Când eu...
Când eu nu mai credeam în fericire
Dumnezeu un înger mi-a trimis,
Să-mi dea ce îmi lipsea, să-mi dea iubire,
Destinul nostru așa a fost scris.
Să ne contopim cu amorul nesfârșit
Să umplem cu iubirea Universul,
Căci așa ne-a fost, dragoste, ursit
Numai împreună să ne găsim sensul.
poezie de Răzvan Isac (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ploua... ploua torențial
Ploua... ploua torențial, tu ai venit,
Sub o umbrelă veche, argintie.
Să fiu al tău deja eram menit,
În piept să-mi ardă dragostea, făclie.
Eram timid, dar plin de entuziasm,
Căci tu erai întâiul meu amor,
Trăiam cu tine-atunci parcă un basm,
Eram eternul tânăr visător.
S-a scris pe pagini albe ce-o să fie,
Ceea ce ursitoarele-au ursit,
Că te voi întâlni și-mi vei da mie,
O dragoste cum nu s-a mai găsit.
Și-om scrie noi povestea de la capăt,
Și vom adăuga în ea eternul,
Căci ceea ce simțim nu are treacăt;
- Așa ne-a fost ursit nouă destinul!
poezie de Răzvan Isac (5 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu catre Veronica
Am scris de lacul plin de nuferi
În care luna se oglindea,
Unde-mi spuneai că tu nu suferi,
Dar suferința se vedea.
Am scris și despre teiul care
Știa toată povestea noastră,
Și despre mândrul nostru soare
Ce lumina zarea albastră.
Acum de-aș mai putea să scriu,
Cuvinte dulci ți-aș scrie,
Dar singur zac într-un sicriu
Iubindu-te și-n veșnicie.
Știu că și tu zaci într-o criptă
Atinsă fiind de moarte,
Ți-a fost de dor inima friptă,
Căci eu ți-am fost departe.
În veșnicie am luat cu noi
A noastre clipe și iubirea,
Și-n Rai din moarte amândoi
Am renăscut cu fericirea.
Am îmbrăcat veșmântul veșnic
Al unei lumi ce n-am avut,
Când te iubeam dulce și tainic
Pe când eram de vânt bătut.
Mereu ai fost Crăiasa vieții mele
Și regat ne-a fost numai iubirea,
Acum îmi ești Crăiasă printre stele,
Regatul nostru este nemurirea.
Autor: Răzvan Isac 15-01-2015
poezie de Răzvan Isac (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
A noastre aripi, fericirea
Să tulburi tu a mea gândire
Nu știu de-i bine sau e rău,
M-ai îmbătat cu-a ta iubire,
Prin vene-mi curge amorul tău.
Nu eu pe tine te-am ales,
Nici tu pe mine, numai soarta,
Știa ce vreau și-a înțeles,
C-a mea nu ar putea fi alta.
De împreună ne-o fi fost
În cartea vieții scris destinul,
Să-l evităm nu are rost,
Căci și mai mare ne-ar fi chinul.
Pe același drum noi să plecăm
Să împărțim aceeași soartă,
Dragostea pură s-o îmbrăcăm,
Dragostea să ne fie hartă.
Să nu ne pierdem nicăieri;
-Eu doar în ochii tăi m-aș pierde,
Să las în urmă ce-a fost ieri,
Prezentul să rămână verde.
Să fim hoinari în lumea noastră,
Și să existe doar iubirea,
Să fim hoinari spre zarea albastră,
A noastre aripi, fericirea!
poezie de Răzvan Isac (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-a fost scris
Ne-a fost scris în cartea vieții
Că noi doi ne vom iubi,
În vâltoarea tinereții,
Sunt cum nu speram a fi.
Fericit, iubit - azi ochii-mi,
Varsă lacrimi, dar nu-s trist,
Sunt al tău, viața vieții-mi,
Cu tine știu, simt că exist.
Ne-a fost scris destinu'-n cer,
Dumnezeu l-a pregătit,
Eu dragostea să-ți ofer,
Te iubesc, și sunt iubit.
Îți mulțumesc, iubire dragă,
Pentru clipele ce-mi dai,
Gura-ți dulce ca o fragă,
Raiul rupt din Sfântul Rai.
Lângă tine eu am totul,
Fără tine n-am nimic,
Tu îmi ești pe lume rostul,
Lângă tine mă ridic.
poezie de Răzvan Isac (11 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoresc ades cu visele
Călătoresc ades cu visele
Înspre amurgul de-altădat',
Unde-am gustat din buzele
Ce pătimașă mi le-ai dat.
Se îngâna ziua cu noaptea,
Stele începeau s-apară,
Iar gura-ți dulce îmi șoptea
Iubirea de odinioară.
Aș vrea să-ntorc acele vremi
Să ne învăluie amorul,
Aș vrea din vis tu să mă chemi
Să mi se topesca dorul.
Sunt călător pribeag prin vise
Unde caut neîncetat,
Destinele ce ne-au fost scrise
Iar soarta nu ni le-a mai dat.
Eu am speranță, tu o ai;
- Visele împreună ne-or aduce,
A tale buze ca-n vis să mi le dai,
Să ne contopim cu amorul dulce.
poezie de Răzvan Isac (15 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger te veghează
Oriunde mergi un înger te veghează,
Eu l-am ales, unde mergi te urmează,
Dragostea aleg să ne fie văpaie,
Ești minunea care aerul mi-l taie.
Sunt frate cu vântul și te mângâi ușor,
Cu a mea adiere îți iau orice dor,
Sunt frate cu luna, noaptea ne e mamă...
- Mereu a mea inimă, inima ta o cheamă!
Și te las să cazi în brațele mele
Să ne contopim sub o perdea de stele,
Să ne fie amorul un univers imens,
În afar' de iubire nimic să n-aibe sens.
poezie de Răzvan Isac (11 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul meu
Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Și mi-ai arătat mereu calea,
Dar și îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.
Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutățile vieții mele,
Mi-ai fost și soare și pământ,
Ești umbra vieții-n toate cele.
Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Și mi-ai dăruit iubire.
Dar ești un înger muritor,
Din viața mea lumească,
Ce uneori ești visător,
Inima să-mi iubească.
Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viața noastră bună.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un glas duios, a ta zâmbire
La început doar o privire
A fost ce ne-a apropiat,
Un glas duios, a ta zâmbire,
Dorința mea de umil băiat.
La început nici tu, nici eu,
Nu am știut ce avea să fie,
Însă timid sufletul meu
Acum destinul nost îl știe.
Mâinile tale și-ale mele
Palmele și le-au unit,
Și au cuprins cerul cu stele
Într-un amor deosebit.
Amorul ce și azi ne leagă,
A noastre suflete le umple,
Din totdeauna mi-ai fost dragă,
Așa a fost să se întâmple.
poezie de Răzvan Isac (1 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai venit?!...
De ce-ai venit dacă tot pleci,
De ce prin focuri tu mă treci,
De ce mă lași să-ndur pustiul,
Să-mi fie casă doar sicriul?!
Iubește-mă și-alungă moartea,
Din inima ta să-mi dai partea,
Ce cu drept mi se cuvine -
Să gust amorul doar cu tine!
De ce-ai venit, dacă nu stai,
Și-n pieptul tău nu mă mai ai?
Vrei să mă vezi numai oftând,
După iubirea ta plângând.
Asta iubire nu se cheamă,
Nici nu mă mai iei în seamă,
Pleci departe pe-al tău drum,
Eu din iubire mă fac scrum.
De-ți va păsa vreodat' de mine
Mă vei găsi printre ruine,
De visuri sparte fără de culoare,
Morminte reci pierdute în uitare.
poezie de Răzvan Isac (3 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odat', iubirea
Copacii frunze așterneau
Pe potecile înguste,
Ochii nosti se întâlneau
Din dragoste să guste.
Așa noi doi ne-am cunoscut,
Așa a fost odat' iubirea,
Acum un gând necunoscut
A mai rămas, e amintirea.
Se scutura frunza la nuc
Atunci când ai plecat,
Acum de dor eu mă usuc,
Căci timpul nu m-a vindecat.
Se scuturau atunci petale
Și se pierdeau în vânt,
Ai dispărut din a mea cale
Iubire, fără un cuvânt.
Se scuturau de ploi și norii,
Toamna abia-ncepuse,
Tu ai plecat odat' cu zorii
Iubirii noastre apuse.
poezie de Răzvan Isac (9 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme se nasc
Poeme se nasc și nicicând nu mor,
Din gânduri o mie bine așternute,
Din dragoste pură și lacrimi ce dor,
Poeme se nasc, sublime, tăcute.
Cel care simte în suflet iubirea
Ș-apoi o transpune în versuri pe foi,
Acela-i ce poartă veșmânt nemurirea,
Prin versul ce-a curs din inimă, ploi.
Poemul mi-a fost amantă, soție,
Am trăit iubirea, mi-a fost și trădată,
Mereu cât trăiesc respir poezie,
Poeme se nasc și nu mor niciodată!
poezie de Răzvan Isac (28 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din inimă să-mi ieși
Începând de azi mă doare
Fix în cot de dragoste,
Ea timp pentru mine n-are,
Și-mi e numai pacoste.
Mă alungă, apoi mă cheamă,
Nici eu nu mai știu ce vrea,
De azi n-o mai iau în seamă,
O scot din inima mea.
Fă-ți bagajul ș-apoi pleacă,
Ia cu tine ce-ai adus,
Inima de dor să-mi treacă,
Tu mai mult pe jar m-ai pus.
Îmi promiți marea cu sarea
Nevăzută apoi te faci,
Și mai mare-i îndignarea
Că vorbești când tre' să taci.
Te-arunc în temnița adâncă
Din inimă să-mi ieși, din cap,
Îți sap o peșteră într-o stâncă,
De tine dragoste să scap.
poezie de Răzvan Isac (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Once upon a dream
A fost odată, într-un vis, un vis ca niciodată,
Căci îngerul, de cer trimis, mi-a dat iubirea-i toată.
M-a învelit privirea lui în roua primăverii,
Și... nu ai cum să te opui, în visuri, mângâierii.
Simțeam că aripi am și eu, în zborul împreună,
Dar nu aveam. "Le scot și eu" a îndrăznit să-mi spună.
Povestea dintr-un vis al meu, un vis ce-a fost odată,
Azi, o trăiesc și-aș vrea, mereu, s-o știu neterminată.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odiseea spre neuitări
Demult, demult,
Îmi place primăvara s-o ascult,
S-o simt, să-mi fie
O mângâiere și o bucurie,
Să-mi dea mireasma florilor de tei
Și amintirea vechii odisei
A pașilor pe care-n vremuri, eu,
Îi presăram pe drumul tău, mereu,
Căci tu-mi erai
Ispita coborâtă dintr-un rai
Ori dintr-un vis
Pe care Universul l-a trimis
Unduitor, tăcut, plutind ușor
Prin liniștea adâncului de dor
Și ai rămas pe-un loc ce-n veșnicii
A fost al tău și te-aștepta să vii.
Acolo-mi ești,
Neîncetând de-atunci să-l îngrijești,
Să-mi fii, să-ți fiu
O primăvară-a timpului târziu
Din sufletu-mi ce vrea să îți rămână
Același ce a fost și, mână-n mână,
Să trecem împreună în uitare
Și-n neuitări din viața viitoare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nico chiar în vis
Așa mi-a fost destinul scris,
S-ajung și eu la vârsta asta...
Când nu-s în stare nici în vis,
Să pot să-mi mai înșel nevasta!
epigramă de Ioan Răduț-Poșăganu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre stele mii, comete
Voi când o să-mi duceți dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!
Voi când o să-mi simțiți lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.
Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstrați vie ca și iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.
O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Și de o iubire sățioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.
poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire imposibilă
O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?
o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit
O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila
O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat
O iubire imposibila
O iubire imposibila
Care nu exista, n-are rost
A fost vis, a fost cosmar sau un nor imaginar
Nici nu stiu ce-a fost
O iubire imposibila
Ca un strop de ploaie in deșert
Poate ca acum te stiu
Dar oricum e prea tarziu sa te iert
O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
cu acest final ratat
O iubire imposibila
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila.
cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost extrem de afectat de cele întâmplate și mi-a fost greu să scriu articolul respectiv. Totuși, la cinci săptămâni după ce m-am întors din Nepal, am predat revistei Outside un material care a apărut în numărul din septembrie. După ce am terminat de scris, am încercat să nu mă mai gândesc la Everest și să-mi văd de viața mea, dar mi-a fost imposibil. Când încercam să-mi dau seama ce se întâmplase acolo eram cuprins de sentimente neclare și mă obsedau împrejurările în care muriseră coechipierii mei.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Into Thin Air: A Personal Account of the Mount Everest Disaster Paperback" de Jon Krakauer este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la