
Și voalul din nori și petale!
Dă-mi mâna, e-n față altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Și-n suflet s-abunde nectarul.
Dă-mi mâna, inelul ți-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine și-n rău ne cunune!
Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe brațele mele plutește,
Cuvinte de dor îmi șoptește
Și lasă sfiala să plece!
Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Și-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înțelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Tată, o, Tatăl meu din Ceruri,
Îmi plec azi inima în Fața Ta
Și sufletu-mi smerit Te roagă
Ai milă de ființa mea!
Isuse, Tu, Cel ce
Pentru mine Te-ai jertfit
Ai milă de-ale mele lacrimi
Și de-al meu suflet greu lovit!
Dă-mi, Domane, azi răbdarea
Ce Tu-ai avut odat
Când ai murit pe cruce
Și ai tăcut, deși nevinovat!
Dă-mi, Doamne, azi credința
Prin care Te-ai jertfit
Și-ntreaga omenire
Prin ea ai mântuit!
Dă-mi, Doamne, azi iertarea
Ce spală orice păcat
Și nu privi, Isuse,
La al meu cuget necurat!
Dar mai presus de toate,
Dă-mi, Doamne, azi iubirea
Să pot iubi ca Tine
Pe toți din jurul meu!
Să pot să rabd ca Tine,
Când drumul e prea greu!
Să pot să iert ca Tine
Pe cel ce-mi face rău!
Să am credință vie
În Tine, Domnul meu!
poezie de Daniela Loga
Adăugat de Daniela Loga

Comentează! | Votează! | Copiază!
Crinul negru
Crinul negru
Bate vântul, bate ploaia, bate inima de piatră
Lasă-mi sufletul si gândul, cânta-mi iarăși la vioară
Bate drumul dă-mi cărarea dă-mi o lumânare albă
Dă-mi o muză dă-mi un gând dă-mi iubirea dragă doamnă.
Cântă mutule cântă și dă-mi sunet că sunt surd
Cântă soare cântă stele cântă lună in amurg
Scoate sabia din rană scoate! rănile să mi le ung
Pleacă tu iubito pleacă lasă-mi visul muribund.
Lasă cimitire spațiu pentru tine vin plângând
Viața este viza noastră pentru moartea din pământ
Lași tu cimitire ciorile, lași groparul hoinărind,
Lasă-mi ultima dorință, crinul negru pe pământ.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Tofan Marius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireșele
"Dă-mi, fa, cireșele!..." Ea tace,
Dar ochii ei, uimiți, îi spun:
"Auzi, cireșe în Decemvre!...
Zău, mă băiete, ești nebun!"
"Dă-mi, fa, cireșele!..." Ea coase
Cămașa-i prinsă în ghierghef,
Și-l lasă-n voie s-aiureze:
Îl vede ea că e cu chef.
"Dă-mi fa, cireșele!..." Ea râde,
Pricepe făr-a-l întreba;
Și-acopere cu mâna sânul,
Șoptindu-i rușinoasă: "Ba!"
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugare
Dă-mi, Doamne, Tu, ce nu știu eu a cere
Și cere-mi Tu ce nu știu eu a da
Căci tot ce-mi dai mi-aduce mângâiere
Și tot ce dau să fie-n slava Ta.
Dă-mi, Doamne, tot ce aș putea-nțelege
Și cere-mi tot ce nu pot cuprindea
Ca să mă-nvăț o simplă, strictă lege
Să am mereu cuprinsă-n firea mea.
Dă-mi, Doamne, Tu, poruncă de la Tine
Ca tot ce n-am să pot să dau oricui,
Să stea pe veci Cuvântul Tău în mine,
Și greutăți să nu fac nimănui.
Dă-mi, Doamne, Tu, știința cea pe care
Tot Tu s-o ceri spre Tine-a o-ndrepta,
Că nu mi-ai dat nimic spre îndreptare
Ce să nu pot pe umeri a purta.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireșele
Doamnei M. C.
"Dă-mi, fa, cireșele!..." Ea tace,
Dar ochii ei, uimiți, îi spun:
"Auzi, cireșe în Decemvre!...
Zău, mă băiete, ești nebun!"
"Dă-mi, fa, cireșele!..." Ea coase
Cămașa-i prinsă în ghierghef,
Și-l lasă-n voie s-aiureze:
Îl vede ea că e cu chef.
"Dă-mi, fa, cireșele!..." Ea râde,
Pricepe făr-a-l întreba;
Și-acopere cu mâna sânul,
Șoptindu-i rușinoasă: "Ba!"
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi răgaz
Dă-mi răgaz a înțelege,
Tot ce-mi pare curios,
Noua literă de lege
Și trecutul... dubios.
Dă-mi răgaz a tot cuprinde
Ce aș vrea și îmi doresc,
Până unde pot întinde,
Taina unui... te iubesc.
Dă-mi răgaz a îți atinge
Vise, doruri și plăceri,
Când lumina se va stinge,
Peste clipele de ieri.
Dă-mi ragaz a ști nimicul
Și trecutul și păcatul
Când să pot opri ibricul,
Să n-ajung și eu, ca altul.
Dă-mi răgaz a fi iubire,
Nesfârșită și nebună,
Ca o frunză-n rătăcire
Pe-aripă de vânt, stăpână.
Dă-mi răgaz... măcar o clipă,
Să mă-nchin și să descânt,
Neputința care țipă,
În al buzelor cuvânt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ecou
Am să-ti dau munții
Tu dă-mi prăpăstiile ecourilor tale
Am să-ți dau marea
Tu dă-mi glasul pe plajă al urmelor diafane
Am să-ți dau cerul
Dă-mi toți norii tăi de îngândurare
Și un pic de sudoare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dom' Ubu: Nu și nu! Nu vreau, și gata! Vreți să mă ruinez pentru gorobeții ăștia?
Căpitanul Bordură: Totuși, dom'le Ubu, nu vedeți că poporul așteaptă darul cu prilejul fericitei înscăunări?
Madam Ubu: Dacă nu le dai carne și galbeni, în două ceasuri te răstoarnă.
Dom' Ubu: Carne, da! Aur, nu! Tăiați trei gloabe vetuste, și-așa-s prea bune pentru maimuțoii ăștia.
Madam Ubu: Maimuțoi ești tu! Cine dracu m-a potcovit cu un dobitoc de teapa ta?
Dom' Ubu: Vă mai spun o dată, vreau să mă-mbogățesc și n-am să dau un sfanț.
Madam Ubu: Când ți-au încăput pe mână toate averile Poloniei!
replici din piesa de teatru Ubu rege, scenariu de Alfred Jarry (1896)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!