Ottilia Ardeleanu

* * *

să-mi fi trimis și mie cineva
puțină dragoste la pachet
să fi mușcat din pulpa cocoșului prăjit în ceaun
să fi feliat un pandișpan
ori fructele copacilor din livadă să-și fi lăsat
coapsele rotunde pe buze într-o împreunare de roșu
să mă fi chemat un înger la poartă
cu coșul doldora de iubire
să fi povestit pe urmă din inima mea
atâtea versuri neclintite în
paragrafe celebre
chitarele să-mi fi făcut declarații
pe note sculptate din puncte cardinale
și toate batistele fluturate pentru
toate trenurile plecate la aceeași oră
din stații diferite să le fi luat vântul schimbării

dar cântecul din frunză e al toamnei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Citate similare

Ottilia Ardeleanu

Stiloul acesta

cu pompiță are o caligrafie a lui
obișnuit cu note de la 1 la 10
cunoaște atâtea nume
unele ajunse mari
ca dumnezeu sfetnic
prin penița căruia au trecut conferințe
ședințe planuri proiecte grafice teze
semnături
și-a luat notițe a tăiat subliniat hașurat bifat
și a pus mari semne de întrebare
schimbând neștiute cerneluri
cum și regimurile

a intrat în pielea atâtor inși
s-a lăsat golit de substanță și umplut la refuz
aruncat înjurat dezmembrat
de parcă de el ar fi ținut pacea
a decis a pus rezoluții
nesuferind că mulți nu aveau mâinile curate

a scris copaci întregi de cuvinte de dragoste
bilețele declarații dedicații
a încheiat multe capitole dramatice
judecăți teorii petiții

mă uit la el ca la un sceptru
într-un muzeu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

Eu sunt ceea ce sunt

nestemată iubirea de el nu
face lucrurile să-mi fie
mai ușoare
la fel de aplecată
de păcate
seara un înger îmi coase aripile
durere cu durere
îndeplinesc voința lui

nestemată iubirea face toate
lucrurile să-mi fie
cu putință

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu cum s-a făcut

Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru și încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.

poezie clasică de din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie

My best moment

încă nu am ajuns la sfârșit să-mi plătesc biletul întreg
dar dacă privesc în urmă nu văd nimic deosebit
toate momentele au trecut cumva pe lângă mine ignorându-mă

revoluția și-a lăsat rând dar eu nu am aflat și am ratat momentul
mă chinuiam să aprind lumânarea să citesc o rugăciune
dar picioarele m-au lăsat și am căzut în uitare

toți kilometri străbătuți suferă pentru că nu-și cunosc originea
eu nu au văzut kilometrul zero și nici nu i-au auzit strigătul mușcat
dar pașii mă duceau cumva mecanic fără să se numere

cei șapte ani atârnă greu, mă dor umerii. îmi dau lacrimile
și toate cuvintele flutură batiste în urmă. păcat de toate cărțile uitate
păcat că tocmai acum am rămas fără cuvinte...

și da... my best moment doesn't exist

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eu...

Când eu nu mai credeam în fericire
Dumnezeu un înger mi-a trimis,
Să-mi dea ce îmi lipsea, să-mi dea iubire,
Destinul nostru așa a fost scris.
Să ne contopim cu amorul nesfârșit
Să umplem cu iubirea Universul,
Căci așa ne-a fost, dragoste, ursit
Numai împreună să ne găsim sensul.

poezie de (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Puncte sărutate în note

Mi se terminau cuvintele
În puncte, puncte cu clipele
Versurilor ce mi-e erau hrană
Și apă și aer și crisalidă..

O răsuflare le-a ondulat
Pe un portativ în muzică
Divină si lumii unică
Cu diez de neasemănat...

Zburându-le în fluturi
De sunet de mirare
Cum fluturele are în privirile
Noastre-n efemere zboruri

Născând infinitul de mirare
Ce mă renăstea-n șoapte
De nu stiu unde venite
Să dansez în metafore

In cântecul de sublim
Născut de ea, heruvim
Venit din altă lume
Să-mi renască poeme

Pe portativuri de infinit
Cu soaptele ei de zenit
Cu parfum de tei lucit
In note licurici aurii

De ea, șoapta răsuflare
Magnific de mirare..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O zi de iubire

Am lăsat ușa deschisă
și pe masa stau bucate,
să-mi intre Crăciun în casă
și să uit de tot și toate.

Să uit c-a trecut un an
cu mai bune și mai rele
să uit c-au căzut din pomi
presărate frunzele.

Am lăsat ușa deschisă
să vină colindătorii,
să-mi vestească bucuroși
c-au plecat de mult cocorii.

Pe la geamuri beculețe
colorate, unele,
luminează peste noapte
de se văd cătunele.

Am lăsat ușa deschisă
și ne-am așezat la masă,
mama este bucuroasă
că ne are iar acasă

Și miroase a sarmale
a fripturi și cozonac
și a dragoste miroase
și a mugure de brad.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soluție

Toate mi le-am dus la capăt,
să mai lupt? N-am pentru cine,
multe am făcut și-s bune,
altele îmi sunt doar urme.

Le voi părăsi pe toate
și-un drum nou îl voi începe,
îmi voi lua traista în spate,
pașii pietre să-mi înțepe.

Voi căuta un loc anume
liniștit și mai la vale,
unde sunt un fără nume
cu vântul pupându-mi poale.

Să mă caute pe coclauri
dorurile părăsite
și iertându-mă cu lauri
nu vor fi împăciuite.

Într-o oază mă voi pune
și trecutul las să umble,
o nevoie să-mi adune
rănile cute pe tâmple.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-am trimis gândul

Ieri am chemat vântul
și i-am dat ordin să zburde.
Să cutreiere pământul
și aiurea, și oriunde.

Mi-am trimis apoi și gândul
către cele patru zări,
Să se joace, precum vântul,
cu frunzele pe cărări.

Să alerge ziua-întreagă,
să-mi aducă iute vești,
De la tine, fată dragă,
să știu de mă mai iubești.

poezie de (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Oamenilor dragi din viața mea

Am trimis inima să-mi caute
iubirile pierdute de ea;
din indiferență,
lașitate
sau prea mult orgoliu.
Să-mi cer iertare pentru
neiubire.
Am trimis dupa diminețile
în care,
nu v-am acoperit cu o rouă
de cuvinte frumoase
le-am lăsat
nespuse,
uscate
pe buzele mele.
Ar fi trebuit să vă spun
mereu
cât de mult vă iubesc
și că nu pot trăi
fără voi.
Că viața mea stă
suspendată
de a voastră
și depind de dragostea voastră
ca de un drog fără de care
aș intra în
sevraj emoțional.
Am trimis să-mi caute nopțile
în care am adormit
fără să-mi dau seama că pierd
clipe,
trăiri
viață;
și uneori oameni pe care
nu-i voi mai revedea
niciodată...
Am pierdut ocazia
să le pot spune
cât de mult i-am iubit!

poezie de (17 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Giorgos Seferis

Regret

Regret că am lăsat să-mi treacă printre degete
un fluviu larg
și n-am băut nicio picătură.
Acuma în piatră mă scufund.
Un pin mic ivit din pământul roșu
mi-i singura tovărășie.
Tot ce-am iubit a pierit cu casele
care erau noi astă-vară
și s-au prăbușit sub vântul toamnei.

poezie clasică de din Cele mai frumoase poezii
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Lasă totul în urmă

Lasă totul în urmă
Și vino după mine.
Uită fosta ta iubire
Și iubește -mă doar pe mine.

Sărută-mă pe buze,
Pe ochii mei albaștri.
Iubite, strânge-mă la piept.
Ca mai bine să ne cunoaștem.

Și ținânâdu-ne de mâini
Să pornim spre un nou viitor.
Și să uităm trecutul,
Căci trecutul este muritor.

Să-mi spui că sunt regină
Să -mi spui că mă dorești.
Să-mi aduci luceafărul
Și toate astrele cerești!

Lasă totul în urmă
Și vino după mine.
Căci dragostea mea e dulce
Și doar ție îți aparține.

poezie de (12 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ottilia Ardeleanu

În această culoare de moarte

alb în jurul meu ca o ninsoare blând așezată
acul din braț mă conduce spre o altfel de lume
pleoapele mi se unesc sub ele circulă un vis cu viteză redusă
mi se pare că intri prin orificiul făcut
în piele îmi organizezi orele care vor să mai vină undeva în timp
spațiul se contractă se face așa de mic până dispare
cineva îmi pune o pungă de aer la nas mă aud gâfâind alerg
spre tine un punct în depărtare arde în pumnul unui soare torid
marea se întoarce spre țărm răzvrătită își cheamă oamenii
atâtea femei de nisip călcate în picioare de singurătate
se expun vieții în colimator trupuri scanate de acest soare imprudent
frământate de uitare ca într-o ilustrată îngălbenită

mi se pare că înoți prin venele mele ca și când m-ai căuta
să-mi spui ceva ce doar inima simte prin sinusoidele aparatului
prin somnul care vrea să mă îndepărteze
prin mirosul sufocant de fluide de resuscitare
printre chipuri de îngeri lumini de sărbătoare
n-am văzut lumea mai strălucitoare ca acum
când deasupra mea este un cer cât o lampă chirurgicală

clipocesc vocile sângele meu face loc unor străini
să umble prin el ca prin biblie să afle adevărul
ochii lor niște stele aprinse să vestească
eu par să fiu îngropată în acest alb de var de halat de zăpadă
tu ai ajuns în sfârșit în inima mea și îmi lași un răvaș de iubire
până în timpan îmi strigi sunt aici nu vreau să te pierd

marea aduce marinarii pentru toate femeile de nisip uitate
la țărm cineva îmi face respirație gură la gură

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

în seara asta

te iubesc cu disperarea
tânărului îndrăgostit pentru
prima dată-n viață
o să-ți aduc flori roșu shiraz
ciocolată neagră și-ți voi scrie versuri
ne vom săruta sub tei
cel puțin așa îmi închipui
și tu o să-mi spui cu glas pierdut:
divorțez pentru tine dacă bei
tequila cu suc de cactus
pe iahtul insuportabil de luxos
o să-mi vând turnul din dubai
și o să mergem la o ghicitoare -
vrăjitoare nu prea rea
să ne spună dacă suntem
pe aceeași undă

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din toate, eu iubesc o mare

Doamne, ce spectacol străbate verdele din marea mea!

Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce – i dansează în lut
Cu plete împletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
Ea aduce mai aproape un cer atins de o vioară
Ca o simplă adiere când respiră frunzele.
Din privirea ei coboară anotimpuri de fecioară
Când zâmbește ca o ploaie ridicându – și pleoapele.
Mă hrănește cu mareea ce îmi poartă visele
Străbătute de aroma picăturilor de rouă
Și apoi aduce verde sub petalele de stele
Până ce – și îmbracă trupul în culori de lună nouă.
Se ridică fără margini și îmi scaldă tâmplele
Ca un orizont albastru ce mă îmbie nevăzut
Să înot în glasu – i dulce aruncând cu orele
Modelat de universul ce are rang de început.
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce – i dansează în lut
Cu plete impletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din inimă să-mi ieși

Începând de azi mă doare
Fix în cot de dragoste,
Ea timp pentru mine n-are,
Și-mi e numai pacoste.

Mă alungă, apoi mă cheamă,
Nici eu nu mai știu ce vrea,
De azi n-o mai iau în seamă,
O scot din inima mea.

Fă-ți bagajul ș-apoi pleacă,
Ia cu tine ce-ai adus,
Inima de dor să-mi treacă,
Tu mai mult pe jar m-ai pus.

Îmi promiți marea cu sarea
Nevăzută apoi te faci,
Și mai mare-i îndignarea
Că vorbești când tre' să taci.

Te-arunc în temnița adâncă
Din inimă să-mi ieși, din cap,
Îți sap o peșteră într-o stâncă,
De tine dragoste să scap.

poezie de (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Pe când se-ntorc diezii...

Cu amintiri venite peste vreme,
să îmi așeze rime în poeme,
ajung și chipurile voastre, toate,
iubitelor din viața mea plecate,
la un sfârșit întârziat de vară
când dezertau diezii din fanfară,
iar vântu-i căuta pe dibuite
în gara vieții, plină de ispite.

Regretele, ieșind din clarinete,
îmi aminteau, cu intonări discrete,
că v-am lăsat pe toate într-o seară
la un peron întunecat din gară
când vânturile toamnei, răsculate,
vă-ademeneau cu melodii ciudate
pe drumuri de iubiri fără hotare,
prin oazele cu dune mișcătoare.

Ascult din nou tăcerea adunată
pe amăgiri întoarse..., deodată,
cu lungi regrete din trecut lăsate
în trenurile pline de păcate,
ce vă-aduceau în nopțile rebele
să ne iubim sub razele de stele,
iar către zori, pe când cocoșii cântă,
să mă lăsați, cu inima mai frântă...

Vă-aștept, și-acum, în fiecare seară,
pe când se-ntorc diezii din fanfară
să-aducă alți bemoli în clarinete
din margini de apusuri violete,
iar dorurile noastre, împreună,
se-amestecă în oaza de sub dună.

poezie de din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.04.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Augustus Hill: Dumnezeu a pus atâta culoare in apusuri și tot Dumnezeu a creat caii de curse care zboară ca vântul. Dumnezeu a făcut portocala, mărul si capșunele, dar cea mai mare creație a Sa este femeia. Nu vreau să fiu grosolan sau ceva de genul, dar... poți să păstrezi tu toate toate apusurile, toți caii și toate fructele care există, mie dă-mi toate femeile din lume. Drace, nu am nevoie de toate, doar una pe zi. În fiecare zi.

replică din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana RomanescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

Fir

ține floarea asta mi-ai zis
și toate petalele ei catifelate
s-au făcut fluturi

de câte ori te văd
ce plăcere nebună au
să roiască prin pântecele meu

mă strigi floare
deschid aripă cu aripă
fâlfâiri albastre și pulbere
de iubire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Declarații prea patetice de iubire: versuri ce s-au născut murind.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook