Noua mea carte - prima care se adresează exclusiv copiilor - se cheamă "Caii albi din oraşul Bucureşti" şi va apare, aşa cum mi-am dorit, în zilele cu felii de lună, cum îmi place mie să zic, se rup şi se fărâmă şi se aştern pe geamuri, pe arbori şi pe munţi, şi când Dunărea îngheaţă, şi sănii, ca vestitori din altă lume, îşi sună clopoţeii prin nemărginirea câmpiei.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea era tulbure, în asfinţit se rupeau felii de foc, miroseaa plop şi a salcie, pământul se aşternea întunecat spre fundul câmpiei, cerul sclipea înfăşurat într-un abur de negură.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fănuş Neagu era copilul mare în anii noştri fragezi când el a încălecat unul dintre caii albi din oraşul Bucureşti. Era frumosul nebun al marilor oraşe... dar îngerul l-a strigat de dincolo de nisipurile întunecoase ale cosmosului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cinci ani fără frumoşi nebuni ai marilor oraşe... (24 mai 2016)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fănuş Neagu era copilul mare în anii noştri fragezi când el a încălecat unul dintre caii albi din oraşul Bucureşti. Era frumosul nebun al marilor oraşe... dar îngerul l-a strigat de dincolo de nisipurile întunecoase ale cosmosului.

aforism de Ştefan Radu Muşat (24 mai 2016), traducere de Cinci ani fără frumoşi nebuni ai marilor oraşe...
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi caii mei, care sunt albi, au rupt căpestrele şi au pornit spre voi, Se prefac nărăvaşi şi răi, dar să ştiţi, cred că nici nu sunt cai de-adevăratelea.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc Dunărea în spinare spre Vârful cu Dor...

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea e gravida c-un soldat.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neconcordanţă

Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
şi n-am dorit a nu mă vrea.

Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de ameţeli.

Eu mi-am dorit doar o poveste,
şi-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.

Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari şi al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
şi-acum, eu sunt doar un proscris.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincer

îmi place noua ta freză
noua ta raboteză
noul tău strung
noua ta macara -
iartă
mă nu sunt doctor ginecolog în mecanica flu
idelor nu
mi-am falsificat diploma de studii a
profundate
în sto
matologia picioarelor u
şor depărtate
(?!) -
sincer, îmi place
noua ta freză...
sin
cer
cred că vom umbla
împreună la
rădăcini

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să vorbesc despre mine şi numai despre mine, ar trebui să scriu o carte de la Grădiştea şi până la Fănuş Neagu pe care îl cunoaşte şi-l vede lumea ca pe Fănuş Neagu.

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris o singură carte, care se numeşte "Gânduri". Am scris-o, mai ales, din îndemnul cuiva, care se aştepta ca fiul lui Noica să scrie o carte. Şi când a deschis această carte, prima pagină era albă, a doua era albă şi toate celelalte la fel. Acum, la sfârşitul vieţii mele, mă gândesc să scriu altă carte care s-ar numi "Memorii", fiindcă aşa scriu toţi oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi!

Rafail Noica în Celălalt Noica - Mărturii ale monahului Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place

cum te tăvăleşti prin zăpezi
în prima lună din an
de parcă ai putea să nu vezi
în prima lună din an
ochii mei numai flăcări în prima
înfăţişare în faţa
copacilor verzi - cu
împodobire de iarnă (?!)... de-ai şti
nebunia cum sfarmă
gingiile frunzelor îngheţate
da
atunci ai înţelege ai pricepe că-mi place
cum tăvăleşti prin zăpezi
un corp minunat, îngheţat
încă-nainte de-a se
naşte cu tortul cu lumânări
ră-puse simetric
si
metric

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sfârşitul lumii

Când va fi sfârşitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.

Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună şi alt soare.

Lumea din nou va renaşte
Cu alt Isus şi alt Paşte.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.

Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi şi noapte
Fără să gândim la moarte.

Şi atunci, ca şi acum
Totul se va face scrum.
Alternanţa alternează
Şi altă lume urmează.

Din timp în timp vom tot renaşte,
Altă lume vom cunoaşte.
Deşi ne vine iar sfârşitul
Tot n-atingem infinitul.

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Se-nveşmântează-n alb Râmeţii
Şi Alba Iulia de ger
Sănii albe sparg nămeţii
Cu caii dalbi şi lerui ler

E firea-ntreagă mai curată
Şi bat în clopote ninsori
Trimişii Domnului se-arată
Strălucitori ca nişte sori

Se-mbracă lumea în zăpadă
Şi se acoperă cu ger
Ninsoarea stă din cer să cadă
Pe caii dalbi şi lerui ler

O Doamne, câtă strălucire
Şi spune îngerul voios:
Azi vise face mântuire
Că S-a născut Domnul Hristos!

De aur trâmbiţele sună
Aleargă sania departe,
Să ducă lumii vestea bună
Precum e scris în sfânta Carte;

Prea multă-n lume, rătăcire
Veniţi la Domnul cuvios
Azi vi se face mântuire
Că S-a născut Domnul Hristos!

La El este izvorul vieţii
Pe care sufletele-l cer
Se-nveşmântează-n alb Râmeţii,
Şi Alba Iulia de ger.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicul turmelor (fragment)

Există destulă metafizică în a nu te gândi la nimic.

Ce gândesc eu despre lume?
Parcă poţi să ştii ce gândesc eu despre lume!
Am să mă gândesc la asta dacă am să mă îmbolnăvesc.

Ce idee am eu despre lucruri?
Ce opinie despre cauze si efecte?
Ce am meditat eu despre Dumnezeu, despre suflet
Şi despre facerea lumii?
Nu ştiu. Mie mi se pare că a te gândi la toate acestea înseamnă
A închide ochii nu a gândi. Sau înseamnă a trage perdelele
La fereastra mea (doar că nu am la ea perdele).

Misterul lucrurilor? Parcă poţi să ştii ce-i misterul!
Singurul mister e că mai există unii care se gândesc la mister.
Cel care se aşează la soare şi-nchide ochii,
Începe să nu mai ştie ce este soarele,
Şi se gândeşte la multe lucruri pline de căldură.
Însă deschide ochii şi vede soarele.
Şi din acel moment nu se mai poate gândi la nimic,
Fiindcă lumina soarelui e mai valoroasă decât gândurile
Tuturor filosofilor şi ale tuturor poeţilor.
Lumina soarelui nu ştie ce face
Iată de ce ea nu este eronată, e doar ceva comun şi bun.

Metafizica? Ce fel de metafizică au arborii de acolo?
Decât metafizica de a fi verzi şi stufoşi şi cu ramuri
Ce dau fructe la vremea lor, ceea ce nu ne face să ne gândim,
Pe noi, cei care nu ştim să fim atenţi la ele.
Aşadar ce altă metafizică mai bună decât a lor,
Aceea de a nu şti de ce trăiesc
Şi de a nu şti nici ce înseamnă să nu ştii?

"Constituţia intimă a lucrurilor"...
"Sensul intim al universului"...
Toate sunt false, toate acestea nu înseamnă nimic.
Nici nu-ţi vine să crezi că cineva se poate gândi la aşa ceva.
E ca şi cum te-ai apuca să faci tot felul de planuri şi calcule
Când se anunţă dimineaţa cu primele raze, iar pe conturul arborilor
Un aur lustral începe treptat să îşi piardă întunecimea.

A te gândi la sensul intim al lucrurilor
Este ceva în plus, cum te-ai gândi la sănătate
Sau cum ai aduce un pahar de apă fântânilor.

Singurul sens intim al lucrurilor
E faptul că ele nu au nici un fel de sens intim.

Nu cred în Dumnezeu fiindcă niciodată nu l-am văzut.
Dacă ar vrea el să cred în el,
Fără îndoială că ar veni să-mi vorbească
Şi ar intra la mine în casă pe uşă
Spunându-mi, Iată-mă!

(Poate i se pare ridicul să audă aşa ceva
Celui care, neştiind ce înseamnă să priveşti lucrurile,
Nu-l înţelege pe cel care despre ele vorbeşte
Cu felul de a vorbi deprins prin observarea atentă a lucrurilor).

Dar dacă Dumnezeu înseamnă flori şi arbori
Şi munţi şi soare şi clar de lună,
Atunci şi eu cred în el,
Atunci cred şi eu în fiece clipă,
Şi viaţa mea toată nu-i decât omelie şi liturghie,
Şi comuniune prin văzul ochilor şi prin auz.

Dar dacă Dumnezeu e toate acestea: arborii şi florile
Şi munţii şi clarul de lună şi soarele
De ce să le numesc eu Dumnezeu?
Le spun flori şi arbori şi munţi şi soare şi clar de lună;
Întrucât dacă el se face, pentru ca eu să-l văd,
Soare şi clar de lună şi flori şi arbori şi munţi,
Dacă el îmi apare ca fiind arbori şi munţi
Şi clar de lună şi soare şi flori,
Înseamnă că el doreşte să-l cunosc în chip de
Arbori şi munţi şi flori şi clar de lună şi soare.

Iată explicaţia că ascult de el,
(Ce ştiu eu mai mult despre Dumnezeu decât Dumnezeu despre el însuşi?),
Ascult de voinţa lui trăind, spontan,
Precum cel care deschide ochii şi vede,
Şi îl numesc clar de lună şi soare şi flori şi arbori şi munţi,
Şi-l iubesc fără să mă gândesc la el,
Şi îl gândesc văzând şi auzind,
Şi cu el drumetesc însoţindu-l clipă de clipă.

poezie celebră de Fernando Pessoa, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş planta printre puţinele statui ale Bucureştilor ciolanele unei imense fântâni cu cumpănă. Ca să treacă prin toate zilele noastre, înţeleaptă şi cu chipul durut trei sferturi din an.

Fănuş Neagu în Insomnii de mătase (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coja, Ion

Un val de mare sculptat, umblă prin Bucureşti şi se numeşte Ion Coja. Uneori, de foarte puţine ori, când se apucă să cioplească destine din lutul pe care-l fură stepei, marea dă la iveală vlăjgani ca Ion Coja, care nu imploră niciodată pe nimeni, ci-şi smulg singuri, hotărîţi şi lucizi, bucuriile şi durerea din întâmplările ce alcătuiesc o viaţă de om. Ion Coja aparţine mării ca şi luna, corabia lui de nuntă. Îl respect şi mi-e drag ca o scuturare de meri...!

definiţie celebră de Fănuş Neagu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu mi-am dorit să port
o fustă verde fără zorzoane
de frunze ce se-ascund şi mor
în arbori singuri

câtă lipsă de noi şi cuvânt
în toamna pădurii

insinuant
un gând mă străbate
ca ochiul de laser

mereu mi-am dorit să fiu
o tentă verde fără de fustă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există ziar din timpul comunismului care să nu mă fi angajat, şi pe urmă să mă dea afară. Eram îngrijorător de neascultător.
Dar mai târziu mi-am mai revizuit atitudinea vehementă.

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertat ţi-o fi păcatul

Când soarele apune peste munţi,
O pâclă rece-acoperă tot satul,
Îngheaţă râul şi-ngheaţă copacul
Ce pregătea preludiul noastrei nunţi,

Să ne-ncunune frunţile, cărunţi,
-Doar ţi-s regină, iar tu împăratul-
Când soarele apune peste munţi
Şi pâcla rece-acoperă tot satul!

Lumina lămpii, nopţii făcând punţi
Ne-o-mpodobi cu flori din geamuri, patul,
Ispită-ţi sunt, iertat ţi-o fi păcatul,
De mă săruţi şi trupul îmi frămânţi

Când soarele apune peste munţi!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postbiografie

Olimpiei-Octavia

De-o vreme, locuiesc în altă casă
- Cea care-a fost şi încă e a mea -
Stau pe alt scaun, m-aşez la altă masă,
Mâncarea-i alta, râncedă, şi rea.

Şi strada-i alta. Altu-i şi oraşul.
Pe cale, mulţi mă-ntreabă: "Nu saluţi?"
Dar mi-am uitat şi-amicul, şi vrăjmaşul.
Toţi cunoscuţii-mi sunt necunoscuţi.

S-au şters din minte nume şi prenume.
De când tu nu mai eşti, mi-e tot mai greu.
Trăiesc pe alt meleag, în altă lume,
Şi cel care trăieşte nu sunt eu.

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Naţiunea" din Bucureşti (3 martie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!