Altă ipostază
Trece-un călător grăbit, fără mască, pălărie...
Din ce secol a venit?? N-a știut de pandemie?
Trece nor de ciori sub cer într-o mare gălăgie,
Speriate fiind în zori de atâta acalmie...
Trec și eu cu pasul lent... pentru ce atâta grabă?
Știu că mă privești atent sub balconul de la stradă.
Mi-am pus astăzi și mănuși, "brumărel" zâmbet schițează
-Te-am văzut pe internet dar în altă ipostază...
Râd și eu... am haină nouă, vreau să m-asortez cu toamna.
Mi-am pus galben la șiret... de la vulpe am luat blana...
De umbrelă am uitat... sper să fie zi cu soare,
Și-un albastru nepătat în a cerului culoare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noi și toamna
Fără mine, fără tine,
Fără zborul de albine,
Fără flori de liliac,
Fără, zâne în iatac,
Fără dorul călător,
Fără urmă de umor,
Trece vremea anodină
Doar cu galben și rugină.
Un noiembrie grăbit
Zarea lumii a-mpânzit
Plin de ploi și de vecernii
În pădurea cu vedenii,
Toată neagră in apus
Cu argintul zilei dus...
Doar argintul tău la tâmplă
Mi-e remediu și zi sfântă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut
ce mult te deranjează privi
rea mea contagioasă
pasul
verde trăit intens de ano
timp frumos și peri
cu
los în anul șobolanului
de metal cu pandemie
primăvară cu miros de izolare
în apartament închi
soare rostogolit în zare
peste o rostopască
fără mănuși și mască (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiteza
A venit muza tăcută
Supărată, de ploi udă
Si cu ceață peste față
Fără niciun chef de viață.
Ușa fiind neincuiată
A venit si altă fată
Numai zâmbet, numai soare
Să mă ia la o plimbare
Dar pe care s-o aleg
Să ii fac si un portret?
Amândouă concurează
Antiteza mă salvează!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
și-a luat toamna tributul de verde
și-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
și am simțit gustul de uscăciune
cum e și sufletul meu
și tot acum l-am înțeles pe Paler
când am intrat pe ușă tăcând
pentru că tu plecaseși
lăsându-mi doar amintirile
și-am mai știut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-șin-du-te...
și-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
După cum ți-am mai spus, după cum ți-am jurat,
Pot să râd, pot să tac, pot să rabd, pot să duc,
Doar că toamna m-a luat... iar m-a luat la-njurat
Și mă scuipă cu ploi și cu frunze de nuc.
Nu contează că eu, nu importă că tu,
Nu înseamnă că noi, nu înseamnă deloc,
Doar că toamna mi-a luat cel din urmă atu,
Mă anunță dator și mă scoate din joc.
Nu-nțeleg cum de nu, nu regret dacă da,
Nu mai pierd câștigând câte clipe mi-ai dat,
Doar că toamna a vrut să-mi lipsească ceva:
nu o zi, nu un an, ci... întregul mandat.
După cum mi-am tot spus, după cum mi-am promis,
Pot să dorm, să mă spăl, să mănânc, să respir,
Doar că toamna nu vrea niciun alt compromis
Și-mi scrîșnește, din vânt, un alint: "hai sictir!"
Mă împiedic de ea ca de trei maidanezi,
Vreau să scap, vreau să uit, vreau să trec, vreau să vreau,
Doar că toamna sunt eu (tu nici nu mai contezi),
Anotimp dezolând, vreau să uit ca să beau.
poezie de Radu Luca Dupes
Adăugat de Radu Luca Dupes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpădie
ger de crapă piatra-n patru
la Joseni și la sihastru
sus în deal la mânăstire
n-are cui să dea de știre
Dumnezeu cred... a uitat
că sunt și eu într-un sat
cu mănuși si fes în cap
în zăpadă îngropat
dacă ies în primăvară
galben ca turta de ceară
voi culege pe câmpie
numai flori de păpădie
floarea-i galbenă în soare
iarba verde la picioare
cer albastru luminat
și eu pus pe mângâiat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul
Si mi-am pus pălărioară
Roșie ca o petală
Intr-o zi de primăvară!
Si mi-am pus pantofi cu toc
Ani si zile să intorc
Când aveam soare de foc!
Si mi-am pus cercei, cireșe
De nimic să nu imi pese,
Să iubesc clipa ce este!
Si mă duc pe o cărare
Numai zâmbet, numai floare,
De ciudă vecina moare.
Dar vecinul imi zâmbește...
-Hai cu mine sus pe creste
Si imi spune o poveste!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb de liliac
Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei să scap
S-alung tristeți și gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare și răsfăț
Dar știu că trebuie să-nvaț
Că și durere-i pe pământ
Dar tac și nu vreau ca să plâng
Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Și le păstrez ca talisman
Să mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra
risipită printre pagini, adunată din poieni
viața-și duce existența trăind azi, uitând de ieri
si-n efervescența zilei toate sunt cu dus -întors
numai timpul implacabil zboară ca un albatros
vine seara, vine noaptea, înc-o dimineață iar
raze trec printr-o fereastră, zile trec în calendar
și nu-mi pasă și nu doare, răni demult s-au vindecat
vreau numai sclipiri de soare, cer albastru nepătat
vreau să văd livezi cu pomi, primăvara înviată,
lunca verde la Ampoi și pe mama lângă vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sora mea
Sub pleoapa cerului cernită
Singurătatea-și face loc
Rănită fiind la o aripă
La mine într-un colț de bloc
Încerc s-o consolez în grabă
- Îți dau un ceai sau o cafea?
Ea mă privește cam mirată
- Nu voi pleca, sunt sora ta.
Se pare... ai uitat de mine
În vara care a trecut
Dar vine toamna și mi-e bine
Aici la tine-n așternut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aventură în criză
M-am săturat de stat atâta-n casă,
Și-ncerc să ies că-n pat nu mai rezist,
Iar soața-mi zice-n față că mă lasă,
Dar sună pe ascuns la sectorist.
Îmi completez pârdalnica hârtie
Cu domiciliu, dată și traseu
Și soacra țipă: - Dragă-i pandemie,
Tu ieși să mă trimiți la Dumnezeu!
Mi-am pus o mască verde pe figură
Și-n mâini perechea albă de mănuși
De se holbau și mârâiau cu ură
Și cei mai blânzi și pașnici cățeluși.
Nu fac doi pași și-apare o mașină
Cu girofar și polițiști cu mască,
Îmi urlă aspru: Mergi în carantină
Sau te întorci în casă, gură-cască?
Fac stânga împrejur ca în armată
Și o tulesc de unde am venit,
Ajung la toaletă și deodată
Simt o plăcere: astăzi am ieșit!
poezie de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb de crin
Cu ochi negri și haină,
Fără nicio rădăcină,
Stă invidia la poarta,
Se învârte ca o roată.
Nu mă poate-ndupleca
S-o primesc în casa mea.
Vreau doar zâmbet și lumină,
Îmi vreau inima senină...
Arde-n colț uitat pe raft,
Glasul gândului ciudat
Că singurătatea nu-i
Soră bună nimănui...
Adevăr... cu siguranță,
Însă eu păstrez distanță
De-orice cupă cu venin,
Vreau doar albul de la crin!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare alb
Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subțire la mijloc,
Părul mi-este șatirat
Și obrazul cam ridat.
Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălțat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...
Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...
Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada
merg pe o stradă
fără oraș, fără sens
într-un deplin nonsens cu consensul general
merg în orașul fără nume
lumina absentă, poate incoerentă
umbre negre pe drum
fără grabă, fără treabă, așteaptă, la pradă
în noapte doi oameni pe o stradă
unul sunt eu
celălalt, caldarâmul murdar și ud
de pe o stradă
în mine picură tăceri
de azi, de ieri
caldarâmul stă cuminte, pe stradă
îndură, vânt, ploi, tacute nevoi
eu zac azi pe caldarâmul ud
udat cu sângele meu
într-o noapte, pe strada aceea
murdară și neagră
în zori, zac mai departe, pe stradă
începe o nouă zi
pentru voi, eu...
eu zac pe o stradă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inelul
inelul meu strălucitor
l-am admirat într-o vitrină!
l-am pus pe deget, cumpărat
privesc la el cu încântare...
și îl întreb: ghicești tu oare
de ce te-am luat?
- îți place tot ce e frumos
când este vorba de valoare!
inelul meu, zâmbește lent...
te-am cunoscut, pe internet.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberarea
Astăzi mi-am spălat gândurile.
Au disparut cele negre,
Și au ramas cele albe
Ca petalele de nufar
În limpezimea apei reci
A unui lac de munte
O rază de soare
Îmi incalzeste obrazul
Destainuindu-se cu glas soptit
-Si eu razbat greu printre norii
Ce-mi apar in cale
Cu ochii plini de lacrimi.
-Doamne, de ce am așteptat oare
Pana acum aceasta eliberare?
- Nimic nu este ușor.....
Îmi raspunde din seninul cerului
Aceeași rază de soare,
Fără nicio umbră de tristețe.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat
Mi-am construit
în viață drum
N-a fost ușor
am râs... am plâns
Doar sunt un om
Am învățat că în viață
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învățat
ca să muncesc.
Am învățat să iert
Dar nu-i de-ajuns
Am învățat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învățat să-nvăț
Ce n-am știut demult
Am învățat
să prețuiesc
Prietenii din jur
Să cred în mine
în eul meu
Am învățat să sper
Un soare care mâine
Va răsări... la fel!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te-am văzut...
când te-am văzut frumoasă, cum e toamna,
cu-al tău parfum atât de gânditor,
mi-am scuturat din trup arama,
mi-a încolțit un gând, al florilor
și într-o clipă poate prea dorită
mi-am prins de tine visul meu,
otravă tu, atât de dulce,
cum te-am sorbit, cum sorb mereu
când ochii-ți blânzi mișcară pleoape,
pe una un fior, pe una dor,
trecură peste mine flori de ape
și-un gând cu dragoste multicolor
când pașii tăi calcară peste stele,
ce le priveam dar nu vrăjit,
iubirea roză mă goni din ele,
te caut și-acum, în zori și asfințit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont pustiu
Masca mea coboară lent
Tot zâmbind pe internet
Si apare zdrențuită
Palidă si obosită.
Nu vreau să o pun la loc,
Nu am farduri, nici noroc
Dar m-adun in gând, incerc
Ca să pot ieși din cerc.
Doar tangentă vreau să fiu
Unui orizont pustiu.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!