
Prea mult zgomot!
Se duse vremea poeziei pure,
Poeții dau cu cremă pe concepte
Și țipă-n vers mistreții din pădure
Să sperie metafore-nțelepte.
Se laudă un spirit de bodegă,
Singurătatea șchioapă, centripetă,
De-acuma, doar durerea ni-i colegă,
Privighetoarea moare sub trompetă!
Poeții de-azi, flămânzi de nemurire,
Pun, dinadins, muștar pe epitete,
Jupoaie versul clasic, în neștire,
Și, din șoriciul lui, comandă ghete.
Ei nu presimt că stau pe buza gropii,
Că lira e flașnetă-n tristă robă,
Că, fără rimă-n versuri, cântă popii
Iar surzii bat aiurea într-o tobă!
Cum naște perle gândul fără școală,
Mai mult ca sigur, în aceste zile,
Se vede că, mașinărie goală,
La modă-i poezia cu șenile!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre școală
- poezii despre zile
- poezii despre trompetă
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
Citate similare

Doar poeții
Se cern zile și nopți în vâltorile vieții...
În pagini de vise le plâng doar poeții
Când versuri aștern gânditori pe hârtie.
Ei știu clipele- s muguri de veșnicie.
Și ei, doar poeții, în cărțile lor sfinte
Clădesc noi altare din albe cuvinte,
Ei leagănă pruncul și-adulmecă floarea,
Iubirea și-o cântă cât râul, cât marea.
Pe mamă o sfințesc în zâmbet și în lacrimi,
Pe sfinți îi înalță în rugă și-n datini,
Biserica- o- mbracă în sfânt tricolor,
Prin vers spun o rugă Bunului Dătător.
În fața morții reci, cu doruri efemere
Poeții, prin cuvânt, dezlega- vor mistere...
Prin vers înțepa-vor prostia și răul
Și ca-ntr- un bocet blestema-vor ei hăul.
Pe toate poeții în cărțile lor sfinte
Le ceartă, le-adoră ca Bunul Părinte
Când versuri aștern visători pe hârtie
Ei știu clipele- s muguri de veșnicie.
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre visare, poezii despre cuvinte, poezii despre zâmbet, poezii despre viață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și acuză infinitul... de sperjur.
Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre seducție sau poezii despre noapte

Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și -acuză infinitul... de sperjur.
Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și-acuză infinitul... de sperjur.
Poeții buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinții și poeții
Premii primesc poeții, bieți
De editori-mbătați
Să toarne lor arginții
Să trăiască ca prinți!
Dar ei stiu oare, fiecare
Că poezia nu-i de vânzare..
Poetul nu-i dă valoare
In lumea asta trecătoare.
Eternitatea te vede
Ea în critici nu crede...
Cu măstile lor feudale!
Au vasali, nu slovele
Ce să dea poeziei valoare
Și curve au ordinare!
Ce par mari scriitoare
Pe sub mese slujitoare..
Și vă spun precum un nebun
Ce sorb mercur ronin, chiaun,
Poezia poetului are preț
Celor ce îi dau fad dispreț...
Versul nu se va cumpăra
De la cel căruia e averea
Aici, oriunde, aievea!
Singura bogătie a mea..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre scriitori, poezii despre premii, poezii despre nebunie, poezii despre feudalism sau poezii despre comerț

Se duc
Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!
Și niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre flori, poezii despre curățenie sau poezii despre alb

In arcane de padure
În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lîngă frunză și copac lîngă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.
În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,
Trăsnet roșu ce-nfășoară și surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mînie fără scop,
Dar privighetoarea cîntă, daar privighetoarea cîntă.
În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziș
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziș -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre frunze, poezii despre tăcere, poezii despre roșu, poezii despre păduri, poezii despre privighetori sau poezii despre copaci

În aura poeziei
În aura poeziei imaginarul n-are hotar
doar poeții stau în umbra ei timizi,
verifică armonia cuvintelor în auz,
le insuflă har și dragoste de ființă.
În poezie sufletul meu se regăsește întreg
încoronat de un spirit angelic,
o ficțiune pură uimește mirificul
mai mult decât tot ce este real.
Până și pietrele capătă inimă
și lucrurile au suflet interior,
o pace lăuntrică împrumută obiectele
și respiră în jur o stare contemplativă,
o imensă dragoste de a gusta mirarea.
Taina se ascunde dincolo de noi
unde visătoare plutesc destăinuirile
în imaterialele bule ale conștiinței
unde se sedimentează vii trăirile
cu firescul din zborul unei păsări,
o dulcea înflorire a plăcerii de seară
pe o carte aflată întotdeauna pe aproape.
Nemincinoase zvonuri că poeții mor tineri
mă fac să nu adorm fără să scriu
și lumea-mi pare o poveste halucinantă
care se sfârșește trist odată cu ei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre încoronare, poezii despre tinerețe, poezii despre somn sau poezii despre seară
Paradisul
Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți
poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși
poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții
poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară
poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămașă viața lor durează-
poeții au un paradis al lor
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre victorie, poezii despre sacrilegiu sau poezii despre rușine
Poeții se urcă
cât mai sus deși n-au aripi
se târăsc ca șerpii
poartă-n scutece versul
le dă stabilitate
urcă treptele spre celebritate
furișați prin geana de ceață
a serii ruginite
unde orologiile își lasă pleoapa
poeții stau de veghe sus
și scutură cuvântul
îl pun desfrunzit pe foaie
poeții urcă la stele
ducând cu ei plânsul și dorul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre plâns, poezii despre dor sau poezii despre căderea frunzelor

Încălzirea globală - soluția românească
Cum vremea este-n încălzire
Și fi-vor, sigur, mari urgii,
Presimt că-ntreaga omenire
Va fi salvată de... piftii!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre salvare sau epigrame despre România

Sonet
Se zice și s-a zis că-i un secret
Al artei, să compui macame-arabe,
Să știi să faci o odă unei babe
Și, fără fond, să faci un bun sonet.
Deci vreau cu orice preț să fiu poet
N-am fond, precum vedeți, și versuri slabe,
Și-njur și numai tropotind silabe
Și șterg mereu și șterg și merge-ncet.
Opt versuri le-am făcut! așa cu gluma,
Dar stante pede iată mai un vers,
O, de-aș găsi acum o rimă-n uma;
Dar haide! și fără rimă văd c-a mers.
Eu sute de sonete-ți fac de-acuma!
Arhangheli, trâmbițați prin univers.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de George Coșbuc despre poezie, citate de George Coșbuc despre versuri, poezii despre umor, citate de George Coșbuc despre umor, poezii despre secrete sau poezii despre artă
Doar poeții
Acum când vreau să te uimesc
Prin vorbe nerostite de niciunul,
Mă sperie poeții ce au fost,
Că te legau în tei sau te dorea vreunul.
Tu erai văzută ca o floare,
Cea mai frumoasă floare,
Doar Universul te iubea
Iar un Luceafăr trist, te adora.
Erai măceș,
Cădeai pe stele
Ba chiar mureai la unu' în brațe
Un alt poet te învia.
Eu cum să lupt cu toată cartea
Că ești frumoasă și aștepți
Să-ți spun măcar o strofă
Originală, s-o accepți.
M-am dus la țărm să-ntreb și marea
Ce vânt te-aduce și de unde
Am stat o zi să îmi răspundă
Dar luna m-a gonit acasă.
Am stat și-acasă vreo trei zile
Să aflu cum pot să te iubesc,
Dar m-am blocat,
și-acum, și-atunci.
Tot mai aștept poeții vii,
Să mă ajute să găsesc
Măcar un vers, ca să revii.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (3 martie 2018)
Adăugat de milidumitru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre iubire

Omagiu soacrei
Se duse soacra unde-i doar uitare
Și pot să jur pe sfintele scripturi:
O casă fără soacră, mi se pare
Că e ca beciul fără... murături.
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soacre, epigrame despre uitare, epigrame despre sfinți, epigrame despre creștinism sau epigrame despre Biblie

* * *
Poeții ciocnesc inimi și varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Și cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace și desface.
Poeții
stau la masă
și-și plâng în palme munți
în ochi își plâng misterul și inima în pumni.
Poeții!
Câtă groază să fie și pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Și le scrâșnesc din aripi
Și se sărut pe frunți.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre sărut sau poezii despre pace

Era poetică
poeții sau poeziile? ce iubiți mai mult?
care sunt poeții poeziilor preferate?
de ce pe ele mai mult îi iubiți?
versul sau re-versul medaliei pentru op
era poetică?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duse și 8 Martie...
Acum că lumea se trezi,
Pricepem fără de prelegeri:
Se minte, cred, în astă zi,
La fel de mult ca... la alegeri!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre minciună sau epigrame despre Ziua Femeii

Poeții mei frumoși
Poeții mei frumoși, sub fluturi de lumină,
Puneți poezia pe-a inimii regină
Și trageți cu miere și polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.
Buchete să se-așeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis și sărbătoare.
Poeții mei frumoși, țara ni-i sfântă,
Ascultați când inima cuvântă,
Trageți cu miere și polen în nori
Și lăsați reginei coroane dulci de flori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre țări, poezii despre sărbători sau poezii despre schimbare
Privighetoarea
Vă rog să nu mă mai căutați,
mă voi ascunde o vreme într-o privighetoare.
Știu că nu e prea arătoasă
precum pasărea liră sau păunul,
dar nu îmi pasă.
Nu îmi pasă că nu are strai ales,
nu are ținută impetuoasă,
dar trilul ei,
trilul ei e fermecat.
Îl ascult în pădure
dimineața, foarte devreme
când alte păsări nu s-au trezit.
Nu îi place să se amestece
în neamul păsăresc fără rost.
Mai cântă și spre seară,
înalță triluri până la stele
și cred că îi cântă lui Dumnezeu.
Nu ucideți privighetoarea.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre păuni, poezii despre muzică sau poezii despre dimineață

Cine n-a frecventat poeții nu știe ce e iresponsabilitatea și nici dezmățul spiritului. De câte ori îți pierzi vremea cu poeții, de atâtea ori simți că totul e permis, căci ei îți inspiră regrete absurde și monstruoase... Nedând socoteală de nimic, fiindcă nu se adresează nimănui (decât lui însuși), poetul se identifică ondulațiilor lui sufletești. Iubesc poeții, fiindcă nu ajung și nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i înțelege. Înveți prin ei să nu mai ai ce pierde.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: