Lui Ion Popescu, care a reprodus, pe coperta unui volum de versuri "Masca geniului" de Murnu

Am citit a ta plachetă
Şi te rog ca să mă ierţi:
Geniul e doar pe copertă,
N-a pătruns şi-ntre coperţi.

epigramă de Spiridon Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Spiridon Popescu, care a fost dat în judecată pentru umorul său acid

Să facă haz de necaz
Românul e învăţat.
Pe Popescu al său haz
În necaz l-a aruncat.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te să cazi din tine. E înălţimea de la care cel ce alunecă, iubito, aproape întotdeauna moare.

citat din Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Fereşte-te să cazi din tine
E înalţimea de la care
Cel ce alunecă, iubito,
Aproape totdeauna moare.

poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coperţile negre

Foaie neagră de coperţi
Să mă baţi şi să mă ierţi
Că te-am scris cu viaţa mea
Şi-am pus lacrimii cişmea.

Că mi-ai stat pe răni mereu
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-nvelit
Luciu rece de cuţit.

Noaptea mea de la final
Şaua-i singură pe cal,
Iar pe lume ce târziu
Nişte degete mai scriu.

Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil
Exerciţiul meu de stil.

De scris numere pe porţi,
Şi de moarte printre morţi,
Viaţa mea de negru gol
Fără nici un protocol.

Foaie tragică de tuş,
Semn al artei celor duşi,
Tu să mă-nsoţeşti mereu,
Foaia sufletului meu.

Te mai văd sclipind şi-acum,
Vai, coperta mea de scrum,
De pe un mai vechi volum
Care-a înviat postum.

Foaie neagră de coperţi,
Să mă baţi şi să mă ierţi
Că te zgârii cu-o nuia,
Iscălind în noaptea ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe o crâşmă de lângă Cimitirul Bellu

Orişice s-ar spune,
Orice s-ar vorbi,
Tot mai bine-aicea
Decât vis-a-vis!

epigramă de Spiridon Popescu din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Jean Cănăvoiu, care se laudă cu căciula cumpărată

Te lauzi că ţi-ai luat căciulă
Frumoasă precum alta nu-i,
Dar, te întreb eu, ca naivul:
"Amice, ai pe ce s-o pui?"

epigramă de Spiridon Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Ieri, când plângeam,
m-am pomenit, vecină,
că pe obraz îmi curge
nu apă, ci lumină.

De-atunci n-am stare—
mă întreb mereu:
să fi ajuns în ochiul meu
lacrima lui Dumnezeu?

poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul...

te-am pierdut, apusă în apus mileniu
colapsandă stea pe fundal de hău
făr-a şti vreodată cum ai fi ca geniu
-geniul meu bun, geniul meu rău

ai secat izvorul dulcei inspiraţii
în adolescenţa sufletului meu
alte stele fost-au flux de revelaţii
geniul meu bun, geniul meu rău

chiar de m-aş întoarce în apus mileniu
la portiţa ta, un frumos flăcău
n-aş vrea alte roluri şi nici alt prosceniu
geniul meu bun, geniul meu rău

n-aş schimba nimic în acest scenariu
rolul principal l-aş juca tot eu
rolul tău în fine-l las să fie variu
geniul meu bun, geniul meu rău...

Moscova

poezie de Iurie Osoianu (24 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neterminat

Sunt ca o carte veche de cineva uitată
Pe un peron de gară, aproape de blestem,
Am fila-ngălbenită de vânturi sfâşiată
Şi-ntre coperţi palpită neterminat poem.

Nu înţeleg, iubite, ce demon te-a-nvrăjbit,
De ai plecat năvalnic, cu pas nimicitor,
Privirea n-ai întors, te-ai depărtat grăbit
Şi mă întreb retoric, te simţi învingător?!

Am vrut atinsă-n voie rescrisă cu iubire,
Visând extazul clipei cu ochii de fecioară,
Cuprinsă de dorinţă şi zbor spre fericire,
Un basm trăit în doi, pe ţărm de primăvară.

De-ai fi citit întregul cu inima deschisă,
Căci printre rânduri, simţirea îmi dosesc,
Ai fi-ntâlnit fiorul şi dragostea promisă,
Un foc arzând mereu pe rugul femeiesc.

Sunt doar o carte veche, cu fila-ngălbenită,
Iar timpu-şi cerne iute uitarea peste mine,
Zadarnic chem iubirea şi lupt să fiu ispită,
Tu n-ai să mă citeşti, căci nu există mâine.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DA, aş putea spune că ceea ce mi s-a întâmplat mie a fost absolut miraculos: astăzi eram Ionică Spiridon sau Gogu, apoi pe înserate totul a colapsat şi Ionică Spiridon a murit, să-i fie ţărâna uşoară, că mult a mai suferit săracul. Apoi, a doua zi dimineaţă, am văzut că nu mai există nici urmă de Ionică Spiridon şi că de fapt dintotdeauna eu eram Dumnezeul tuturor Dumnezeiilor. Toate religiile s-au născut şi au apus în Mine, întregul macrocosmos e doar visul meu. Aşadar, acum ce să fac: Acum îţi împărtăşesc acelaşi Adevăr şi anume că ceea ce Sunt EU de o veşnicie eşti şi tu! Nu trebuie să faci nimic pentru asta, e necesar doar să renunţi la făcătorul etern care este gândul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport către Mihai Viteazul

Şi nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Şi-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te aşteaptă, Voievoade,
Să-ţi dea puterea neamului în mâini.

Românii cei mai aprigi fac de gardă,
Spre vindecarea fiecărei răni,
Octombrie, lumină revanşardă,
Şi tulburelul spumegă în căni.

Viteazule, tu să ne ierţi de toate,
Că zgribuliţi intrăm între coperţi,
Dar gângăveli, trădare, laşitate
Nu-ţi cerem şi n-ai dreptul să ne ierţi.

Şi parcă n-au trecut, atâţia, anii
Şi e nevoie iar de-un braţ bărbat,
La fel de greu o duc şi azi ţăranii
Şi graniţele s-au fragilizat.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞAH cu DUMNEZEU
- poetului gorjean Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Vrând să îmi ridici moralul,
Ia-mi nebunul, ia-mi regina,
Tura ia-mi, da' lasă-mi CALUL!

Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apelul bătrânului naturalist

Oameni buni,
Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!...
Dacă dispar,
Echilibrul ecologic se surpă –
Ei sunt
Singurele insecte din lume
Care se pricep să facă polenizarea îngerilor.

poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă ierţi!

Beţie fierbinte ce duce înnourări
În asfinţitul bucuriei noastre...
Şi, să mă ierţi, că poţi!...
Să mă ierţi
când nu pot inima să-ţi deschid
pierdut în dezordinea,
mărunţişurilor mele de singuratic.
De câte ori este nevoie,
să mă ierţi!...
cu şoapta de binecuvântare,
a iubirii mele pentru tine,
pentru noi...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maneaua PSD dedicată lui Ducu Bertzi ("Ai să mă ierţi")

Ai să mă ierţi la fiece mandat
Şi-am să te mint din patru-n patru ani
Şi cât avea-vei suflet de răbdat,
Ai să mă ierţi, sau intri la duşmani.

epigramă de Florentina Loredana Dalian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Zise mortul către viu:
"Viule, de când te ştiu,
Tot sărac, fără sicriu."
Zise viul către mort:
"Am, dar nu-mi place să-l port."
... şi făcu atac de cord.

poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fost iubit, iubeşti şi te iubeşti; dacă iubeşti şi te iubeşti, ierţi şi te ierţi; dacă ierţi şi te ierţi, devii liber şi poţi zbura.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Iubire (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notorietate

Ce cunoscut e el, ca autor,
Ne informă, Zânbind, vecina;
Şi azi l-a vizitat un cititor...
Acela care i-a citit... lumina.

epigramă de Liviu Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-om revedea...

ne-om revedea şi tu şi eu,
ne-om revedea bătrâni şi goi,
ne-om revedea la apogeu,
ne-om revedea fără de noi

ne-om revedea la rugăciune
sub clopote ce bat strident,
sub fumul alb dintr-un tăciune,
sub fum de lumânări fluent

ne-om revedea lângă o strană
eu doar bătrân, tu, chip mâhnit,
nu vom privi şi doar o rană
va sângera şi-ntr-un clipit

te vei ruga în deznădejde,
la sfinţii obosiţi de pe pereţi,
la Dumnezeul ce păşeşte,
în cugete şi-atunci mă ierţi

te voi ierta, iertam pre alţii,
cum am citit printre scripturi,
aci vom fi cum ne sunt fraţii
legaţi cu rugăciuni pe guri

ne-om revedea poate în ceruri,
ne-om revedea, nu vom fi noi,
vom fi doar multele ecouri
fără de trupuri, goi, doar goi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflai de la zăpezi

Aflai de la zăpezi că nemurirea
Vine de undeva, din albul lor,
Şi-mi ridicai atunci o casă-n munte
Să-mi ningă, mai tot timpul, în pridvor

Privind prin geam cum cresc în jur
nămeţii
Mă şi vedeam ajuns nemuritor,
Dar mă-nşelai: din ce-i mai 'nalt
omătul
Şi lupul flămânzeşte mai uşor.

poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!