Vis

De aş putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Şi-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic şi-apoi să îi iau scara,

Dezlănţuind în albii însetate
Izvoarele curgându-şi apa vie,
Din şipote, scântei de feerie,
Aş împleti la gâtu-ţi nestemate,

Iar din culori ce-n triluri se coboară,
Un pat aş ridica viselor tale
Cu aşternut şi perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,

Unde pe seară, sub aceeaşi Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte şi mai bună.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

De aş putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Şi-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic şi-apoi să îi iau scara,

Dezlănţuind în albii însetate
Izvoarele curgându-şi apa vie
Prin şipote-n scântei de feerie
Din cheia ce-am topit-o nestemate,

Iar din culori ce triluri se coboară,
Un pat aş împleti viselor tale
Cu aşternut şi perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,

Unde pe seară, sub aceeaşi Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte şi mai bună.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A aşezat Pământul
Şi Soarele pe cer,

Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoţei şi-n trilul
De aripi şi mister;

Cu aur pe cosiţe
S-aduci zorii în casă
Şi bolţilor de stele
Doi ochi, ţi-a dat, de vis,

În sâni ţi-a pus bobiţe
Cu iz de tămâioasă
Şi cămp de viorele
Pe ii din paradis;

Din razele de Lună,
Prin ram de tei în floare,
Ţi-a împletit cuvinte
În vers ca niciodat’

Şi din a Lui fântână,
Căldare cu căldare,
În jurul tău, fierbinte
Iubire-a presărat,

Ca din sămânţa-ţi vie,
Căci asta I-a fost vrerea,
Cum naşte pâine norul
Din spic de el udat,

Ţi-a dat spre bucurie
La fel, să porţi durerea
Izvorului din pântec
De viaţă nesecat;

Tu Evă, Mărioară,
Sau orişicare eşti,
O stea-n Calea Lactee
Sau floare pe răzor,

Ca-n prima primăvară
În veci să ne trăieşti,
Fecioară, tu femeie,
Tu mama tuturor!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima oară

Prima oară când te-am văzut
ţi-am admirat buzele,
a doua oară, mi-a plăcut
să-ţi descopăr adânca scânteie din ochi,
a treia oară, am tinut un pic
mânuţele tale'ntra-le mele,
a patra oară am fost fermecat,
aşa de mult încat n-am mai rezistat
şi buzele mele te-au sărutat.
De-atunci, de când ne-am întâlnit,
prima şi acum a mia oară,
la teatru, în centru, sau în parc
aceeaşi senzatie parcă,
ca prima oară.

poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie de toamnă

Priveşte toamna cum îşi varsă
Pocalul ei plin de culori,
Ce-n chip măiastru se revarsă -
Peste copaci şi peste flori!

În toate câte ne-nconjoară
E- o feerie ca de vis,
Când soarele uşor coboară -
Pe panta cerului aprins!

Şi sufletul se înfioară
De ar zbura ca un lăstun,
Pe-o melodie de chitară -
Să-i spună verii: "Rămas bun!"

Să stăm tăcuţi în contemplare,
Să admirăm minunea ei,
Ce umple ochii de savoare -
Şi-i fac să scapere scântei!

Şi-n înserarea ce se lasă,
Cu paşi furişi şi nevăzuţi,
Ca liceeni fugiţi de-acasă: -
Să te sărut, să mă săruţi!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderie poetică

fire de mătase timpul meu toarce
îmbrăcat în raze şi fine petale
din călătorie visul se întoarce
însoţit de stele vestit de vestale.

am primit înţelepciune de la sfinţi
vibrează în suflet ca o melodie
topeşte cu raze zăpezile din minţi
şi face din tristeţe frumoasă parodie.

prind aripi de zbor sentimentele mele
poeme cu picioare aleargă prin cord
vorbesc cu poeţii câte-n lună şi stele
nestemate de lumină vieţii îi acord.

brodez beatitudini cu iubirea adâncă
tăcerea cenuşie am închis-o în stâncă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Coboară jos"

Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Şi-atunci vei mulţumi frumos
Că nu eşti jos.

Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Şi - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!

Coboară jos doar un fuştel
Din scara ta, hai, uşurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.

Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poţi! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e şi-n alt'
Cum e şi-n 'nalt.

Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-aşa a vrut-o el,
Poetu'-acel.

Ştia de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.

Licenţă este, literaţi!
Şi sunt atâtea, încetaţi!
Poeţii, de când lumea e,
Pot scrie-orice!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

femeie
ai lucire
nălucire
din culori
flori de vară, prima oară –
fluturi strănutând pe-o nară toată pudra lor de aur
şi ţi-e zi şi-apoi ţi-e seară
Mărioară

bărbate
ţii în spate
şi pe umeri –
ce tot numeri
a noroc zilele scurse –
fluturi năpârlind, prinos de vână-n care-ai fost
ştiind moartea pe de rost, măi Urse,
Urse

…împletiţi părere cu durere în iubire
n-aveţi fire de unire, doar pornire înspre Taină şi nimic
nu vi-e-mpăcare, Mărioară, Urse, fluturi – duhuri risipite
în ispite şi-n văzduhuri

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monumentul iubirii

monumentul iubirii îl sculptez în stâncă
ploaia îl scaldă să îi dea strălucire
inima tresaltă iar cu simţirea adâncă
palpez cu mâna dreaptă pulsanta fericire.

sentimente boeme le ridic o columnă
o boltă albastră şi un arc de triumf
fac din timp o artă o creaţie demnă
pe muntele credinţei speranţa e în vârf.

am multe de făcut în toamna vieţii
în memorii să strâng graţie şi splendoare
cântecele vârstei în zorii dimineţii
să le ridic pe raze atinse de ardoare.

smulg din rădăcină buruiana tristeţii
în suflet să vibreze momente de candoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o stâncă

O zi de iarnă
Într-o lună adâncă şi întunecată de decembrie;
Singur,
Privind jos de la fereastra mea străzile
Pe care a căzut un covor proaspăt de zăpadă.

Sunt o stâncă,
Sunt o insulă

cântec interpretat de Simon & Garfunkel, versuri de Paul Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşii, dulci, două petale

Roşii, dulci, două petale
Aşa văd buzele tale,
Ori de câte ori, de mână
Ne plimbăm sub clar de lună.

Vezi iubito, ce-ţi spuneam
Când de mână ne ţineam?
Străbăteam alei înguste
Gura mea, gura-ţi să guste.

Îţi spuneam vrute, nevrute
Gura ta să mă sărute...
Dintr-o simplă joacă, atunci,
Azi în braţele-mi te arunci.

Şi o faci cu nonşalanţa,
Eu scorpion, tu eşti balanţă,
Amândoi romantici, sinceri
În iubire flori de nuferi.

Cine-ar fi crezut vreodată
Că va fii adevărată,
Dragostea-ncepută-n glumă
Azi n-i tată, dar şi mumă.

S-a-ntâmplat fără să vrem,
Unul pe-altul ne avem,
Dragostea pe noi ne leagă,
Îţi sunt drag şi îmi eşti dragă.

S-a-ntâmplat în acea seară
Când eu pentru prima oară,
Am gustat buzele tale,
Roşii, dulci, două petale.

poezie de Razvan Isac (14 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sedus de piatrā

Stânca goală urcă in zare...
Mâna grea, suturatā
Se coboară agale,

Să prind de sus un apus...
Sā-l ţin o viaţă in palme
Să nu-mi spun de ce-s sedus,

Inima goalā se ridicā
Corpul-mi o stâncă...
Sunt apus de lună atras

Sedus de intristare...
Inima dezbrăcată
Iar ingheaţă tare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt singur ca un cuib de cuc
înainte de faceri de lume
sunt singur ca un nu am unde să mă duc
din mijlocul propriei hume

sunt singur numai eu şi zăpadă
la un ospăţ de lumină
cu iris de lună venit ca să vadă
şi cu un tu nu mai eşti să-ţi pun vină

sunt singur ca zăpada azi-noapte
un flutur
zărit ultima oară
cu umbra crăpată în spate

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Când briza mării vine,
Când seara lin coboară,
E linişte şi-i bine.
Nici pescăruşii nu zboară.

Doarme Dunărea bătrână,
Doarme marea-ntunecată,
Toate dorm sub clar de lună
Şi sub bolta înstelată.

O linşte adâncă
A cuprins întreg pământul.
Vântul nu loveşte-n stâncă...
S-a astâmpărat şi vântul.

Doar astrul nopţii luminează
Cuprinsul nemărginit.
De-o veşnicie veghează
Peste tot ce-a adormit.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeherezada

Continuă povestea, Şeherezada,
Din ochii negri zdruncină-mi hotare,
Cuvintele-ţi, magia îmi frâng zăvoare
Încremenind în pieptu-mi colonada.

Respiri milenii-n şoapte de femeie,
Până în cer miroase-al tău străfund,
Şi mor, renasc şi-n tine mă afund,
Cu tot cu taină-n rupta epopee.

Din gene îţi răsar zâmbind doi îngeri,
Când seara lin coboară-n părul tău,
Şi stele-aşează-n litere înfrângeri

Ce se coboară în cântec, ca trofeu,
Pe bolta umezită, de-a tale atingeri,
Cu braţul tău de vise, imprimeu!

sonet de Aurel Petre (29 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia viselor fireşti

dimineaţa răzbate prin aburi de cafea
se trezesc gânduri din raiul gândirii
lumina coboară pe zări de catifea
cu sclipiri de cristal în raza privirii.

e cald şi e bine şi eu mai visez
întâlnirea cu muza, cu poeţii iubiţi
întâmplări frumoase veselă condeiez
sunt împăcată să-i văd fericiţi.

mă visez însoţită de lună şi stele
în călătoria mea prin lume
visez primăvara, armonii cu lalele
peste tot trecutul lasă urme.

strâng în rucsac amintirile mele
dragi experienţe din cartea cu nume.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Laszlo: Te cunosc mai bine decât crezi. Ştiu, de exemplu, că iubeşti o femeie. Poate e o împrejurare stranie că iubim aceeaşi femeie. Când am intrat prima oară în cafenea, mi-am dat seama că e ceva între tine şi Ilsa. De vreme ce nimeni nu e vinovat, eu... eu nu cer nicio explicaţie. Îţi cer un singur lucru. Nu vrei să-mi dai documentele de tranzit, înţeleg. Dar vreau ca soţia mea să fie în siguranţă. Te rog să-mi faci o favoare şi să foloseşti documentele pentru a o scoate din Casablanca.
Rick: Atât de mult o iubeşti?
Victor Laszlo: Crezi că sunt doar liderul unei cauze. Ei bine, sunt şi om. Da, atât de mult.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Vroind să uit, pe-o seară dulce lăsasem să m-adoarmă crinii...
Şi se făcea că fără voie trăiam acum o viaţă nouă:
Eram şi eu un crin ca dânşii, şi-n dezmierdările luminii
Îmi întindeam voios potirul să prind o lacrimă de rouă.

Visând, trăiam cu ei acuma, şi-atât de alb eram subt lună,
Încât abia scriam o umbră, când m-alinta şagalnic vântul,
Dar tihnă se făcuse-n mine şi caldă inima şi bună,
Că reveneam subt altă formă, să-mpodobesc şi eu pământul.

Când făr' de veste-o mână pală, mişcându-şi umbra pe grămadă,
Ca subt imboldul unei forţe necunoscute şi fatale,
S-a-ntins vrăjmaşă să mă frângă, — ş-acuma, alb ca o zăpadă,
Muream tihnit de-a doua oară în liniştea odăii tale.

Muream din nou, dar când trudită făcându-ţi braţele cunună,
A fost s-adormi zâmbind la mine cu faţa calmă între perne,
Eu ca o pulbere de aur m-am ridicat uşor subt lună
În căutarea altei forme desăvârşite şi eterne.

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis lăcrimat din ochi de femeie

Roua din lacrimi
Dezgheaţă luna
Devenită neîncăpătoare
Sub plapuma visului.
Universul
Bate din palme
La spectacolul nesfârşit
Unde clipele dospesc
Magnifici
Fulgi şi petale de stele.
Vântul spală
Oboseala norilor,
Pasărea aripilor
O adap cu lumină.
Te strâng la piept
Vis fecund de petale
Pe când tu
Lăcrimezi fierbinte
Pe umărul meu din ochi de femeie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!