Prefață
și după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină
din adâncul pământurilor sterpe -curajul și puterea(omenească)
s-au topit ca aburul
și altceva în afară de faptul că m-am născut și că trăiesc
și că probabil voi muri cutremurându-mă(ceea ce dealtfel am vrut să spun și acum doi ani și acum trei ani de zile)deocam-
dată vai nu pot spune
îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din
clipa de față. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele
stranii în care (se spune că)sufletul meu doarme ca într-o vi-
zuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subțiri care vor
săpa canale-n pădure și se vor întoarce acolo mereu și vor intra
încetul cu încetul în putrefacție? degetele subțiri nu mă mai
tulbură
poezie de Virgil Mazilescu din Va fi liniște va fi seară (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.