Fiindcă vede

croită cărare
în copită de cerb
uitarea lumii
într-o genune
culcuş
se face
aşteptare
în vis
năvalnic sentiment
la margini de lume
pădurea cheamă şi cere
într-un ghem fire verzi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape mâine

cu degete de aer despicam
speranţa
în fire fragede subţiri
din iarbă
cu ele împletite
o
strângeam
primăvăratic pentru mâinele apropiat
dincolo de un rubicon
un ghem
colorat
în necunoscutul
ce aşteaptă şi el să înflorească cireşii
în pătratul unei livezi visate
nedezminţind troienirea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa avem nevoie de ceea ce ne încântă. Dincolo de formele cu care suntem obişnuiţi, a citi poveşti, la orice vârstă, înseamnă a fi de acord că o lume lipsită de farmecul lor ar fi condamnată la pieire. Chiar dacă această lume închipuită nu ne cere să o copiem, ne cere, în schimb, să ştim ce anume a făcut-o posibilă.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a lega pe un cer curcubeul e nevoie de un ochi şi şapte fire magice.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De acolo până acasă

la margini de lume nemaiauzite sunete
pe o limbă de trol te-ar putea atrage în genune
felicită-te că ai atâta timp la îndemână
să răstălmăceşti pe cele
încântătoare auzite pe drum
stânca aceea pe care te odihneşti o clipă
rămâne pe loc
e adevărat până ea să rămână
multe s-au rostogolit în hăul adânc
nu trebuie să regreţi că ai întârziat
până la urmă orice drum se înfundă
aşa că poţi ocoli puţin
adu-ţi aminte că ţi-e sete
îmbarcă-te iute în autobuzul de seară
ce te va duce la izvorul în grabă părăsit
şi te vei socoti norocos
nu băusei din el îndeajuns să sece
iar de acolo
nu mai e decât o aruncătură de băţ
până acasă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şi de martie

nu cade şi ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârteşte în jurul meu
neîmpuţinată
ar vrea să mă ocolească dar se răzgândeşte
apoi mă înveleşte cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus
să se răsfire dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte grădina
ce vieţuieşte sinceră / nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare /
cu dorinţe de confidenţe decisive
fără dor de a fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă timpul înapoi...

Frânturi de stele am să-ţi dăruiesc
Şi-atunci când o să strângi de una-ntreagă,
Să înţelegi c-am vrut doar să te cuceresc
Să contopesc iubirea ce pe noi ne leagă.

Pe mândra lună am zdrenţuit-o pe la margini
Să poţi păşi în drumul către mine,
De ochii lumii să ne-ascundem în paragini
Sau să ne-mbrăţişăm înfriguraţi într-o genune.

Cu marea într-o noapte la taifas am stat
Rugând-o să te-mbie cu cântecul de iele,
Să te ademenească cu al ei oftat
La malu-i să te prind în mrejele mele.

Pe soare l-am rugat inima-ţi s-o-ncălzească
Ca să simţi sentimente ce nu le-ai mai trăit,
Pe-altarul vieţii iubirea s-o trezească
Şi s-o sădească în trupu-ţi istovit.

Inima ta năvalnic să-nceapă iar să bată
Flămândă de iubire din nou te voi primi,
Dă timpul înapoi să mai trăim o dată
Dragostea efemeră... Hai, nu te-mpotrivi!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ploaie de martie

nu cade şi ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârteşte în jurul meu
neîmpuţinată ar vrea să mă ocolească dar se răzgândeşte
apoi mă înveleşte cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus apoi se răsfiră dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte
grădina
ce vieţuieşte sinceră
nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare cu dorinţe de confidenţe decisive
fără dor de a fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoteoză

fir de fum
se înalţă
într-un sunet prelung
rugul pe ape
leagăn-cuib
al păsării măiastre
pat nupţial
într-o floare de lotus

ea ştie să moară
învelită în speranţă
pentru mii de ani şansă
să înfrunte timpul
cenuşă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi

încă în fiecare dintre noi suntem
doi câtă vreme limbajele ne urmează
dar într-o zi despărţirea va fi definitivă
noaptea se va prăbuşi într-o mare prăpastie
pentru a lăsa într-un colţ neştiut
un al cincilea soare să răsară
adâncimea din afară
se va micşora cu premeditare
în timp ce ochii se vor muta înăuntru
ca o moarte vie în uşorul celeilalte lumi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihail Sadoveanu

Eram într-o pădure uluitor de vie, într-o pădure care şoptea
înăbuşit. Şi iată că pădurea în iarna, argintie, cu şoapta ei,
mi l-a reamintit.

Izvoarele, sub pânze de gheaţă, delicate, se legănau la vale,
pe nevăzutul prund, şi în lumina sobră, cu pini şi nestemate,
cântau unite într-un cor profund.

În zboruri rotunjite, tăiau mari păsări slava; un farmec de
poveste se răsfira sub cer; părea zăpada caldă şi moale ca
otava, dar zările sclipeau la fel, sever.

Cu vânturile-n coarne, în goana nebunească, zburau
năvalnic cerbii pe fragedul polei. Era acolo-ntreagă pădurea
românească, şi el păşea încet prin iarna ei.
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ochii închişi

îi zâmbesc lumii fără nimeni
prin fereastra
deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă mai tem de şarpele casei chiar dacă
într-o zi s-ar sprijini în ea
el nu ştie dar locuieşte în mine
ca un vis credincios
în sublimul neliniştilor mele

în orizontul apropiat îmi iau locul
mă cuibăresc lângă mine
în faţa ferestrei de la mansardă sunt eu surâd
am zece degete albastre şi ochii din căprui au devenit în stropii de ploaie
verzi frunze lipite de geam
curioase
cât e înlăuntru de toamnă
şi nu-i
nu-i nicăieri cel ce moare
sub ochii închişi brăzdează câmpuri pentru margarete

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-L cauţi pe Dumnezeu, nu trebuie să mergi la capătul lumii, nici să urci pe cea mai înaltă creastă a unui munte.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâtea ori

am visat permanenţa
în atâtea zvârcoliri ratate
de atâtea ori în aşteptare
răbdătoare aştept acest
protest al instinctului când
aş vrea să nu mai visez
să pot umple un vid cu graţia
respiraţiei doar cât am nevoie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceasul să apară luna

aici un deal este o înaltă şcoală
cum într-un cuvânt o literă finală

învelită într-un norişor de ceaţă,
luna-şi potrivea, zâmbind, trei măşti pe faţă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgări de zăpadă... Primăvara începe în iarnă. Într-un început de ordine, florile au rolul lor.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveşniceşte, îmi rezerv timp să privesc vara din afară în numele meu, neînfricoşată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieţii.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveşniceşte, îmi rezerv timp să privesc vara, din afară, în numele meu, neînfricoşată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieţii.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urma urmei, nu strică puţină imperfecţiune. Poate face perfectă perfecţiunea...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara, poţi afla câtă nevoie ai de solidaritatea suavă şi fără risc cu natura, care îţi cere să fii îndeajuns de tare să crezi în ea, pentru a reuşi să înţelegi partea care-ţi corespunde.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!