Doina-Maria Constantin

Poduri, porți întredeschise

Cu alai de picături cernute-n pași de geamparale,
Astăzi și-a făcut intrarea, cea de-a treia fată a toamnei,
Trubadurii să compună operele pastorale
Ce-amintesc de sentimente ascunse-n călțunul-doamnei.

Prin fereastra casei mele urmăresc picuri rebele
Prinse-n joc ca și vrăjite, fără frică se izbesc
De suspine pribegite printre cruci și măgurele
Lăsate în voia sorții, atinse doar de cânt dantesc.

Obrazul mi-am lipit de zidul din sticlă transparentă,
M-am lăsat pradă amintirii din viața-mi translucidă,
Devorez orice trăire dintr-o viață precedentă
Săvârșind cultul iubirii în luminoasa absidă.

Și privind cu ochi de suflet picăturile de ploaie,
Văzui a lor transformare într-un dans suav de fluturi,
Fluturi albi din vise coapte în ceasuri de reverie,
Zile, ore și minuturi săvârșec în viață, poduri...

Poduri, porți întredeschise între lumi misterioase
Lasă fluturii să treacă să ne mângâie pe suflet,
Să ne spună că acolo ne țes haine de mătase,
Ființa să ne-nfășoare cu nemurire-n violet.

Pe brațele-ți bogate în ploi, noiembrie, mă ține,
Să simt profund vecinătatea celor din altă lume,
Bătaia aripii să știu că încă îmi aparține,
Iubirea trăită să scriu pe lemnul roz de okume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Baladă târzie

nu vreau să plâng când din greu sufăr
iubirea de viață e eternă dovadă
deseori mă simt stingheră ca un nufar
așteptând fluturi să-mi cânte o lambadă.

nu știu să urăsc nu știu să rănesc
iubirea de oameni e dulce pasiune
am și noroi în suflet dar nu mă căiesc
am învățat din ploi ca dintr-o sesiune.

mă împrăștii ca vântul prin lume
cu versurile inspirate de stele
pe filon de aur sculptez al meu nume
să nu cunosc ruina emoțiilor mele.

am învățat din drame am învățat din dor
sunt prin întuneric luminat coridor.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Simion Cozmescu

Cântecul măturătoarei de fluturi

ea mătura fluturii de peste zi,
frumoșii, mătăsoșii, foșnitorii fluturi.
ea îi mătura morți,
îi mătura roșii, albi, violeți, albaștri,
galbeni, turcoaz și portocalii -
acopereau aleile transparente de sticlă,
care vibrau în vântul de înserare.
eu, pe banca din oase ceruite,
îi urmăresc unduirea corpului sub rochia,
voalul de fantezie cu motive de fluturi vii.
la fiecare mișcare a frumoasei, mătăsoasei
măturătoare de fluturi,
simt cum mă topesc până ce din
mine nu rămâne decât un fluture negru,
care se-așază pe umărul femeii ce murmură
un cântec uitat de toate amintirile mele.

închid ochii în timp ce înmiresmate flori de câmp
se îndreaptă spre mine,
un fluture negru
printre fluturi albi, violeți, albaștri,
galbeni, turcoaz, portocalii,
morți.

poezie de din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Pasajul terorii, legat la ochi

Deodat' orice lumină se stinge.
Nodul din gât, gândurile cu putere mi le strânge.
Alerg... fug de greaua obscuritate ce mă copleșește,
dubiul se strecoară hoțește, învelit în astuție...
Nici o stradă-n fața mea, nici o soluție.
Îmi curăț ochii dar nu văd nimic...
Nu e momentul de-a vedea
dar inima și trupul poftesc alchimic
firave raze se lumină sau o stea.
Sunt pelegrinul pierdut de zile într-un arid deșert,
ce ar muri doar pentru a simți alert,
dulcea mângâiere a unei picături pe buzele-nsetate
ce la viață l-ar readuce fără doar și poate.
E gestul ce-l face pe om clarvăzător sau orb,
înger cu aripi albe sau conducător acerb.
Acum însă e inutil... e doar întuneric,
în beznă sunt încătușat ermetic.
Voiam să văd dar m-am legat la ochi,
nimeni acum nu-mi face de deochi.
Subit din fugă m-am oprit,
picioarele se urmăresc unul pe altul
într-un ritm pașnic, liniștit
căci sunt un mândru hibernacul.
Am căzut, cad și voi cădea
dar voi merge și nu voi renunța
pentru că, deși legat la ochi, eu pot vedea...
Pleoapele nu le deschid dar mâinile împreunez,
cu credința-n suflet orice teroare îndepărtez.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri rebele

Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n șiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.

Te leg cu privirea de gânduri țesute
în vasta rețea de dorințe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neștiute.

E blândă privirea-ți ce-n mine se pierde
și-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.

Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
rețeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă "Cărții Glosselor"

A fost odată... va rămâne-n gând,
Prin literă și glosse jurământ,
Ca o lumină strălucind în noapte,
Quasar printre poeți, această carte.
M-am logodit cu litera și sînt
Mireasă re-zidită în cuvânt.
Mi-am judecat ființa cu asprime
Și mi-am ales perfecțiunea mire.

A fost odată... va rămâne-n gând,
O lege-n suflet, de la Duhul Sfânt,
Un drum sortit... Și literei o cale
Dată i-a fost a străluci sub soare,
De-a modela simțire și speranță
În dragoste, în lume și în viață.
Am scris și eu în suflete, strigând...
De-atunci mă simt un cânt, mă simt plângând...

Prin literă și glosse jurământ
Cu lumea și cu viața am făcut
Și-n ochi izvor de lacrimi am ascuns,
Pe plaja mea de vis adesea-am plâns...
M-am înălțat în zmee de ninsori
Și răsărit m-am regăsit în zori.
O strângere în brațe ne-a unit
Pe drumul glossei greu de șlefuit.

Ca o lumină strălucind în noapte
Alerg spre alte timpuri, mai departe,
Alerg în timpuri către înapoi
Îmbrățișând copiii lumii goi.
În pieptul meu un roi de fluturi vin...
Ca mine-s mulți și-adesea ne-ntâlnim.
La porți de vis apare Eminescu,
Labiș ori Macedonski, Minulescu...

Quasar printre poeți, această carte,
Îmi va rămâne dincolo de moarte.
Din lumea mea vă voi lăsa însemne,
La glezne, strălucind, brățări de stele
Și lege zilei care va veni...
Ca un Luceafăr, iar, voi străluci...
Să nu lăsați în candela uitării
Să ardă iar secunda disperării!

M-am logodit cu litera și sunt
În zodiac, semn sigur de pământ,
Plămada dintre apă, foc și fier,
Sunt fluxul și refluxul... Un echer
Răsfrânt, cu colțul îndreptat spre soare,
Pierind în patru puncte cardinale.
Vulcan ce se înalță și quasar...
Sunt vis și plajă, univers, ocean.

Mireasă re-zidită în cuvânt,
Un voal de stele, în iubire, sunt,
Taina iubirii care vă răzbună,
Clipa dintâi și lacrima din urmă.
Sunt viață, fericire și mister...
Să fiți poem, cuvânt și cânt vă-ndemn,
Spre-a mă zidi prin voi tăciuni și jar
Să ard pe-al lumii nesfârșit altar.

Mi-am judecat ființa cu asprime
Și încrustată iar în re-zidire,
Purificată-n ardere totală,
Pășesc pe treapta vieții către seară.
Mă prinde mitologică chemare,
A versului eternă re-ncarnare...
Popas și vis la cumpăna fântânii,
Să-mpart în Yn și Yang arcada lumii.

Și mi-am ales perfecțiunea mire...
Cuvântul și iubirea-mi aparține.
Un nesfârșit poem să ne cunune,
De-acum să plouă fericire-n lume!
Să plouă flori de tei, dans de lumină
Și roi de fluturi... Dragoste divină
În râuri moi de stele să coboare...
Catifelată, fragedă ninsoare...

Și mi-am ales perfecțiunea mire...
Mi-am judecat ființa cu asprime...
Mireasă re-zidită în cuvânt,
M-am logodit cu litera. Și sunt
Quasar printre poeți, această carte,
Ca o lumină strălucind în noapte.
Prin literă și lege, jurământ,
A fost odată... va rămâne-n gând...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ei nu-s din picăturile de ploaie...

aproape fabulă

Suntem o lume plină de cuvânt,
Lăsat, să ne zidim cu el iubire
Și să trăim cu drag și dăruire
Fată de tot ce poate fi mai sfânt.

O altă lume, tot la fel de sfântă,
Poate cea mai curată dintre ele,
În care, loc, au prea puține rele,
E lumea celor care nu cuvântă.

Și negreșit, sămânța vieții, apa,
Furând câte ceva din amândouă,
Cu picături de ploaie și cu rouă,
O altă lume, marea, o adapă.

Pe fundul ei, tăcute ca o stâncă,
E lumea picăturilor modeste,
Mai fără de păcat și mai celeste,
Stau cufundate-n liniștea adâncă.

Urcând ușor, o simți într-o trezire
Și agitată cum lovește malul,
Iar peste toate stăpânește valul
Precum un călăreț, peste oștire.

Și tocmai sus, pe val, stau cocoțați,
Și inactivi și fără greutate,
Doar cu plăcerea de-a fi duși în spate,
Tot felul de nocivi și de ratați.

Ei nu-s din picăturile de ploaie,
Sunt doar o pleavă, frunze, putregai,
Ușor plutind și prinși precum un scai
Pe haină, într-un cuvânt, gunoaie.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultimul rând

pluteam visând la cer
cuvântul era strigăt
băteam la ușile lumii
printre gratii de fier

eram tineri odată
pășeam prin furtuni și prin ploi
ploua femeie, gestul tău eram noi
doar un dor trecător

orele vieții se frâng
căutam doar o viață, să plâng
lângă mine, o femeie, un gând
scriam pe trup cuvinte ce curg

se furișau amintiri
între vise, tăceri, despărțiri
răsărea câte o floare,
se stingea visătoare

sânii tăi, atingerea ta
durerea și lacrima mea
eram singuri și goi fără noi
niște porți frânte între noi

adormeam apoi obosiți amândoi
ploua, inima mea
cuiele plângeau pe o cruce
din palme rupeam gânduri și alte dureri

răsărea între spini, o cuce de crini
treceau oameni pe drum
ne-au hulit, ne-au lovit, ne-au vândut
pe o oală de arginți

au venit într-o noapte, ca hoții
sărutul lui Iuda l-am primit pe obraz
au scuipat în biserici de suflet, călcând peste cruci
te-am pierdut femeie într-o noapte de hoți

într-o cameră, zăcea trupul tău
era o cameră goală
între mine și anii rămași
curgeau ochii către ultimii pași

erai rană deschisă
sângele roșu se scurgea pe asfalt
uneori veneam să te caut
rătăcind mereu ochii tăi

nu închide ochii, iubito
e devreme în lume
orele se scurg
doar sărutul a rămas într-o glie

dormi femeie, ochii sunt reci și sunt goi
plec singur, nebun, într-o noapte
te-au închis într-o piatră
în palme port încă doar aripi de fluturi

mai scriu uneori, mă mai scriu
scriu durerea în tragic blestem
singur sunt pe pământ și mi-e frig
e un drum al sorții, uitat într-un gând

crucea este goală
nu, nu pleca femeie
nu pleca cândva
am rămas acasă, am rămas cu ea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Gondolier, suflet boem

Gondolier, suflet boem,
cu tine du gândul meu peren,
să nu mai scriu al vieții antipoem
ci doar simplu dar nemuritor catren.
Varsă în apă sentimentele- mi trăite în lagună,
din ele fă peste Podul Suspinelor cunună.
Nici o iubire nu e mai arzătoare
ca aceea trăită în gondola ta adăpătoare
de vise și visuri indelebile,
regăsite în cântecele mirabile.
Gondolier suflet boem,
ia visele mele,
sădeștete- le în suflete Aristotele,
fă- le să devină al poeziei fonem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am "fluturi" în cap, pe cap, în urechi, în toată casa, în viață și în suflet. Sunt ai mei, am dreptul să-i am și mă bucur de ei fără a avea aprobarea celor care nu le plac "Fluturii".

în Fluturi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Fluturi" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -55.00- 26.99 lei.
Marilena Ion Cristea

Primăvară târzie

Astazi scriu despre-a vieții culoare
Prinsă-n ploi însetate de dor,
Ce îmi picură-n suflet candoare,
Risipind de pe cer orice nor!

Astăzi scriu despre sunetul zilei
Și-l aud prin tăceri murmurând
Și mai scriu despre tremurul filei,
Când îi dau, temător, câte-un gând!

Astăzi scriu despre noi începuturi,
Ce apar dimineața, în zori,
Despre zboruri uitate în fluturi,
Și semințe uitate în flori!

Despre-a mea primăvară târzie,
Care ninge și-acum, deseori,
Peste lutu-nsetat, poezie,
Cu fulgi albi, trubaduri visători!

poezie de din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În evantai de fluturi

De vântul primăverii va răscoli în pripă,
Petale de-azalee și păpădii de gând,
Iar soarele picta-va cu-a razelor risipă,
Surâs de nostalgie cu psalmi de dor, vibrând,

De greieri jucăuși îți vor doini în glastre
Și cu parfum de cer vor ninge peste gene,
Sau stele de smarald din galaxii albastre,
Vor scrie insolite poeme cosânzene,

De îngerii iubirii în straie de ninsoare,
Cernute cu petale din alb de liliac,
Vor țese-n suflet vise cu-azur mărgăritare
Sau sălcii-nlăcrimate vor ațipi pe lac,

De-or tresării cocorii în rugăciuni suspine,
Redesenând nirvana din zbor de-nchipuire,
Și-n rătăciri străine, respiri fără de mine,
În ochi îți voi aprinde din Carul Mic safire!

Deschide porți de suflet, brodează bucurie,
Înlătura confuzii, ce vor să te-mpresoare,
Iar vis de chihlimbar înmugurit doar ție,
În evantai de fluturi înalță-l înspre soare!

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Eternul nopților

La fereastră, vin buluc, visele din lumi sihastre,
Biciuind cu nostalgie, toate gândurile noastre
Și-n arpegii lăcrimoase, fulgerul lovește fulger,
Lângă tâmplele iubirii, picuri de-așteptare-mi sânger.

Timpul, parcă-ncremenește suspendat de nori și vânt,
Printre stropii pribegiei și eu vis și ploaie sunt
Ce-o să-ți bată în ferestre, lăcrimare repezită
Din adâncuri, fiara clipei, din blestem va fi trezită.

Și voi picura etern, peste lume, nopți și gând,
Tu, așteaptă-mă-n odaie, de iubire fremătând
Pe-așternuturi de mătase, dorul meu să odihnească
Niciun murmur, nicio șoaptă, de trecut să amintească.

La fereastră, vin vrăjite, iele, zâne, ursitori,
Și petrec în dans nebun, până când se pierd-n zori
Mie-mi pare că-s aievea și mă las în lumea lor
Pic cu pic, se-adună-n suflet, alte picături de dor.

Și se fac lacuri adânci, mai în fiecare noapte,
O dorință, neîmplinită, cu pricepere să înoate
Și cu brațele deschise, mai culeg eternitatea,
Visele, doar visele, își aduc supuse partea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori fara soarta

am pășit printre voi ca o umbră,
albe suflete între ziduri topindu-se încet.
vă știu pe toți, nebuni și cuminți,
știu durerea adusă în lume prin voi,
Îl știu pe Hristos răstignit
ca un capăt al tuturor, știute sau nu...
da, printre gratii ruginite privind
nu înțelegeți mai nimic,
vise încețoșate ce n-au știut să tacă,
voi, cei dintâi între mințiți!

și cum îmi mai vorbiți de "dincolo",
vă privesc întotdeauna mirat și asta vă place,
cânt, cânt despre libertate,
adesea nu mă ascultați,
dar nu-i nimic, spuneți voi, nu-i nimic,
să nu te oprești din cântat...
și cum aș mai vrea să vă pot săruta lacrimile,
singurele grelele voastre cătușe
din lumea în care trăind
purtați în suflet cea mai neagră frică!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Porți

Sunt porți de suflet, porți de inimi, punți,
Ce-așteaptă să le treci sau să le-nfrunți,
Sunt porți ascunse între două lumi
Și altele, ce-ți cer să îți asumi
Curajul de-a pătrunde și-a afla
Doar cine ești, acolo,-n sinea ta.

Pe-aceasta am trecut-o, și-am aflat
Că tot ce e acolo-i minunat,
Iar sufletul e calm, e liniștit,
Și nu-mi fac griji, căci tot ce am vorbit
Rămâne între noi, iar ca folos,
Va fi credința într-un vis frumos.

Un vis pe care l-am dorit cândva
Și l-am pierdut pe drum, căci mintea mea
Nu a-nțeles iubirea pe deplin
Și a supus-o veșnicului chin
Cu îndoiala în puterea ei
Și lupte pe întinse epopei.

Iar inima ce-o apăra atunci
A fost prea mult supusă unor munci
Și a cedat puternicului val
Ce a creat în corpu-i un canal
Prin care în iubire a lovit
Iar sufletul deschis l-a umilit.

Dar forța lui, primită din eter,
Prin energii ciudate, ce nu pier,
A întrecut-o și a câștigat
În lupta-ngrozitoare ce s-a dat.
Apoi a-nchis c-o poartă grea, de fier,
Intrarea ce-a adus iubirii ger.

Mai e o poartă ce s-a ferecat,
Dar puntea dintre ele... a cedat.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa vieții și-a morții

Stele cad în palma noastră,
Viaț㠖 puf de păpădie,
Viață, pasăre măiastră,
Apă moartă, apă vie...
Când aproape ni-i plecarea,
Sufletul-clopot se zbate,
Nu ne-aduce alinare
Plâns de viață, plâns de moarte.

Stele cad în palma noastr㠖
Vise moi de blândă stea,
Printre gene de lumină
Altă cale vom afla.
Labirint în armistițiu,
Timpul prin între tăceri,
În clepsidra ruginie
S-au pierdut atâtea veri.

Viață, puf de păpădie
Clip㠖 aripă de ceară,
Apă moartă, apă vie,
Viața-n clipe se măsoară.
În clepsidră timpul curge –
Râu de miere și pelin,
Timpul în aval se scurge
Și la tâmple toți albim.

Viaț㠖 pasăre măiastră,
Suflet fremătând de dor,
Val pierind în marea-albastră,
Taină, vis, zbor de cocor,
Peste umbre, în ninsoare,
Te ridici, fluture alb
Și te pierzi în depărtare,
Un străin – uitat catarg.

Apă moartă, apă vie,
Cânt, durere, împăcare,
Năruită reverie,
Viață, cauți înălțare.
Brațe reci de umbre stranii
Scormonesc identitatea,
S-au dus clipele și anii,
Într-o clipă vine moartea.

Când aproape ni-i plecarea –
Pâlpâire trecătoare,
Nu mai regăsim cărarea
Către viață, către soare.
Ca o mantie de gheață
Ne-ncunună albe plete,
Totu-i trecător în viață,
Totu-i plâns și răni, regrete...

Sufletul-clopot se zbate,
Mierea curge-n ochi de sticlă.
Călători trudind în noapte
Trup de stâncă ne ridică.
Toate-n viață-s trecătoare!
Albi la tâmple ne trezim
Și bătrâni copaci în floare...
Vânturi aspre-n noi oprim...

Nu ne-aduce alinare
Nici lumina, nici iubirea,
Nu vom mai găsi cărarea...
Care oare ni-i menirea?!
Nori sălbatici pe sub pleoape...
Tremurând, gene-n furtună...
Pruncii-n grabă-or să ne-ngroape.
Dragii noștri, noapte bună!

Plâns de viață, plâns de moarte,
Cântec lin, cântec de dor,
O secundă ne desparte
De iubirea tuturor.
Stânci la margine de lume,
Cruci la margine de drum,
Fără rost și fără nume,
Noi vom adormi de-acum.

Plâns de viață, plâns de moarte,
Nu ne-aduce alinarea.
Sufletul-clopot se zbate
Când aproape ni-i plecarea.
Apă moartă, apă vie,
Viaț㠖 pasăre măiastră,
Viață, puf de păpădie,
Stele cad în palma noastră!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea este o viață trăită printre fluturi.

aforism de
Adăugat de Dan SurducanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Trăire

Ce nostalgii-mi provoci, de nu ai spune,
Că nici n-am apucat să te trăiesc.
Și parcă de o viață te iubesc,
Și parcă m-ai lăsat singur pe lume...

Așa mă simt — și-mi pare chiar firesc.
În suflet, umbra ta, mi-a lăsat urme,
Iar inima refuză să-și asume
Al ei avânt naiv — copilăresc.

Ceva în mine, încă te mai speră.
Încă îți simt dorința de a-mi fi...
Și nici dorința mea nu-i efemeră,

Căci te visez în fiecare zi
Cu ochii larg deschiși. Ce atmosferă
Mi-aduci în suflet! — Nu m-aș mai trezi...

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Extaz volatil

iubitul meu astăzi dansez pentru tine
un cadril căci mă simt o prințesă
lumini angelice îmi joacă în retine
fericirea în roz e joc dintr-o piesă.

în teatrul toamnei mele sunt actor principal
mi-am învățat rolul din scenarii de viață
emoții nonșalante plutesc pe mare val
cu căldura inimii topesc nori de ceață.

iubitul meu astăzi cânt pentru tine
secretul fericirii l-am furat de la zei
hai să bem elixirul astei zile senine
să-i plămădim dragostei noastre temei.

iubitul meu azi îți mai scriu un poem
toată melancolia se-nfășoară în ghem.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Ancestrală

Cândva culegeam flori și frunze
așa se năstea în fiecare an ierbarul.
Acum rup sentimente,
le lipesc cu litere anapoda,
petice de hârtie mirosind a vechi,
scriu testamentul cu litere de tipar.
Vreau să am la nunta mea
de ieșire din viață,
fanfară și alămuri
să se scurgă seva copacilor din cale.
Am închis porțile percepției
cu rășină de brad,
să nu putrezească privirea
într-un ochi de baltă
lăsat în cale de ultima ploaie
de lacrimi.
Bocitoare mă trezesc la viață
mai am de trecut Stix-ul
dar încă nu am găsit în pământ,
moneda găurită
pe care am îngropat-o
la intrarea pe poarta lumii.

Așa că mai avem timp
să mai sugem sentimente
ca lipitorile după o zi de ploaie
hai să vedem la cinema
cum strugurii cresc anapoda
în copaci
și melcii mai târâie sentimente
încolăcite și verzi
pe calea mirosind a ambră
și a mere dulci...

poezie de (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Adriana Dandu

Îți scriu poeme din eternitate

Cu sufletul amorf îți scriu poeme
și cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
își lasă aripa peste cuvinte.

Îți scriu poeme ca și cum aș ninge
din tablouri scumpe ale vieții mele,
îți scriu poeme ca și cum de sânge
mi-ar izbucni din carne niște stele.

Îți scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic niște semne
din era unui cântec de copil.

În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.

Pe tine, omule, te-am rupt din traiectoria
nisipului amanetat de-un gol de moarte,
și nu știu dacă-ți amintești, dar ție
ți-am scris poeme din eternitate.

Tu ce mai faci? M-auzi dintre cuvinte?
Tu-mi înțelegi această grea povară
de-a fi mereu și iar doar poezie,
ca o nesfârșită iarnă-primăvară?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook