Pluteau
sufletele prin încăperea rece unde
zăceau corpurile așezate pe tărgi
cu mușamale gri și se auzeau voci
de dincolo de uși câteva strigăte
înăbușite de durerea scăldată în sânge
ce răzbate de dincolo de zidul greu
care desparte viața de moarte
alături se zbăteau cei încă vii și zidul
nu-i lăsa să pătrundă în camera plină
cu suflete vagaboande care nu credeau
că sunt libere să plece și să părăsească
corpurile ce stăteau nemișcate și totul
e un vis de care n-ai scăpare
și spaima ta imploră cerul să-i lase
câteva clipe de viață mizerabilă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.