Un dans

Dansul lămâilor,
sunetul florilor,
ochiul albastru al ferestrei...
Toate stau
strânse la un loc
în degetele mele subţiri
ce ning pe clape.

poezie de Cristina Onofre din Poema 'naltei domnişoare (2002)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondo de noapte

Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre

Clape negre, clape albe,
Înlănţuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe

Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de şisturi-nud
Iubita, scăldată de ape

Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu, iubite...

Că iernile ne ning cu-arginţi pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieţii,
Recolte strânse-n anii tinereţii
Din lucruri zămislite-n vise simple.

Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Şi le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.

Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning şi port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pepite

sunt la masa de scris
vine o lumină peste cuvinte
o întreagă lume
şi eu o şterg cu guma
dar ea se aşază din nou caligrafic
se scrie şi se mărturiseşte
cu har mă simt
undeva în cernelile muzei
botezată
se miră oamenii de albastru
vin prin degetele mele
pe fereastră nişte păsări
cu aripile strânse pe trup
să le scriu pădurile cerul marea iubirea
dispar sub norul de cuvinte
gros cât nedreptatea de a fi poet
om cu atâtea unelte
de săpat în adâncul celorlaţi

pentru pepite de poezie

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele tale

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pârjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, după vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrână şi săracă,
Plecată prin pădure să strângă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

la fereastră

o păpuşă mecanică
pe o cutie muzicală… mişcă intermitent rotire
greoaie – ochii mei când stau
cu bărbia în mâini pe pervazul
ferestrei cu gratii groase groase…

flaşneta-i tristă
cerul albastru spălăcit şi
nicio pasăre…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu din toamnă

de ceva vreme nucul din dreptul ferestrei
e prietenul meu bun
îi vorbesc şi el mă ascultă
frunzele sale galbene se mişcă se rotesc în voie
ocolesc percepţiile mele sub adieri ce-mi par înteţite
în această seară nu predică nu se văicăresc nu varsă lacrimi
nu cântă nu dansează doar foşnesc în desprinderi
decriptând răspunsurile despre toate drumurile lor
unite într-unul ce duce spre nicăieri
în timp ce
între arome de gutui struguri şi busuioc uscat
umbrele unor mâini subţiri emană ca nişte moaşte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susurul izvorului
alintă umbre de ramuri
cum degetele fine
ung sufletul
pe clape de pian

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtejul

Te-nvârte amurgul,
în pintenul ceţii
te-nvârte, Ahile!

Norii te ning
cu pulberi de aripi,

cu gheare de pulberi
te ning...

Te-nvârte amurgul,
în ochiul lui Homer,
Ahile!

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia

degetelor tale pe pianul
udat de lacrimi
şi un ochi albastru
într-o bucăţică de oglindă
printr-un ciob de geam
privind tărâmul magic
al dragostei
un ropot de sunete
degetele albe şi fine
se plimbă pe clape

simfonia se scurge din eter
în inima mea cântecul pulsează
mă faci să mor
mă faci să mă nasc din nou
mai înflăcărat
mai îndrăgostit
buzele crăpate de iubire
şoptesc miresme de fecioară
sufletul se întoarce în copilărie
e simfonia dragostei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar o umbră

mă aşez pe podea cu visele răspândite
între nopţile tale
şi
degetele îţi alunecă uşor
la marginea patului
se amestecă prin întuneric
cu respiraţia mea
iar timpul zboară
ca un adevăr
prin fereastra larg deschisă
sunt doar o umbră
şi mă predau
carne şi sânge
noapte de noapte
amestecând respiraţia mea
cu degetele tale subţiri
ce alunecă uşor
la marginea visului
da
o umbră
atât sunt
îngenuncheată
într-un vis
ce se tot întrerupe
da
da
mă aşez pe podea
degetele tale subţiri
alunecă uşor la marginea patului
între vis şi adevărul
ce se pierde
prin întuneric

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că, în inima lui, tatei nu-i prea păsa de Dumnezeu, deşi pretindea că-i pasă. M-am gândit că aş putea să fac la fel. Ceea ce îmi plăcea era să stau lângă Carrie când cânta la pian. Carrie nu m-a iscodit niciodată în legătură cu cunoştinţele mele despre Dumnezeu. Eram recunoscătoare că nu o deranja că stăteam lângă ea în tăcere. Spunea că un copil n-ar trebui să fie lipsit de bucuria muzicii. Cânta orice melodie care îi venea în minte. În glasul ei auzeam anotimpurile. Sunetul primăverii era precum Fluviul Albastru când umplea golfuleţele. Sunetul verii era că mângâierea soarelui. Toamna era alcătuită din culorile care vibrau şi îmi înălţau simţurile. Vocea iernii era profundă, o poveste despre zăpadă.
Dacă am început să-mi fac o idee despre rai, a fost cântând împreună cu ea.

Anchee Min în Perla Chinei
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de tei

E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei
Se joacă nişte prichindei
Frumoşi, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,

Pe-o bancă stau doi bătrânei;
Vorbesc, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură, ca-n anii-acei...
E vremea florilor de tei.

rondel de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul vieţii

Îndoiala este
Proza minţii mele.

Credinţa este
Poezia inimii mele.

Aspiraţia este
Cântecul sufletului.

Realizarea este
Dansul vieţii.

poezie celebră de Sri Chinmoy din Europe-Blossoms (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate simţurile mele

Toate simţurile mele - sufletul -
Le-am pus în vârful degetelor
Pe care prin părul tău le treceam.
De-atâta suflet, degetele îmi tremurau
Şi m-am oprit.
M-am prefăcut toată în vârfuri de degete
Ce-ţi netezeau părul.

poezie de Ada Amir-Pinkerfeld (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările

Sub o geană de lumină
ochiul tău albastru
prins în mirajul iubirii
caută-n zare curcubeul.

Umbrele se joacă cu privirea
răspândindu-se pe sub arbori
ce-şi tremură frunzele-n aer.

Tăcerea se-nfăşoară-n tristeţe
sub semnele unor zodii străine
fără nerv.

Cu oase albe, subţiri păsările
fluieră seara-n vânt
venirea toamnei

trasă de care de foc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet de pian

Infinit şi sunete,

degete şi clape,

corzi şi vibraţii.

Totul se întâmpla,

sub mâinile lui...

Atunci am auzit,

o singură dată,

sunetul infinitului

şi m-am oprit

1000 de ani.

să-l ascult...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri

Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
nelinişti de ape
ce note-ţi
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă

şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină
din adâncul pământurilor sterpe -curajul şi puterea(omenească)
s-au topit ca aburul

şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc
şi că probabil voi muri cutremurându-mă(ceea ce dealtfel am vrut să spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile)deocam-
dată vai nu pot spune

îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din
clipa de faţă. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele
stranii în care (se spune că)sufletul meu doarme ca într-o vi-
zuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subţiri care vor
săpa canale-n pădure şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra
încetul cu încetul în putrefacţie? degetele subţiri nu mă mai
tulbură

poezie de Virgil Mazilescu din Va fi linişte va fi seară (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te cuprind strălucitoare, mânioasă. Din tine faruri orbitoare îmi alunecă pe mandibulă. La picioare fum negru, dens. E pielea ta, vine-nspre mine plutind. Copacul inimă înspre genunchiul inimă se apleacă sărutul să-ţi salveze. Porii tăi de rouă pe buzele mele se roagă.
*
O dată ţi-am văzut inima înaltă, ascuţită, gata să cadă. I-am atins vârful de ţurţure. Am auzit-o scârţâind. Şi-acum inima ta avalanşă printre degetele mele subţiri, fine, de animal care tractează inimi caută.

poezie de Oana Hemen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!