Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aș fi bolnav, care era fericit că m-aș fi însănătoșit, mă rog... Și-mi spune un lucru care m-a lăsat așa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Și-mi spun mie: știi că are dreptate, am spus eu, să știi că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Și, de altfel...
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Lucian Velea

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.