Aflai de la zăpezi
Aflai de la zăpezi că nemurirea
Vine de undeva, din albul lor,
Și-mi ridicai atunci o casă-n munte
Să-mi ningă, mai tot timpul, în pridvor
Privind prin geam cum cresc în jur
nămeții
Mă și vedeam ajuns nemuritor,
Dar mă-nșelai: din ce-i mai 'nalt
omătul
Și lupul flămânzește mai ușor.
poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fulgi de nea...
Plutesc ușor prin aer și-n legănatul lor
Își fac loc printre clipe în semn de bun rămas,
Luând cu ei doar albul din cerul norilor
Să-mbrace cu el timpul în ultimul popas!
Se furișează-n vânt să-i poarte-n zări, departe,
Pân' la ghețari rămași în vreme, solitari...
Un vifor le șoptește oftând că nu se poate
Și îi așază-ncet... prea mulți, pe drumuri mari!
Poate c-a lor menire e să ne stea în cale,
Să ne opreasc-o clipă... de ce și cum, nu știm!
Un drum printre zăpezi, mereu e o-ncercare
Și astfel învățăm ce-i bine să iubim!
E câmpul plin de fulgi și albul ne orbește,
Sau doar ne-ncetinește c-o clipă de răgaz,
Luând a lor răcoare și raza ce sclipește
Din orice clip-a vieții vom face un topaz!
poezie de Lili Șipoteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de basm
Clinchete, molcom,
bat la ferești,
zâna învârte
ciucuri cerești,
tu nu îi vezi, mamă!
Păru-ți trădează
iarna din gând,
ochiu-ți asudă,
tristeți cărând,
ninge!...
Cad îngeri, măicuță,
ieși din tăceri,
desculți să pășim
prin omătul de ieri,
desculți...
Amar și dulce
peste abis
ningă trecutul
cu ce ți-a promis,
ningă!...
poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime și poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire
Ieri, când plângeam,
m-am pomenit, vecină,
că pe obraz îmi curge
nu apă, ci lumină.
De-atunci n-am stare
mă întreb mereu:
să fi ajuns în ochiul meu
lacrima lui Dumnezeu?
poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez
Vor unii nemurirea, dacă mor,
Iar eu de ea, cât pot, mă tot feresc,
Că decât mort ajuns nemuritor,
Mai bine, muritor, să mai trăiesc!...
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ningă! (poezie in grai bănățean)
Să ningă neaua să mă-mbreșe
în albu ei strălușitor,
să măi zăuit vremea șe treșe
și doru meu rătășitor...
Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
șî toace crenjilii dă brad...
Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbrață
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmț căldura ei dă gheață...
Să ningă cum n-o nins dămult,
tășâtu iernii să-l primeșci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeșci.
Să ningă. Până să sprăjăce
șî umbra iernii ce apușe
când jeru numa să năspreșce
șî soarilii nu ce adușe
Să ningă. Iarna să șiulească
ca o cemare-a nopțî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.
Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
șî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...
poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănățene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!

Yeti
Pe drum de munte urc la pas
Si mă opresc in scurt popas.
In linistea ce mă-nconjoară
O mie gânduri dau năvală
Zăpezi in jur imi desenează
O umbră mare omenească.
Zâmbesc ușor, intr-un impas
E Yeti cel in munți rămas.
Om al zăpezi, ești sau nu?
Din preistoric, rendez-vous,
Vrei azi cu mine la cafea?
Mă uit si râd de umbra mea!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Ion Popescu, care a reprodus, pe coperta unui volum de versuri "Masca geniului" de Murnu
Am citit a ta plachetă
Și te rog ca să mă ierți:
Geniul e doar pe copertă,
N-a pătruns și-ntre coperți.
epigramă de Spiridon Popescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Spiridon Popescu, care a fost dat în judecată pentru umorul său acid
Să facă haz de necaz
Românul e învățat.
Pe Popescu al său haz
În necaz l-a aruncat.
epigramă de Valeria Moroșan (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celui muritor
E timpul zborului ușor:
Desprind nisipul din clepsidră,
Cu inima arzând timidă
Privesc spre voi nepăsător.
Lovesc în ziduri cu fior
Și zgudui orice cărămidă,
E timpul zborului ușor:
Cer porților să se deschidă.
Las trupul spadă tuturor
Când lupii cer să vă ucidă,
Ca faraonu-n piramidă
De-acum mă simt nemuritor
E timpul zborului ușor.
6 ianuarie 2021
rondel de Cătălin Varga
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Nemurirea" mea
Dacă-l privim ca scriitor,
Dan C. nu e nemuritor:
Dar sunt așa, precis v-o spun,
Atomii care îl compun!
epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
Visase numai nemurirea
Un scriitor sărac, în trame;
Dar eu i-am spus: Mai bine cată
Să fii nemuritor... de foame.
epigramă de Giordano din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând de iarnă
Când primele ninsori or să se cearnă,
Atunci va fi mai greu de cei plecați,
Atunci să cânți peste al vieții zaț,
Atunci să-ți fluturi brațul peste iarnă.
Prin lume numai oameni de zăpadă,
Un foc din vatra stânilor să smulgi,
Și, cu puterea disperării dulci,
Să-l lași deasupra spațiului să cadă.
Se vor așterne între noi vecernii,
Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosă, să apari
La marile instanțe ale iernii.
Și-apoi să ningă mult ca-n frații Grimm,
Și sub zăpezi de bronz să ne iubim.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine să colinde
Vine să colinde dragostea la ușă
Cu zăpezi pe umeri bate-n ușa mea
Vine să-mi golească ochii de cenușă
Să-mi aducă-n pleoape stelele de nea.
Stau și plâng aiurea parcă sunt departe
Parcă-s o durere, nu mai știu nici eu
Rătăcind pe dealuri cioburile-s sparte
Și-ntre cioburi singur plânge Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea (12 decembrie 2003)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

La ușa mea
Cine ești tu
Să-mi hoinărești prin gânduri,
Să-mi alungi somnul,
Să-mi cerni zăpezi in suflet
Fără să-mi ceri voie?
Ți-am deschis eu ușa?
Nu-mi amintesc.
Dar ai dreptate....
Am fost cândva impreună
Când citeam la lumina lămpii
Si fluturi roiau in jur
Departe, undeva in munții
Ce aveau turbane sure
Si plete din păduri.
Nostalgic si melancolic
Ai păstrat seninul zării
Si gustul vinului....
Din care mare ai venit
Si care val te-a răsturnat
In toamna cea târzie,
La ușa mea?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Albul
Albul primăverii acesteia
Să ne stârnească prin necuvinte interesul
Să ne lăsăm purtați de valurile stranii ale mării
Pe vârfuri de munte, să ne lăsăm purtați prin raze de puritate
Să desenăm cu primele amorse lacrimilor de spor.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi
în margini de pădure
iubire să m-aștepți
privind în depărtare
sub cer în dimineți
din vreascuri adormite
aprindem foc nestins
zăpezi avem pe frunte
a nins... mereu a nins
vreau clipa revederii
să fie doar a noastră
și-n ochii nemuririi
zăpezi să se topească
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugă de centauri
Coboară povârnișul, cu coamele în vânt,
Centaurii. Văzduhul prin văi prelung răsună
De zgomotul copitei lovite de pământ.
Dar neamul, izgonitul, în herghelii s-adună
își potolește goana pe țărmul nalt și frânt,
Privind la valul mării rostogolit pe dună.
Poseidon doar mai este pe mări nemuritor,
Din nai de mult nu cântă satirul pe câmpie
Și nimfa n-o mai afli în ape de izvor.
Se risipiră zeii. Dar groaznic azi învie în
cele două piepturi al morții crud fior,
Și spaima-i biciuiește prin liniștea pustie.
Pe stânca goală vine un tropot neînfrânt,
Cu umbra se întinde și-l crește înserarea...
Nebuni își încordează puternicul avânt
Centaurii. Se-nalță, ieșind din lună-n zarea
Apusului, vestindu-l și veșnicul mormânt,
Un armăsar, întâiul, tăindu-le cărarea.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva pe o colină...
Undeva pe o colină,
Într-un codru secular
Cresc fructele de lumină
Peste vârfuri de stejar.
Înfloresc pomii, livada,
Merg bunicii cu nepoți
La fântâni sa-nvârtă roata
Cu agheasmă pentru toți.
Se apleacă la altare
Omul bun, în crez stelar,
Matei vrea să crească mare
Cu iubire și cu har.
La piept ține-o cruciuliță
Cu mir sfânt, merge-n pridvor,
Are marea lui dorință
Să se-nchine sfinților...
Undeva pe o colină,
Într-un codru secular
Mânăstirea-i de lumină,
Matei, vână de stejar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și azi și mâine joi
Și azi și mâine joi era
noi ne grăbeam să fim cărunți
tristul de joi se însera
spre zi de joi de nor
pe frunți
fumam ceva, vedeam ceva, mâncam ceva
un prânz ca într-o zi de joi
ne-mbolnăvea, săptămânal
prea multa miercure din noi
privind turbați pe geamul vieții
din termopan maro de soartă
la oasele albite ale
sfintei duminici mult prea
moartă
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformare
Am fost până- acum o vestală
În rochie albă de gală
De astăzi m-am încoronat
Regină-n Egipt venerat.
Aș vrea să-mi zidesc piramidă,
Azi timpul se-ncurcă-n hlamidă;
Nu cred în măriri și căderi,
Doar piscuri în munții severi.
Urcușu-i abrupt, nu-i ușor,
În jos amețești la izvor,
Dar vine o vreme când poți
În lacul de munte să-înoți.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu

Comentează! | Votează! | Copiază!