Regret

Regret că am lăsat să-mi treacă printre degete
un fluviu larg
şi n-am băut nicio picătură.
Acuma în piatră mă scufund.
Un pin mic ivit din pământul roşu
mi-i singura tovărăşie.
Tot ce-am iubit a pierit cu casele
care erau noi astă-vară
şi s-au prăbuşit sub vântul toamnei.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-ncetişor
Părăseşte vântul
Şi face talazuri.

haiku de Giorgos Seferis din Şaisprezece hai-ku
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierele şi furnica

- Surioară dragă, am...
Am venit să-mi dai şi mie...
Pân' la primăvară...
- N-am.
-... un grăunte... ai o mie.
- N-am.
- Dar toată lumea ştie:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da' nu vreau
să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
- Am cântat...
- Acuma joacă!
- Îmi e foame, c-aş juca...
- Joacă...
- Nu mă enerva,
Că-s nervos... îmi dai, or...
- Ba.
- Eşti zgârcită...
- Mă închin.
- da' o să te-ntind puţin.
Şi-agăţând vioara-n grindă
Greieru-nşfăcă furnica
Şi-ncepu "să o destindă".
Şi-a bătut-o zdravăn, vere!
Apoi s-au oprit. Tăcere.
Amândoi stăteau ca muţi.
- Ei, acuma mă-mprumuţi,
Surioară?
- Cu plăcere.

poezie celebră de Marin Sorescu din Parodie din volumul "Singur printre poeţi"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dimineaţă

eram o ploaie mohorâtă de toamnă
şi mă scurgeam în pârâiaşe
pe vineţiile stânci colţoase
luam paiele şi le împleteam în cozi
îmi venea să mă sting în nisipul
întins greoi ca o blană de lup

azi dimineaţă mă stingeam
putred pe marginea unui fluviu
vişiniu care trecea printre degetele
unor zei ce se jucau cu timpul meu

azi dimineaţă m-au băut cerbii
şi caii albaştri sub vântul toamnei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrân pe malul fluviului

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această graţie.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
şi arta ne-am împodobit-o într-atât
că faţa îi e roasă de zorzoane,
şi trebuie să spunem puţinele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul îşi înalţă pânzele.
Dacă suferinţa este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante şi
ierburi,
animale păscând şi adăpându-se
oameni care seamănă şi seceră,
şi printre marile morminte şi micile lăcaşuri
ale morţilor.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi frumoşi

Am iubit şi eu odată
Doi ochi frumoşi de fată,
Plini de taină şi mister,
Două stele sus pe cer!

Erau fermecători
Ca o grădină cu flori,
Un curcubeu în mii de culori,
Ochii cei nemuritori.

Ce bine mă simţeam
Când alături de mine îi aveam,
Cu vorbe dulci îi dezmierdam,
Ce fericiţi eram.

Dar într-o zi m-au părăsit,
S-au dus şi înapoi n-au mai venit
Şi sufletu mi-i trist şi amărât,
C-am pierdut tot ce-am iubit.

poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o continuă căutare a luminii.

citat din Giorgos Seferis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde mă duc, port Grecia în mine ca pe o rană.

citat clasic din Giorgos Seferis (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna

Întotdeauna, când ningea peste mine,
Puneam un izvor să-mi astâmpere clipa,
N-am şovăit şi-am lăsat tot ce vine,
Să-mi fluture în neştire aripa.

Tot ce-am cucerit în iarba din vale
L-am curăţit cu seva din vie;
Din zale am iubit o singură cale,
Cu inima-n clocote şi sângerie!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec I

Azi dimineaţă eram rouă.
A venit soarele şi m-a băut
Viaţa împărţindu-mi-o-n două.

Azi la amiază eram nor,
A venit soarele şi m-a băut
Picătură cu picătură, uşor.

Astă seară stea voi fi, stea,
N-am să clipesc de multe ori.
Marea mă cheamă, vrea să mă bea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul din noi

Prea cuminte
te-ai aşezat în braţele toamnei
numărând pe degete
primăverile în care ne-am iubit
pe paturi de iarbă lăptoasă.

Împreună am cules fluturi
rupând crengi de cer cu buzele
şi dimineţile ne erau rugăciunea
în care ne vedeam unul pe celălalt
cel mai frumos copil...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă suferinţa este omenescă, nu suntem oameni doar pentru a suferi.

citat clasic din Giorgos Seferis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea toamnei

în palmele nopţii suspină un flaut
crinii s-au ofilit în poala grădinii
a plecat mirajul, dar unde să-l caut?
toamna a venit sub pleoapa luminii

fluturi au pierit în grindina rece
nu se mai aude cântec de ciocârlie
berze şi cocori s-au pregătit să plece
urme de mândrie au lăsat pe glie.

dar e vremea nunţilor rost de veselie
mesele-s bogate cu bucate alese
toamna meştereşte iubiri cu măiestrie
timpul ca episcop cunună mirese.

înec melancolia într-un pahar cu vin
înţelepciunea toamnei este dar divin.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă, apă, pretutindeni apă... dar nicio picătură de băut.

citat din Marilyn Monroe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trestiile mării

Jumătate din prietenii mei sunt morţi.
Îţi voi face alţii noi a spus ţărâna.
Nu, am strigat, prefer să mi-i înapoiezi pe-aceia,
aşa cum erau, cu bunele şi cu rele lor.

În noaptea asta le pot smulge vorbele
din zumzăitul de trântor al valurilor
printre trestii, dar nu pot umbla singur
pe frunzele oceanului luminat de lună

în josul acelui drum alb
sau pluti cu alunecarea de vis
a bogzei părăsind greutatea lutului.
Pe pământ, numărul prietenilor pe care-i ai

e mai mare decât al celor pe care-i iubeşti.
Trestiile de lângă faleză fulgeră argintiu şi verde;
ele sunt lănciile speranţei mele,
iar din tot ce-am pierdut creşte ceva mai durabil,

conţinând strălucirea logicii coerente a pietrei,
îndurarea razei de lună, trecând dincolo de disperare,
puternic ca vântul care prin ferestrele trestiilor
ni-i readuce pe cei pe care i-am iubit, aşa cum erau,
cu bunele şi cu relele lor, nu mai nobili, chiar aici.

poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris şi despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu ştiu, Doamne, însă ştiu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept şi se cuvine
Să-mi pui în faţă-al vieţii calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât şi vorbe,
Şi lucruri ce-am lăsat, şi ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ţinut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aş fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine ştii ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut şi spus ai scris îndată
Şi dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste şi iartă.

poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă întreba cine m-a influenţat. Un leu este format din toţi mieii digeraţi de el, iar eu am citit toată viaţa mea.

citat clasic din Giorgos Seferis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori ale pietrei

Flori ale pietrei cu faţa spre mare,
cu vine care-mi amintesc de alte iubiri,
strălucind în ploaia subţire şi lină,
flori ale pietrei, siluete
ale căror vinişoare, când nimeni nu-mi vorbeşte,-mi vorbesc,
care mă lasă să le ating după-atâta tăcere...
printre pini, oleandri şi platani.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc la unii artişti care nu îndrăznesc să treacă bariera, mă simt nu numai deprimat, ci de-a dreptul scârbit. Singura lor ambiţie este să împrăştie, picătură cu picătură bine măsurată, stropi de frumuseţe. Un bărbat adevărat s-ar ruşina să procedeze astfel. Lipsiţi de înţelepciune şi de puterea voinţei, se lasă încorsetaţi în chingile tradiţiei.

citat din Modest Musorgski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum s-a făcut

Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru şi încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu ştiu cum s-a făcut.
Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
ca-n nopţile copilăriei mele.

poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieşeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu puţin despre case, câte ceva despre fericirile şi durerile lor...

citat din Giorgos Seferis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!