Schimbări

Vremurile sunt moderne,
Minţile s-au învechit
Bunătatea se aşterne
Doar la omul necăjit.

Ca o floare nevoită
Să suporte viaţa grea,
La fel şi sufletul evită
Să mai fie ce era.

Iar natura se razbună
Blestemându-ne cu foc
Toate relele se-adună,
Şi ne cheamă-n al lor joc.

Din această Apocalipsă,
Nimeni nu iese-n câştig
Toată lumea duce lipsă,
De o iarnă cu mult frig.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezicere

V-om trece... şi eu şi tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viaţa o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.

V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoţi, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărţi, spre seară
Despre fantome si stihii.

De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuţi prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Şi-n viaţa noastră va fi soare.

Impreuna iubito o să fim
Până natura îşi va pierde coloritul
Pierzându-se in nopţile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârşitul.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză

Muză
autor: Alin Ojog

Cântam cu tine,
Alături de greieri
În nopţi cu lună,
În nopţi cu brumă
O brumă deasă
Cu toate gazele
Ce te credeau
A lor mireasă.

Stergeam cuprinsul
Doar c-o privire
Sa fie noaptea
Mult mai senină
Dar luna mirată
De ce văzuse
Privea în jur
Ca o străină.

Iar umbre fugeau
Din calea paşilor tăi
Crezând ca eşti un demon
Ce vrei să le răpeşti
Sa faci din ele săbii
Şi să te lupţi cu vântul
Ca-n vechile poveşti.

Dar tu... eşti mult prea blândă
Te temi să calci pământul
Să nu trezeşti vre-o floare
Vre-o gâză ce visează
Zburand prin mii de flori
Alături de surate
În dimineţi cu soare.

poezie de Alin Ojog (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasă

Din nou pleci către cer,
O Tu, cinstită floare
Cu tine toate pier,
În luminata zare.

Mă plec în faţa ta,
Priveşte-ţi slujitorul
Cu tine de voi sta,
Tot îţi voi duce dorul.

Elimină păcatul,
Ce gândul înrobeste
Arată-mi iar regatul,
Ce-nsoare străluceşte.

Nu-ntoarce a ta faţă,
Învaţă-mă de bine
Aş vrea în a mea viaţă,
Să fiu mereu cu tine.

Oferă-mi acel scut,
Ce răul îl opreşte
Un dar mult prea plăcut,
Ce sufletul iubeşte.

Revarsă peste mine,
Tot harul tău preasfânt
Să pot cânta cu tine,
Dincolo de mormânt.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsă

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
În baia în cascadă de păcat
Lovim cu vina în Apocalipsă.

Nu-s sacii îndestul de rotofei,
Atâta opulenţ-ameţitoare!
Nici coada cu covrig a lui Grivei
Nu pare ridicată pe spinare...

Cu săbii ne culcăm la căpătâi
Striviţi pe la genunchi, de rugăciune
Şi-n toate, mai întâi şi mai întâi
Noi ştim să rumegăm amărăciune.

Ooo, Doamne, cât aş fi de indiscret
De-ţi cer să îmi răspunzi la o-ntrebare?
Iubirea înfloreşte în secret?
Ne dă la fiecare câte-o floare!

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
De unde-această poftă de păcat
Ce pare c-ar striga: Apocalipsă?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand orbul plange

Traiesc singur, inchideti usa grea,
N-astept pe nimeni aici in lumea mea.
Si nu astept nimic de la voi
Chiar daca m-as tiri prin apa sau noroi.

Sunt un om sarman, sunt un orb si-atat
Care plange si nimic mai mult.
Si cand orbul plange, Dumnezeule
Doar pietrele sunt ude.

Am avut un prieten care m-a ingrijit
Dar s-a imbolnavit si-ntr-o zi a murit.
Intr-o grea iarna pe ceata si viscol
A disparut si de-atunci locul sau este gol

Camera e rece, mi-e frig si n-am cui
N-am cui, n-am cui sa spui,
Cind un orb plange-n frig
Si pietrele se fring
Numai oamenii nu.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

11 învăţături de ajutor în călătoria către împlinirea sufletului: (1) Practică modestia; (2) Renunţă la mândrie şi autoiluzionare; (3) Practică bunătatea iubitoare; (4) Leapădă-te de mânie, ură şi sete de răzbunare; (5) Practică generozitatea; (6) Evită lacomia şi furtul în aspectele lor diferite; (7) Practică onestitatea; (8) Evită răutatea şi exploatarea minciunilor; (9)Practică moderaţia; (10) Evită excesele; (11) Nu îţi permite ţie însuţi să fii înrobit de natura ta joasă.

citat din Choa Kok Sui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa de fiecare zi

... Şi în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta ţării bate –
La toate cele, Cerul parcă-i surd.

Doar veşti năprasnice se-aud din zare
Şi-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În ţara asta şi-au făcut cuibar.

Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide pieţe,
Doar feţe împietrite întâlneşti...
Şi -aştepţi ca toată firea să îngheţe
De încrâncenarea firii omeneşti.

Sălbatică şi dură e natura
În ţara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Şi-njurături azvârle toată gura –
Şi toată ţara, pare-se, a căpiat.

Nici pruncii nu mai poartă-n ochi seninul,
De parc-ar şti ce răi sunt cei mai mari;
De parcă de la piept sug doar veninul
Şi răului-i sunt tineri emisari.

Pe dos sunt toate, lumea e întoarsă
Pe dos – în veacul ce se-arată strâmb...
De bunătate, firea pare stoarsă
Şi doar năprasne poartă în carâmb.

Şi-aşa, în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd;
Ne mor speranţe-abia înfiripate –
La toate-acestea – Cerul pare surd...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de vară

Dacă stai privind la vale
De pe dealul unui sat,
Soarele nu-ţi iese-n cale
Toată lumea s-a culcat.

Peste deal apare o stână,
Clopotul a răguşit,
Fluierul încet mai sună,
Turmele au adormit.

Peste tot e întuneric,
Lămpile toate s-au stins,
Un flăcău cântă destoinic
Dorul inimii l-a prins.

Toată lumea doarme dusă,
Totul apare pustiu,
Doar viaţa mea-i compusă
Să stau nopţile să scriu.

Cerul e-nvelit de stele,
Luna e lumina nopţii
Eu petrec zilele grele
Parcă sunt în „Vadul morţii”.

Visuri sincere şi drepte,
Foarte multe am visat,
„Xeny” nu vrea să aştepte
Ea de mult s-a măritat.

Multe gânduri volburate,
Prin mintea mea au trecut,
Târziu, adormind pe spate
Sub stejarul ce-a crescut.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din revista "Pentru Patrie" (9 octombrie 1953)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune târzie

îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aştern uşor pe clorofilă
toată viaţa mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creştin m-am făcut mereu utilă.

lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaştere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranţe de sibilă.

n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învăţat din toate să-mi fie viaţa dragă.

împliniri şi suferinţe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea vieţii

Un mic boboc a mai crescut
Şi azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ţi înfloreşte
Din marele buchet al vieţii,
Care pe an ce trece va creşte
Şi numărul de flori şi-l măreşte.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când şi natura se trezeşte
Şi viaţa din nou şi-o porneşte
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorţeşte,
Dar primăvara o goneşte;
Şi natura toată se-nveseleşte,
Căci Soarele iar o-ncălzeşte.
Tu, floare scumpă a vieţii mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Şi cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Şi cu iubire te-am ocrotit
Şi ai parcurs un an acum
Din lungul vieţii tale drum;
Ai răsărit din viaţa mea,
Ţie ţi-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieţii,
Care sunt anii tinereţii.

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea are capacitatea pentru o viaţă fericită. Toate discuţiile despre cât de grele sunt vremurile în care trăim, e doar un mod inteligent de a justifica frica şi lenea.

citat din Lev Landau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culegeţi toate amănuntele posibile în legătură cu viaţa lui Racine, nu veţi deduce de aici meşteşugu-i de a face versuri. Toată critica e dominată de acest principiu învechit: omul e cauza operei - aşa cum criminalul e, în ochii legii, cauza crimei. Mai degrabă sunt efectul lor!

Paul Valery în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEul
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Frigul se înteţeşte
Trec pe lângă el
Timpul se opreşte
Totul e altfel.

Loc prea întunecat
Si unic de fel
Cine-i împărat?
Oare Azrael?

Luna se ascunde
In nori de hârtie
Din pământ se-aud
Şoapte din sicrie.

Preoţi la un loc
Din Scripturi citind
Învăluiţi cu foc
Crucile aprind.

Morţii toţi dispar
Tăcerea se-aşterne
Vor rămâne doar
Regrete eterne.

Doar in lumea lor
Sufletul devine
Astrul zilelor
In vremea ce vine.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este un privilegiu faptul de a ajuta omul să-şi suporte destinul, înălţându-i sufletul, reamintindu-i curajul, onoarea, mândria, compasiunea şi spiritul de sacrificiu care au constituit măreţia trecutului sau... Cred că omul nu se va mulţumi numai să suporte. El va birui. El este nemuritor nu pentru că, singur între toate creaturile, are o voce care nu poate fi stinsă, ci pentru că posedă un suflet şi simţul compasiunii, sacrificiului şi îndurării.

citat clasic din William Faulkner
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de lângă fântână

La o răscuce de poveste fără zmei
un om aşezat lângă o fântână
îşi răcoreşte sufletul.

Nu trece nimeni, doar o adiere de vânt
suflă peste o câmpie mirositoare,
de când aşteaptă a înflorit şi salcâmul,
se apropie seara şi o să pornească la drum,
nu poate să spună unde se duce
şi de ce se grăbeşte.

Poate trecutul îl împinge în faţă,
îl cheamă-n oraşul de lângă dealuri
unde are nevoie de identitate,
de spiritul care-l animă să urce
în propriul său trup.

Aproape că simte-n inimă fereastra
de la care-l priveşte lumea
şi doreşte să se regăsească
în mijlocul ei.

Pleacă din sine liber
spre alte zile şi nopţi
pe care le povesteşte nervos
şi nimeni nu-l ascultă,
de aceea scrie, scrie poeme de revoltă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulţi, sufletul nostru moare,
Înlocuieşte viaţa, de artişti.

Eram săraci, săsraci suntem şi-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul şi minciuna
Şi poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzeşte trupul
De viaţa, mult prea grea şi mult prea sumbră.

Dreptate vrem şi-o viaţă mai bună,
Sinceritate, linişte şi pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adăpost

De tăcerea e mai lină ca marea,
Şi în viaţa ta nu sunt toate ok
Tot ce ai de făcut e sfidarea,
A ce-i trist şi fără de temei!

Nu vreau să trăiesc înc-o dată
Tot ce viaţa râzând mi-a luat,
Îi văd plânşi, pe mama, pe tata,
Si iubita ce-un sărut mi-a furat.

Acum sunt singur în astă lume,
Iar povara îmi e tot mai grea
În gâtlej simt colţii unei pume,
Perfid mă sufocă lumea cea rea.

Nici nu vreau să calc jurăminte
Nu am de gând să rămân dator,
Merg cu grijă printre morminte,
Să-mi odihnesc trupul cel gol.

În curând se va aşterne uitarea,
Toată viaţa va fi fost fără rost
Iar eu termin la timp recitarea,
Şi-mi găsesc sub pământ adăpost!

poezie de Alex Dospian (21 iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floral de iarnă

Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.

Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.

Doar liniştea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.

poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea fericirii

Pământul, un muşuroi de furnici.
Oamenii roiesc în toate părţile.
Adesea, drumurile lor se intersectează.
Toată viaţa este o veşnică mişcare.
Toată lumea caută.
Ce caută?
Caută fericirea.
Oare vor reuşi s-o găsească?
Unii o găsesc, dar nu ştiu că este trecătoare.
Nu ştiu că fericirea nu are veşnicie.
Nu ştiu că este doar o amăgire a vieţii,
Că ea ne îndulceşte viaţa doar pentru o clipă.
Vine greu şi ne părăseşte repede.
Nu este statornică. Vine şi pleacă.
Nestatornic este şi omul.
Într-o permanentă căutare,
aleargă după această ficţiune,
FERICIREA.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multaşteptata

Se ciondănesc la geamul meu doi porumbei tomnatici,
Că primăvara-ntârzie şi de-aia sunt apatici;
Soarele pal şi bosumflat, uitând să încălească,
Trimite săgeţi îngheţate ca să mă trezească.

Mi-e-atât de dor de-un ghiocel, cu floarea lui plăpândă,
Să sper că nemilosul ger nu va mai sta la pândă;
Mă doară ochii aşteptând, păsările să vină,
Să văd iar pomii înflorind, să simt cald şi lumină!

Şi greierii s-au săturat de-atâta iarnă lungă,
Gândind că lumea s-a schimbat, acum pare-ntr-o dungă!
Că de atâta hibernare, strunele-au ruginit,
Şi tare se mai tem să cânte... glasul le-a răguşit!

Doar oamenii-s de ne-nţeles, acum, ca-ntotdeauna,
Ei de mult s-au obişnuit cu frigul şi minciuna,
Au şi uitat să preţuiască fiecare clipă,
Dar azi au evoluat: guturaiu-l dau pe gripă!

Hai, iarnă, că ţi-ai făcut veacul, mai lasă-ne-n pace,
Cât timp domneşti tu pe pământ, toată natura zace;
Tu nu iubeşti nici flori, nici fluturi, ai suflet de gheaţă,
Puţin îmi pasă că te superi... ţi-o spun verde-n faţă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!