Copiii fugiseră în mare, cu colacii în jurul brâielor, uitaţi de mamă şi uitând de mamă. El a trebăluit un pic pe lângă cearşaf, apoi, fără să se dezbrace, a scos o carte şi a început să citească, aparent detaşat de femeia frumoasă de lângă el, de copii, de bucuria primitivă a acelei comuniuni cu marea şi cu soarele, ce are puterea să netezească fiecare cută a sufletului, calcinând şi spulberând îndoielile ca pe un pumn de cenuşă. (Uneori, chiar îmi afund mâinile în nisip, cu impresia că răsfir printre degete nu grăunţi minerali, ci temeri, prejudecăţi, tristeţi şi taine - descojite din suflete, arse de soare, cernute de vânt şi spălate de valuri - ale omenirii care s-a răstignit la ţărmul mării.)

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii şi copilărie

Lângă mamă, lângă tată, copiii repede cresc.
Îşi trăiesc copilăria, joaca mult o îndrăgesc.
Cât este ziua de mare, picioare nu odihnesc.
Aleargă şi sar întruna, bucuroşi se hârjonesc.
Unul cade dar nu plânge. Singur cu puterea lui,
De la pământ se ridică, urcă scara timpului.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi mamă, tată, părinte în general nu este o meserie. E cea mai mare provocare a omului. Aşa cum am scris într-o antologie de aforisme, prin copii, Dumnezeu ne aminteşte tot timpul ce fiinţe frumoase suntem menite să fim. Provocarea (care este şi şansa noastră de a ne reîntoarce în paradisul pierdut al bucuriei pure, al iubirii necondiţionate, al abandonului fericit) este să redescoperim această frumuseţe în noi înşine, s-o recunoaştem în copii şi să n-o mai distrugem nici în noi, nici în ei. Să ne reîntoarcem la instinctul de a trăi. Fără pretenţii, fără aşteptări, fără ruşine. Să lăsăm copiii (şi creaţiile literare) să-şi trăiască propria viaţă, urmăriţi îndeaproape de bucuria manifestată de a le fi dat formă.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gothic 17

stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părţi inegale,
stai lângă mine.

nu te întrista,
anotimpurile îţi vor mutila faţa cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeţii mincinoşi,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuţi unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.

nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simţi în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îţi vor schimba numele, sângele, viaţa.
stai lângă mine,
vin cei morţi să ne citească din cartea durerii,
stai lângă mine.

eşti aceeaşi şi niciodată tu...
stai lângă mine...

poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

Pe ţărmul mării iarna numai ea,
Femeia căutându-şi fericirea.
Nimeni n-o ia la dans şi ar dansa
Cu vântul serii şi cu amintirea!

Pe ţărmul mării iarna numai ea,
Sufletul căutându-şi pe sub valuri.
E-atâta muzică şi ar dansa
Cu timpul doldora de idealuri!

O, acel timp demult e-n zări o stea
Şi idealurile lumii-s arse.
Cu sine însăşi astăzi ar dansa,
Dar s-a pierdut printre atîtea farse!

Şi, totuşi, despuindu-se de ea
Şi hainele-azvârlindu-le în mare,
Femeia prinde-n seară a dansa
Cu Sufletu-i venit din depărtare!

Aşa un dans nu ştie nimenea,
Aşa un dans nu s-a văzut sub lună.
Femeia ceea, stinsă ce era,
S-a reaprins, dansând ca o nebună!

Întregu-i chip în taină se schimba,
Toată se-nmlădia, fiind a Lui,
A Sufletului care-o săruta
Aşa cum, Inimă, nu poţi să spui...

poezie de Traian Vasilcău (2 februarie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, mamă, vino-acasă

Dă-mi mâna, mamă, s-o sărut,
că multe-n viaţă-ai petrecut.
Mai întâi viaţă mi-ai dat
şi apoi m-ai legănat.

M-ai crescut, m-ai făcut mare,
eram pentru tine soare.
Ai plecat de lângă mine,
ai vrut ca să-mi fie bine.

Printre străini ai plecat
şi de mine ai uitat.
Când pun geană peste geană
dorul la tine mă cheamă.

Mamă,
În fiece dimineaţă
mă rog să mai fii în viaţă.
Tristeţea greu mă apasă.
Te rog mamă, vino-acasă!

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn al cunoaşterii de sine

Dedic aceste rânduri omului simplu şi fain Grigore Leşe.

tăcut şi nud o vreme-am străbătut cărări pierdute-n uitare,
am răscolit păduri scrijelind în lemnul alb chip de iele,
(dintr-o nefirească dorinţă de identificare şi definire a iubirii mele)
în scorburi găujoase am răsădit cenuşa sufletului pustiit,
şi visele le-am atârnat pe ram cât mai sus,
sus în bătaie de vânt, înşiruite înmiit...

când mâinile au prins miros de-împreunare,
şi-n scurtul timp rămas capătă profil de lumânare-

binecuvântează mamă pruncul din mine,
dar mai cu samă, luminează-mi drumul spre cunoaşterea de sine...

tu,
ştii mamă dorinţa-mi veche de-a da contur lumesc sufletului meu,
când prunc fiind,
am început să lipesc în unghiurile adiacente sufletului
câteun boţ de lut sub formă de Eu,
mai apoi,
când lutul deveni vâscos,
alunecos doar printre cuvinte,
boţul de lut l-am umezit în roua iubirilor trecute, tăcute şi nerostite-
nerostite de teama cuvintelor ce ar fi putut să prindă viaţă
la fiecare zâmbet împietrit pe faţă,
la fiecare sărut-mut,
la fiecare păcat ieşit din tipare,
la fiecare simplă chemare a sentimentului răstignit pe altare...

binecuvântează mamă pruncul din mine,
cât încă mai sunt părtaş cunoaşterii de sine...

vezi mamă,
mâinile-mi miros a-împreunare,
şi-n scurt timp vor prinde contur de lumânare...
încet, încet,
încet se stinge pruncul din mine...
să fie şi acesta un semn al cunoaşterii de sine?

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere de mamă

Cum stai lângă cruce
Maica Preasfântă
Plângând pe Fiul iubit!

Încerc să trăiesc
Durerea de mamă
Ce-şi vede singurul fiu
Răstignit.
De este durere mai mare
Vor spune pietrele reci
Căci fiul e tot pentru mamă,
Durerea e-aceiaşi în veci.

Azi ca şi atunci, lânga cruce,
Faţarnic iertăm,
Tot făţarnic iubim.
Găsim un creştin
Cu mai multă credinţă
Şi-n Vinerea Mare
Îl răstignim!

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În valurile mării

În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.

Tu te învoieşti
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,

Să zâmbeşti la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.

Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Şi printre valuri zboară.

Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă e pacea!

Ce frumoasă e pacea!
Între noi şi vechi hotare,
Ce frumoasă-i lumea vie,
Răsfăţată de bucurii în floare,
Din vârfuri de munte,
Până jos, în vale.

Ce frumoasă e pacea!
Dacă omul bun îi sfinţeşte culmea, fără încetare,
Ce frumos e gândul omenesc!
Fără de urâciuni,
Fără întinare.

Ce frumos e înaltul, coborât în mare!
Ce frumos e omul bun, cu faţa la altare!
Ce minune mare, când soarele în pacea lui răsare,
Peste raiul verde, plin cu mărgăritare,
Sub concerte vii, de ciripitoare.

Ce frumoasă e pacea!
Cu copii voioşi alergând în soare,
Prin grădini în floare,
Lângă mame înţelepte,
Sfinţite cu răbdare.

Ce frumos e visul omenesc!
Purtător de bine, între munţi şi mare,
Ce frumos e omul, când are bun renume,
Printre ai lui semeni, pace şi încântare,
Sub mănunchi de curcubee şi vise divine.
Ce frumoasă e pacea, în apus de soare!

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, mamă

Tu, mamă,
Prin necazuri şi dureri
ai trecut de multe ori.
Bucurii şi chiar plăceri
ai avut arareori.

Când ai căzut, te-ai ridicat
tot cu gândul la copii.
Căderea nu te-a-împiedicat
lângă ei mereu să fii.

Lângă ei ai stat de veghe
multe zile, multe nopţi.
Azi pe fruntea ta se vede,
cum ia-i îngrijit pe toţi.

De ziua ta, eşti mulţumită
că la tine au venit.
Eşti măicuţa lor iubită
şi trandafiri ţi-au oferit

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai mamă lângă mine

După tine, mamă, sufletul îmi plânge.
Pentru tine, mamă, inima-mi se frânge.
O lacrimă curge pe obrazul stâng,
Semn că mi se stinge viaţa în curând.
Ceva negru m-apasă, lumina mi se stinge:
Rămâi mamă acasă, în braţe tu mă strânge!
O ultimă lacrimă se scurge pentru tine.
Te strigă din inimă: Stai mamă lângă mine!

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pe plajă

Norii stau neclintiţi pictaţi pe orizont
Păcat că timpul nu stă şi el pictat la fel,
Lângă o mare stătea pe nisip doar el
Ce se lupta pe-ale gândurilor front...

Curgea marea prin faţa lui la apus,
Valurile spumau a seară, împleticite
Cu farmec şi cu dragoste au fost sorbite
De s-au rotit temeinic pe al vieţii fus...

Scoicile-njumătăţite râdeau încinse
Cu-n râs de valuri ce se sparg în mal,
Că-s jumătăţi din întreguri curmate de val
Şi vor păstra în inimi plăcerile nestinse...

O, vânt ce ridici nisipul peste mare
Ce crunt sărut dai putred în apus!
Că dorurile toate mi s-au dus
Şi marea m-a umplut numai de sare...

Stai suflet răstignit pe plaja de nisip
Ca un grăunte sub o piatră de moară
Ce a uitat cum e ca să îl doară
Încins la mijloc numai de un slip...

poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România-i mama sfântă

Mamă, mamă, mamă, mamă,
N-am avut să, mă iubească,
M-a născut şi a plecat
Sub ţărâna românească.

Altă mamă mi-a dat lapte,
M-a-nvelit în tricolor,
Am crescut, nu sunt orfană,
Dar de mama-mi este dor.

Merg la mormântu-i din zare
Să iau un pumn de pământ
Ca să-l duc la Alba Sfântă
Unde totul este sfânt.

Acolo au fost bunicii
Şi-au făcut Marea Unire,
Mama mea e România
Şi în trup şi în simţire.

Nu-s orfana cea orfană,
România-i mama sfântă
Unde-naintaşii dorm
Dar inima le cuvântă.

Mamă, mamă, mamă, mamă
Sunt şi eu şi-alte femei,
Înălţăm întru iubire –
Cruce-n zbor de porumbei!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de emigrant

Mama m-a născut în chinuri,
M-a crescut cu greu.
Am muncit ca-n mituri
Pentru plaiul meu.

Patria - mamă, însă,
M-a lăsat fără răspuns,
M-a lăsat cu faţa plânsă.
De necaz, m-am dus.

Mamă, ce m-ai adoptat,
Te sărut cu drag,
Că lângă copiii tău
Tu ai milă şi de-ai mei.

Chiar cu două mame,
Inima - i pustie:
Una doar mă cheamă,
Alta nu vrea să mă ştie...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

******

sunt cea mai frumoasă mamă

am părul negru lăsat să curgă

spatele mă chinui să-l ţin drept

copiii mei mă duc în toate direcţiile

cu ei râd şi zâmbesc

orice modernitate piere

orice surplus e prea mult

sunt cea mai frumoasă mamă

în ochii mei zboară pescăruşi

marea se-ntinde calmă

pădurea cântă pe note de bach

şi totuşi copiii au inventat iubirea

orice adaos e surplus

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, raza mea de soare

Mamă,

Ies afară şi mie frig.
Intru-n casă şi mi-e frică.
Din puteri mamă te strig,
dar speranţa îmi e mică.

Întoarce-te la mine mamă,
la pieptul tău să mă-ncălzeşti.
Fără tine-mi este teamă
când doar din cer mă priveşti.

Pe băncuţa de la poartă
zi de zi, mamă te-aştept.
Spre tine gândul mă poartă,
inima mă doare-n piept.

Sufletul... ce să mai spun;
a plecat din pieptul meu.
Pribegeşte pe alt drum,
să urce la Dumnezeu.

Noaptea privesc mândra lună
şi îmi pare zâmbitoare.
Mie parcă ar vrea să-mi spună
cât eşti de strălucitoare.

Mamă – raza mea de soare!
Mamă – icoană mare şi sfântă,
îngerii să te-nconjoare,
că mi-ai fost o mamă scumpă.

poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum eşti singură alături de ceilalţi oameni singuri

am înghiţit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniştită şi făcea copii pe bandă rulantă

nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiţi de apărare
ca pe nişte păsări roşii fiecare cu câte o rană micuţă pe piept

nici alte mame nu sunt bune şi-au lăsat copiii să moară şi-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe

aşa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colţ uitat de lume

înghit praful nociv în fiecare zi şi încă supravieţuiesc
încă alerg ca şi cum aş fi o fetiţă pe pajişti întinse

fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui

găsesc două linii de tren şi merg pe ele o sublimă salvare
apoi merg în pet shop şi cumpăr pungi de mâncare pentru
toate vrăbiile roşii pe care le văd în imaginaţia mea

deschid ferestrele larg

şi ele intră înăuntru

mama s-ar putea sa mai fie în viaţă ca o undă o pală de vânt ce mişcă perdeaua
la fel şi copiii mei s-ar putea sa fie aici lângă mine

îmi lipseşte doar contactul real de a-i strânge în braţe pentru că
nu sunt o mamă bună am lăsat frica să îmi controleze toate sentimentele

şi acum ele se năpustesc asupra mea

toate aceste vrăbii care se agaţă de inima mea şi muşcă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc, iubită mamă

Mulţumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfinţit
Lege tainică a firii,
Nu pleca fără să-mi laşi
Zăcămintele iubirii,
Mamă, suflet uriaş,
Şi secretul nemuririi,
Mamă, suflet uriaş

Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog, mai stai!
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu-i vremea, mai stai puţin!...

cântec interpretat de Mirabela Dauer, muzica de Marian Nistor, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi lângă mine, mamă

E multă vreme de când soarta
de tine m-a despărţit.
De multă vreme sprijin poarta,
ca să-ţi spun bine-ai venit.

Şterge-mi lacrimile, mamă!
Culcă-mă în poala ta!
Rămâi lângă mine, mamă!
Te rog mult, numai pleca!

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

O, inimă de mamă!
Frumoasă cale
Eşti cântecul de dor
Şi cel de jale,
Eşti soarele dimineţii, eşti amurg
În glasul tău duios
Amintiri se scurg.
Azi te privesc, iubită mamă,
Iar chipul tău brăzdat de anii vieţii
Sunt un contur al tinereţii.
Mă regăsesc copilul de-altădată
În inimă la tine câteodată.
Doresc atât de mult să-ti spun
Sunt fericită şi mi-e bine-acum.
Când tu eşti, mamă, lângă mine
Eşti un izvor curat şi sfânt
Fiinţa cea mai dragă pe pământ.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!