* * *
mereu mi-am dorit să port
o fustă verde fără zorzoane
de frunze ce se-ascund și mor
în arbori singuri
câtă lipsă de noi și cuvânt
în toamna pădurii
insinuant
un gând mă străbate
ca ochiul de laser
mereu mi-am dorit să fiu
o tentă verde fără de fustă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.