Cuţitul de argint şi.... un bulgăre de aur!

Nu am uitat nicicând, era o sfoară
Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar,
Pe un perete coşcovit de var
În casa bătrânescă de la ţară;

Am regăsit-o în acelaşi loc,
De ani uitată, părea plictisită
În cuiul strâmb cu floarea ruginită
De un mănunchi uscat de busuioc,

În plita sobei, rece, prins şedea
Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace,
Săreau copiii ca să îl dezbrace
De crusta care încă strălucea,

Iar într-un colţ, sub un ştergar, o ramă,
O poză-ngălbenită contura....
Au coborât, de dor ce le era,
Şi mama, şi bunica, şi-a ei mamă...

Parcă în sobă văd un pic de jar
Şi din ceaun un bulgăre de aur,
Bunicu' împărţind acel tezaur
Cu sfoara ce-atârna lângă sărar.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, mamă

Te-ai dus de-aici, îţi aminteşti? N-aveam trei ani,
Într-un sătuc iubit de lângă Petroşani!
În ultima ta clipă, salba ţi-ai desfăcut,
Ai contopit în salbă un geamăt şi-un sărut!
Atât ai vrut să-mi laşi în amintire
Opt gălbenuşi turceşti: ce amăgire!
O, mama mea, mi-e dor de tine, mamă...
Tristeţea să-mi alini... e lângă ramă!

poezie de Iulia Mirancea (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul apatic, lângă o femeie pătimaşă, seamănă cu lemnul ud lângă o sobă; după ce că nu se aprinde, mai stinge şi focul sobei.

citat din Hacob Paronian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa cu muşcate

Două odăi la geamuri cu muşcate
Icoana-n cap de pat şi busuioc în cui
Trec zilele, în ceruri numărate
În viaţa ce ne poarta pe-a ei cărări hai-hui.

Şi peste tot e mama ce veşnic roboteşte,
Sunt mâinile a casei nestemate,
În urma lor, tot locul străluceşte
La zi ce se sfârşeste, o alta-i stă în spate.

Din zori până-n amurg în râset şi hârjoană
Sunt pruncii rotofei ce-n jur îi fac lumină,
Pe lângă poala mamei ei cresc fără de teamă
Sunt parcă flori grijite de-o harnică albină.

Şi-n timpul care curge, iubirea ei tot creşte
E sufletul de mamă o pâine ce dospeşte.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

ceaun cu lapte -
bătrânul ştirb înmoaie
un coltuc uscat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul nostru

îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
că am zburat cândva ţinându-ne de mână

lângă sobă bunica torcea lâna de aur
când obosea împletea aripi de înger
la fereastră maică-mea ţesea ştergare de borangic
pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre
în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
şi a mere ţinute în fân, aduse de la munte

tu îmi brodai pe umeri crini era o iarnă grea
– nu ştiu cum dar numai iarnă se întâmplă
de o vreme în viaţa mea

pe cer se mai aude câte un înger căzând
lui Dumnezeu îi atârnă de pleoape lacrimi grele de plumb
e atâta singurătate în aer încât mi-e teamă şi plâng

pe mine mama nu m-a născut pe pământ
a scormonit în cer cu disperare
cu laptele şi sânge din ţâţe şiruind – ce mamă am avut!
tata şi-a făcut mai întâi o cruce mare
şi-a dat cu sete cuşma de pământ

în loc de picioare cu rădăcini am fost născut
în osul alb al duminicii în lumină,
pe care repede le-am prins de pietre
să nu mă poarte vântul hai-hui pe sub duzi

cum ni se scurge umbra printre degete şi cum se face întuneric în suflet

din noi a mai rămas doar o carte cu versuri
stropi de lumină copilul nostru
mai poţi însângera din dragoste iubito?

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gothic 17

stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părţi inegale,
stai lângă mine.

nu te întrista,
anotimpurile îţi vor mutila faţa cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeţii mincinoşi,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuţi unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.

nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simţi în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îţi vor schimba numele, sângele, viaţa.
stai lângă mine,
vin cei morţi să ne citească din cartea durerii,
stai lângă mine.

eşti aceeaşi şi niciodată tu...
stai lângă mine...

poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul sărmanei mame

Şi-am îmbătrânit copile pe la noi de când nu vii.
Şi mai trece iar o toamnă şi câmpiile-s pustii.
Urlă câinii-n bătătură, pe deal lupii le răspund.
Iarna vine cu alai si mere coapte îmbrăcată-n palton alb.

Frigul ne pătrunde-n casă şi uliţele sunt pustii.
Doar în sobă arde focul, mămăliga îi gata, stii.
Avem loc şi pentru tine lângă masa de stejar.
Eu aştept cu jind copile lângă geam, la calendar.

Pe obrajii de ger rumeni lacrimile îmi curg iar.
Şi de dor mă duc prin lume să ascult o vorbă doar.
Să aud ceva de bine, să nu trăiesc în zadar.
C-a veni ziua de mâine şi m-oi duce iar şi iar.

Tristă-i casa şi-a ta mamă te aşteaptă măi fecior.
Dar te-ai dus şi ai uitat înapoi să te întorni.
Mai aştept încă oleacă 'poi mă duc în veşnicii.
Iar de vei veni acasă vei găsi ogrăzi pustii.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migdalul

într-un şopron de la ţară
în cuiul ruginit uitată a stat
salopeta murdară
aproape un an

într-un lighean şi el ruginit
cu apă de ploaie
pusă a fost la muiat
mozolind-o să scape de glod
am simţit în palme un nod
era într-un buzunar un sâmbure
de zarzăr cais ori migdal
n-am stat să mă uit
l-am zvârlit peste cioata de măr
odată cu apa...

lângă cioată e azi un migdal
gândesc că şi eu am venit
la fel ca el
întâmplător pe pământ
e primul lui an de rod
şi abia aştept şi-aş dori
fructele lui să fie dulci
nu ca ale mele...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progres şi tradiţie. Mămăligă în ceaun cu microunde.

aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum eşti singură alături de ceilalţi oameni singuri

am înghiţit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniştită şi făcea copii pe bandă rulantă

nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiţi de apărare
ca pe nişte păsări roşii fiecare cu câte o rană micuţă pe piept

nici alte mame nu sunt bune şi-au lăsat copiii să moară şi-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe

aşa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colţ uitat de lume

înghit praful nociv în fiecare zi şi încă supravieţuiesc
încă alerg ca şi cum aş fi o fetiţă pe pajişti întinse

fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui

găsesc două linii de tren şi merg pe ele o sublimă salvare
apoi merg în pet shop şi cumpăr pungi de mâncare pentru
toate vrăbiile roşii pe care le văd în imaginaţia mea

deschid ferestrele larg

şi ele intră înăuntru

mama s-ar putea sa mai fie în viaţă ca o undă o pală de vânt ce mişcă perdeaua
la fel şi copiii mei s-ar putea sa fie aici lângă mine

îmi lipseşte doar contactul real de a-i strânge în braţe pentru că
nu sunt o mamă bună am lăsat frica să îmi controleze toate sentimentele

şi acum ele se năpustesc asupra mea

toate aceste vrăbii care se agaţă de inima mea şi muşcă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă de poveste

Iarna îşi arată colţii, suflă viscolul sălbatic,
Ţiuie un vreasc în sobă ce se pierde în jăratic,
Ninge ca în "Fraţii Grimm", trec nămeţii de uluce,
Din stihiile ninsorii ies zăludele năluce.

Intră tata nins în casă, alb din cap până-n picioare,
Cu un coş de ciocănei şi un braţ de lemnişoare,
E atât de cald în casă, în micuţa mea odaie
Râde fratele cel mic gângurind într-o copaie.

Sub ştergar acoperită coca binecuvântată
În linişte se dospeşte, dă afară din covată,
Mama cu mâini bătucite scoate tava din cuptor,
Aburi calzi de pâine coaptă se împrăştie uşor.

De tulpan îşi şterge fruntea înmuiată în sudoare,
Cu smerenie ne rupe un coltuc la fiecare,
Mămăliga o răstoarnă, fierbe laptele-n ceaun,
Ne rosteşte "Tatăl nostru" după obicei străbun.

Pâlpâie fitilul lămpii, umbre joacă în tăcere,
Rătăcite pe-un perete se retrag înspre unghere,
În calvarul nopţii albe curg ninsorile celeste,
Adormim în glasul tatei ce ne spune o poveste.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încălecat

un peşte dintr-un vis decupat
zburam într-un colţ de lume
după plierea spaţiului
am reuşit să evadez încălecând
un peşte auriu afumat de jurai
că e somon care a chefuit
la un birt pescăresc unde se fuma
pipa mincinoşilor pescari
mă ducea în spate săracul
peşte de uscat pe drumuri aruncat
trăgea tare năduşind sub greutatea
care o purta docil în spatele lui
solzos de la cap la coadă
unde şi-a pus un cercel de aur
am încălecat peştele ăla din arizona
dream cu johnny deep şi faye
dunaway care se îndrăgostea
mai mult de mine şi peştele zbura
pe lângă cactuşi şi maşini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am visat iubirea

Azi-noapte ţi-am visat iubirea
Era o fată de la ţară
Cu suflet bun şi cu privirea
Frumoasă ca o primăvară.

Şi-n timp ce ea m-a sărutat
Cuminte şi puţin sfioasă,
Pe lângă noi s-a preumblat
Şi mama sa. Ieşea din casă.

Cum a trecut fără să spună
Ceva de rău când s-a uitat
La noi, mi-am zis: ce mamă bună!
Ce vis frumos!... Am şi uitat!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Advocatus diaboli

presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul

bunica torcea lâna mieilor
îndoiţi cu apă grea
se aşeza în genunchi
şi din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă

acum cincizeci de ani
secolul îşi făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă

dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical
aşa cum buldozerele
taie fin

pădurile

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul nostru

îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
şi că am zburat pe deasupra lumii cândva
ţinându-ne de mână

lângă sobă bunica torcea fire de aur
sau împletea aripi de înger
la fereastră
maică-mea ţesea ştergare de borangic
pe care le împăturea frumos
în lăzile de zestre
pentru cele două surori
care aşteptau să crească
şi să se mărite

în casă mirosea a busuioc
a boabe de porumb fiert
a cartofi copţi pe plită
şi a mere ţinute în fân
aduse de la bunici
de la munte

tu îmi brodai pe umeri crini
era o iarnă cumplită
şi nu ştiu cum se întâmplă
dar numai ninsori se înfăptuiesc
la mine în suflet

pe cer nu mai sunt stele
se mai aude câte un înger căzând
lui Dumnezeu îi atârnă de pleoape
lacrimi grele de plumb
e atâta singurătate în aer
şi atâta durere în trup
pe mine mama nu m-a născut pe pământ
a scormonit în crug cu disperarea
omului hăituit
cu laptele şi sângele din ţâţe şiroind
ce mamă am avut!

tata şi-a făcut mai întâi o cruce mare
şi-a dat apoi cu cuşma de pământ
în loc de picioare
am fost născut cu rădăcini adânci
pe care repede le-am prins de pietre
să nu mă poarte vântul pe sub duzi

– cum ni se scurge umbra printre degete
până în suflet
se face întuneric
mai poţi însângera din dragoste iubito?

din noi a mai rămas o carte de versuri
stropi de lumină şi mult întuneric
copilul nostru

poezie de Petru Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii fugiseră în mare, cu colacii în jurul brâielor, uitaţi de mamă şi uitând de mamă. El a trebăluit un pic pe lângă cearşaf, apoi, fără să se dezbrace, a scos o carte şi a început să citească, aparent detaşat de femeia frumoasă de lângă el, de copii, de bucuria primitivă a acelei comuniuni cu marea şi cu soarele, ce are puterea să netezească fiecare cută a sufletului, calcinând şi spulberând îndoielile ca pe un pumn de cenuşă. (Uneori, chiar îmi afund mâinile în nisip, cu impresia că răsfir printre degete nu grăunţi minerali, ci temeri, prejudecăţi, tristeţi şi taine - descojite din suflete, arse de soare, cernute de vânt şi spălate de valuri - ale omenirii care s-a răstignit la ţărmul mării.)

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A plecat cândva în lume

A plecat cândva în lume,
Şi-a uitat de casa sa,
Ca să-şi caute norocul,
Să-şi găsească steaua sa...

Dar strivit de raza blândă,
A celestului cuvânt,
A uitat de adevărul
Ce guvernă pe Pământ...

Şi-a uitat de Sfânta Lege,
Şi de ţară şi de neam,
Ca un vreasc uscat de vânturi
Şi bătut pe negrul ram,

Şi ca frunza cea uscată,
Tot gonit de al său gând,
În deşert şi vanitate,
Rătăceşte pe pământ

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Stă mama întristată la fereastră,
cu ochii săi adânci pierduţi în zare,
în barbă-nnoadă lacrimile-amare,
cu gândul la înstrăinarea noastră.
E zi de Paşti, dar casa e pustie,
iar ea, bătrână şi de toţi uitată,
ne simte-n inimă, ca altădată –
izvor fără sfârşit de apă vie!
Trec nopţile dar somnul nu-i mai vine,
iar gândurile strâmbe o doboară –
se-nteabă-n sine (oare-a câta oară?):
cum de-am ajuns zălog pe uşi străine?

Te simt de-aici, din altă lume, mamă,
în zi de Paşti nu pot să vin acasă...
Dar tu să pui ce trebuie pe masă,
nu mai lua plecarea noastră-n seamă.
Vom fi mereu cu gândul lângă tine,
nu te-ntrista că încă n-am ajuns!...
Tu roagă-te sub crucea lui Isus
să fie Paşti şi-aici..., pe uşi străine!

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescari în jurul focului

Ca şi-n poveşti cum altădată
Popas pescarii cu tain îşi fac
În jurul focurilor roată
La cherhana sau lângă bac

Şi fierb în apa grea din baltă
Peşte mărunt cu chimion
Într-un ceaun în care saltă
Bucăţi mai mari de sturion

Şi pun pescarii la taifas
Necazurile lor la cale
Să-şi scoată viaţa din impas
Şi sorb cu vinul stelele din oale

Şi-ajung târziu la ei în sat
În case mici de stuf şi var
'şi-ngoapă truda-n câte-un pat
A doua zi să-nceapă iar.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa mea ...

În casa mea cu-arome de cetină de brad,
Sub şemineu-n care se zbat luciri de foc,
Pe-un pat făcut în grabă din flori de busuioc,
Lângă iubita-mi dulce, mă las încet să cad.

Îi mângâi părul galben, ca spicele de grâu.
Se-apleacă peste mine cu ochii scânteind.
Se-aude, ca prin ceaţă, doar focul pâlpâind
Şi cetera iubirii, ca susurul de râu.

O aripă divină întinde peste noi,
Pe inimile noastre, care-n mănunchi se zbat,
Pe pielea ta virgină, pe zâmbetul curat,
Veşmântul ei de purpuri, văzând că suntem goi.

Iubita mea frumoasă, cu mersul tău mlădiu,
Îţi las o sărutare în palmă amanet.
Din vorbe negrăite-ţi compun un nou sonet,
Adulmecând arome din trupul tău, când scriu.

Rămâi în casa noastră, mireasă să te fac
Şi lasă-n urmă viaţa ce-n ceaţă s-a pierdut.
Din inimi regăsite, din timpul ne-nceput,
Să ancorăm o punte-ntrupată pentr-un veac.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!