Pepite

sunt la masa de scris
vine o lumină peste cuvinte
o întreagă lume
şi eu o şterg cu guma
dar ea se aşază din nou caligrafic
se scrie şi se mărturiseşte
cu har mă simt
undeva în cernelile muzei
botezată
se miră oamenii de albastru
vin prin degetele mele
pe fereastră nişte păsări
cu aripile strânse pe trup
să le scriu pădurile cerul marea iubirea
dispar sub norul de cuvinte
gros cât nedreptatea de a fi poet
om cu atâtea unelte
de săpat în adâncul celorlaţi

pentru pepite de poezie

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!