Captiv

Tu eşti salvatoarea în viaţa mea,
Umbra ta mă păzeşte de a nu cădea de pe o prăpastie ;
Când simt ca nu mai pot, şi la pământ mă prabuşesc,
Tu apari şi ma cuprinzi şi o nouă flacără în mine aprinzi.
Ai încredere, îmi şopteşti, sunt aici să te păzesc.
O desăvârşire simt, când cuvintele mă cuprind,
Simt că planez în bratele unui chip care după vibrez.
Aud o voce îndepartată care în vis de mult mă caută,
Mă strigă cu voce tare: deschide ochii odată!
Iar ochii îi deschid, şi în faţă vad numai un zid.
Încep să lăcrimez când vad ce vise iluzionez.
O disperare mă cuprinde, şi bine-nţeles o nouă zi fără a pretinde!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (aprilie 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din vis

Eşti aici
să te ating?
Să te cuprind?
Eşti aici şi...
totuşi sunt trist.
Te văd şi nu eşti
când te-ating
şi nici nu-ţi cuprind
cuprinsul trupului tău...
Eşti aici? Nu eşti.
Vreau să te simt şi nu te simt.
Eşti nefiinţă sau lumină?
Frumoasă, eşti aici,
eşti în mine,
mă priveşti de necuprins
de neatins...
Eşti fata din vis...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncuri

În roua dimineţii mă trezesc,
cu frică eu privesc, când pe fereastră urmăresc.
Ai plecat de ceva timp, ca un anotimp.
Te-ai schimbat asa de tare ca o floare căzătoare.
Te strig cu voce tare, dau din mâini şi din picioare într-o mare disperare;
Iar tu, te întorci şi mă priveşti şi un zâmbet îmi dăruieşti.

poezie de Rareş-Mircea Jiga (martie 2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipire

Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ţi-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să ştii cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viaţa nu mai are nici un rost!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţ

Te simt când te gândeşti la mine
Şi din mândrie nu mă chemi
Te simt când îţi e rău şi bine
Te simt când dormi şi când te temi

Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Şi cum te chem din gând în gând

De te loveşti cumva odată
Îţi simt durerea pe-acel loc
Şi încordat mă simt deodată
Şi-mi simt acelaşi loc în foc

Te simt când te gândeşti la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ţi ţie
O simt curgându-mi şi în somn

Să fie cerul legătura
O aţă dură între noi
Să fie simţul o frântură
Să fie scris să fim în doi

Te simt mereu şi-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Şi te visez în nopţi la rând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Vreau să plec, să fug cat mai departe!
Să uit, să uit că trăiesc într-o lume plina de...
Vreau atunci când sunt liber,
Roua dimineţii să îmi aducă linişte şi speranţă.
Şi afară când plouă, stropii să fie fericire;
Şi durere şi suferinţă să nu existe,
Vreau ca totul să fie o armonie;
Vreau iubirea şi pasiunea să fie fundamentul unui nou început,
Vreau soarele când apune, să simt că o zi minunată a luat sfârşit
Şi fără gânduri dureroase eu o nouă zi aştept.
Vreau să trăiesc, asta vreau!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (octombrie 2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Cadou

E chiar aici tăticule.
Îl simt curgând prin mine,
E înnodat între clavicule,
Nu pleacă fără tine.

Şi când respir mai apăsat
Îl simt în gât şi-n limbă.
Îl simt în ce-am mâncat
Şi-n tâmple când încep să frigă.

Îl simt ca pe o rană aproape vindecată.
Un sunet spart în mine ca un ciocan la judecată.
O apăsare surdă ca o nepăsare.
Un semn din naştere care te doare.

poezie de Alexandru Horghidan (2018)
Adăugat de Alexandru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă zi

Când dimineaţa mă trezesc şi privesc la cer.
Văd soare, nori şi cum cad stropi reci din el.
Văd copaci şi câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.

Când dimineaţa mă trezesc
Şi privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârşit de iarnă,
Care şi în sufletul meu încet se destramă.

Când dimineaţa mă trezesc şi deschid ochii încet
Şi văd cum o zi nouă se naşte, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paşte.

poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare în decembrie

Admirată şi aplaudată
La scenă deschisă
De sărbători
Pufoasă şi uşoară
Cu dorinţa de iarnă lungă
Această zăpadă
Mă cuprinde în braţele ei
Şoptindu-mi în vis
- Când brânduşele
Vor râde în soare
Noi ne vom topi împreună
Eu într-un râu
Tu în lacrimile
Celor care te iubesc.
..................................
Deschid ochii
Scutur visul
Brânduşele au dispărut
Zăpada s-a făcut nevăzută
Ochii mei te caută
Cu disperare
Îţi simt îmbrăţişarea caldă
Afară e soare...
Soare în decembrie!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii de lumină

Ce noapte frumoasă se pregăteşte!
Când corpul tău pufos mă va cuprinde
Şi mânuţele tale tandre mă vor îmbrăţişa
Se aude o stea, căzând din univers
Se pierd cuvintele, creând mişcări în univers
Forţa ta, mă va cuprinde şi ochii mi se vor deschide
Pe alocuri sunt luminile ce se pierd în negură
Dar sufletele noastre devin sfere ce pot acoperi cu lumina toate intenţiile omenirii
Se aude o voce, din depărtate vremuri
Se văd siluete îmbrăcate-n voaluri albe de mătase
Şi dacă nu ar exista decât necunoscut
Lumii paralele ar putea cunoaşte tot ce noi simpli oameni nu-nţelegem.
Flori roşii sau albe, pe fortispiciul unei construcţii grandioase
Mă încălzesc cu necunoscute cuvinte
Pe care le caut în emisfere străine
Îngheţ, apoi mă simt mângâiată de îngerii de lumină
Tu eşti ca un înger, ce viaţa-mi dezmierzi
Muzee, catedrale, biserici, instituţii rămân în urmă
Autobuzul deschide noi praguri în călătorie deplină
Aştrii devin martorii noştri la nunta cerească
Iubirile sunt praguri de necunoscut
Culori, miresme şi flori de Lotus
Albastru pe cer, galben pe cer, foc necunoscut
Magia îţi luminează calea, spre succes
De mâine îmi deschid ochii spre a cunoaşte alţi sori.
Viaţa-mi va fi lumină, iubire, energie, artă.
Cuprinde-mi faţa-n palmele tale
Ochii mei caută... un vis... un apus.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii

Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
Să se reverse asupra mea,
Să mă poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Aşa cum ştii numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu mă vinde pe o monedă de aur...
Eşti atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar să vrei,
Putem respira acelaşi cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopţii...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,
Sunt trecătoare,
Deschide ochii, ia-mă cu tine
Pe cărarea albastră,
Trezeşte îngerul din mine,
Nu mă vinde pe treizeci de arginţi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Şi simt căldura unui mine.
Dar unde-s restul, nevăzuţii?
Voi iară m-aţi lăsat să mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Şi-ncep s-aud un foşnet lin
Şi lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai aşteaptă!
Dar mă confund cu un decor...

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum paşii vin la mine
Şi simt căldura, mă cuprinde...
Şi stai, şi stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Şi simt căldura unui mine
Dar unde-s restul, nevăzuţii?
Voi iară m-aţi lăsat să mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Şi-ncep s-aud un foşnet lin
Şi lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai aşteaptă!
Dar mă confund cu un decor.

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum paşii vin la mine,
Şi simt căldura, mă cuprinde
Şi stai, şi stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de Anabella Eliza Coţovanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

IluziiI (cr)ude

Simt că te simţi cam vinovată
Faţă de mine, draga mea,
La vorbă şi la chip schimbată...
Şi simt că simţi că n-ai mai vrea...

Te rog să nu mai stai plouată,
Spunându-mi că sunt vinovat,
Dezbracă-te de mine toată
Şi pune-mi ochii la uscat...

Lăsându-mă să mă înfrupt
Din ochii tăi înlăcrimaţi,
Îmbracă-mă pe dedesupt
Apoi, să nu-i mai văd plouaţi...

Căci ochii sunt nevinovaţi
De tot ce între noi s-a rupt,
Şi mor încet, evaporaţi
Sub cerul dizolvat şi supt...

Simţindu-ne că ne simţim
Prea (cr)uzi în ei să ne privim...

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (20 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva ca tine

Visam de multe ori la cineva ca tine
Care să mă ajute, să mă-nţeleagă bine
Să îmi iubească râsul şi ochii să-i iubească
Şi-atunci când sunt speriată el să mă ocrotească.
Şi-acum când eşti aici eu nu ştiu ce să fac
E uimitor ce fluturi am astăzi în stomac
Te văd că eşti real şi toată mă topesc
Cu fiecare zi eu mai mult te iubesc
Când viaţa mă loveşte cu al ei aspru bici
Cu inima ta bună tu eşti mereu aici
Eşti lumea mea, eşti cerul, eşti o frumoasă stea
Să schimb ceva la tine în veci nu aş putea
Probleme şi necazuri acum dispar de tot
Căci tu mă ţii în braţe când simt că nu mai pot
Mă tem de-un singur lucru şi-l spun fără ruşine
Că n-aş putea trăi fără un om ca tine.

poezie de Jessica Sings, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul nopţii

Când noaptea îşi va recunoaşte vina
Şi va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei şti, vei fi precum lumina
Ce-mparte viaţă-n drumu-i nesfârşit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiţă, ca un zeu.

Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Şi-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuieşte viaţa pe Pământ
Şi-l face să se simtă ca un zeu,
Aşa cum simt, în clipa asta, eu.

Îţi voi şopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ţi le-am scris
Când inima ţi-a tresărit în vis,
Iar ochii nu ştiau ce se petrece
Şi, pentru-o clipă, doar, ţi s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ţi se-nchina. Eram, acela, eu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepădare

Cuprins într-o lume cumplită, mă lupt să evadez spre o lume desăvârşită;
E timpul să te privesc şi să îţi spun că te părăsesc;
Mă doare aşa de tare că rămân fără suflare când văd că cuvintele mele ţi se par ca atare;
Mă priveşti cu ochii înlăcrimaţi când vezi că adevărul te-a înconjurat.
Vrei să îndrepţi ce ai stricat, însă sufletul meu, de mult a plecat;
O epava a mai rămas, să spun cu ultim glas: din toate dezamagirile din trecut, tu ai fost cea care cu adevarat m-a durut!
Primul pas eu l-am făcut, le-am spus adio celor care m-au vândut;
Rămâne doar înainte să privesc pentru că altfel nu o să reuşesc!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (mai 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera cu magnolii

Dacă ar fi să vin la tine
ca o mângâiere ce lipseşte singurătăţii, aş fi stăpână pe constelaţiile desprinse din veşnicia sufletului tău, când vorbeam ca nişte copii, dar cuvintele noastre erau porţi stelare,
iar eu visătooarea cerului întrupat,
te atingeam sub plapumă şi atunci o viaţă nouă se răcorea odată cu lăsarea nopţii. Şi acum o simt, în felul ei dulce, ca un capilar de sânge ce îmi înconjoară trupul din jurul trupului tău,
aşa mă rotesc
ca o planetă rătăcind în jurul unui felinar smuls din cele mai grele vise. Dacă ar fi să mă pierd, aş pune dragostea să ne stea de şase, eu să dorm, tu să-mi vorbeşti, iar ascultarea să cadă într-o lumină subţire, acolo unde viul nu-şi întâlneşte capătul,
aş cânta cu o voce închipuită şi cântecul meu s-ar deschide în camera cu magnolii.
Un efort senin, ca vârful delicat de aripă ce abia atinge moartea, fără să ştie
că sfârşitul i-a fost deja scris.
În adâcul inimii noastre am ajuns să ne privim viaţa ca o certitudine, cu toate că odată paharul acesta se va sparge şi noi poate nu vom şti cum să culegem resturile, cum să ne întoarcem la locul obişnuit. Acolo aş păşi, în grădina unde Dumnezeu şi-a învelit florile, din timp în timp,
iar în locul lor, un tunel de foc s-ar topi într-un glas anonim de femeie.

Noaptea când îngerii s-ar întoarce acasă,
am să-mi închid ochii, am să-mi imaginez o lumină fierbinte iar tu, cerul care arde
în doliu pentru plânsetul lui.

poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele deschid porţile

E un senin cu tine-n gânduri
pe care-l împrumută şi cerul,
lumina strălucitoare şi caldă
acoperă cu o amiază de albine
salcâmii cu aripi de flori.

Cuvintele deschid porţile
când vreau să-ţi ating sufletul
pe care ţi-l pui în palme,
să-l simt cum flutură taine.

Când încep să-i desluşeasc iubirea
care-l unge cu miere
trebuie să te grăbeşti.

Timpul nu-şi lasă clipele să odihnească
în trupul tău fragil
ce se năruie câte puţin

şi odată cu el
pleacă toate întâmplările.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.

Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.

Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!

Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!