Psihoză
Destin... oprit în loc,
Dat ca pedeapsă
Fără noroc,
Prin ceața deasă,
Ascuns...
De azi pe mâine,
Îngropat în griji,
Grija de o pâine,
Când zorii s-or miji
Timizi...
Totul e pierdut,
În ochi, în suflet,
Un cântec plăcut,
Frumos ca un urlet
Un ecou...
Stând în cămară,
Privind în neant,
Natura de-afară,
Așteptând arogant
Sângerând...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un gând
Cum îți spuneam chiar ieri, uitând de mâine,
E prea plăcut o floare să miroși,
Să urmărești albina când zboară după pâine
Și să te joci cu norii albaștri, nisipoși.
Să construiești din ei focare de motive,
Să arzi și să cutreieri prin clipe îndelungi,
Să-ntinzi peste culori însemnele votive
Și să respiri dorința când, seara, o ajungi.
Și azi îți spun, uitând cu tot de ieri,
Că e frumos și tandru să cânți despre iubire,
Să îți dezlegi din suflet orfanul colier
Ce-n admirare ține scânteia din privire.
Cum îți voi spune mâine, uitând eternul azi,
E chiar plăcut să-ți amintești că uiți,
Să te ridici din umbră și-n ea să nu mai cazi,
Să treci, râzând prin timp, grelele punți.
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflet
Am fum în ochi și-un suflet stins
Și-o mie de planuri curmate d-un vis
Și pumnii în piatră și sânge curgând
Și cadavre de plastic putrezite în gând.
Am scârbă în vene și-un suflet mocnit,
Și-o dragoste pură arzând înăbușit,
Și sperațe de ceară curgând pe obraz,
Și mâinile încătușate de un destin fără haz.
Am lacrimi pe față și-un suflet cavou
Și-un urlet mut ce s-aude-n ecou
Ș-o culoare afară înăuntru putrezită,
Aruncată în grabă de-o javră căită.
Am cadavre de plastic putrezite în gând
Și pumnii în piatră și sânge curgând
Și-o mie de planuri curmate d-un vis,
Am fum în ochi și-un suflet stins.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii s-au ivit, ceața se ridică (Lorelei în oglindă)
Tribute to Heinrich Heine
Pe câmpia verde, de lucernă plină,
Era o prințesă, ca dama de pică
Mergând cu tact, precum o felină,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Și cătând pe râu, spre iubirea sa,
Se-aruncă-n vâltoare, ea nu ezită
Departe pe deal, chipul lui se-afla
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Din apele tulburi, ea tot privește,
Înoata-n continuu, fără pic de frică,
De mai aproape, el parcă o țintește,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Într-un final tragic, curentul răului,
O trase în jos, n-a mai putut să zică
Nimic, ci se scufundă cu figura lui
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
poezie de Alex Dospian (26 iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu-i totul pierdut
Doamne, când semenu-mi pleacă la Tine,
M-aș vârî ca-n-tr-o grotă-n lăuntru-mi durut...!
Mi-e, oare, oprit să-l mai văd?
E totul pierdut?...
Dar firea-mi vrăjmașă mi-aduce-n priviri,
O piatră-azvârlită de el, într-un suflet...
Și-un geamăt... de miel...!
Și totu-i pierdut...!
Căci, singurul lucru ce-l dor c-a pierit
E, că n-a grăbit să-mi ofere-un "n-am vrut"!
O, iartă-l Tu, Doamne, și-atunci...
Nu-i totul pierdut!!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A FOST DESTIN, A FOST NOROC, CĂ MI-AI IEȘIT TU MIE ÎN CĂRARE?
A fost destin, a fost noroc, că mi-ai ieșit tu mie în cărare?
Eu totuși cred c-a fost atunci, de mult o fericită întâmplare,
Când ne iubeam târziu, în nopțile de vară pe sub nori de stele
Visându-ne ca miri prin constelații, stând urcați în Carul Mare...
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concedo...
Un plânset am oprit
Pe veci
De-atunci când ai vibrat în mine,
Un râs prostesc
Am îngropat
De-atunci când eu zâmbesc la tine...
În schimb și tu-ai făcut ceva
Cu timpul...
Timpului i-ai pus capac
O, tu, copil gingaș, frumos...
Ce florile-ți parfumă calea,
Iar soarele,
Cât e el de soare
Întoarce raza după tine...
Și luna,
Luna îți ia lumina
Să o răsfire-n jur...
Fluture m-aș face
Să-ți umblu din floare-n floare...
Florile,
Pe care le faci atunci când vorbești,
Când atingi,
Când respiri...
Și m-aș face o adiere de vânt
Să te port pe brațe lin
Acolo unde voiești
Să îți pot șopti
Lucruri nemaiauzite,
Să-ți arăt
Lucruri nemaiîntâlnite
Dar...
Ca-ntotdeauna este-un dar,
La fel pot fi un univers
Să poți cotrobăi prin el,
Prin toate colțurile
Doar de-ai da de mine,
Iubirea pe care ți-o port...
Și-atunci
Universul meu
Va fi universul tău
Sau invers...
Copil frumos și suav,
Eu am oprit, ce am oprit
Dar tu-ai dezlegat un suflet,
Un suflet iubitor
De tine!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde
Ceața se așterne pe câmpia umedă
Florile respiră greu
Frunzele mângâie lin cerul,
Păsările își iau zborul
În căutare de ceva nou, mai curat,
Eu stau și privesc,
Cu mintea limpede și ochii încărcați
De prea mult verde,
Natura îmi este aproape
O simt, îmi vorbește
Aud un strigăt disperat
Ajutooooor!!!
Se aude un ecou pierdut,
Mă simt neputincioasă
Ce-aș putea eu să fac sunt doar un om
Să vindec rana sângerând a planetei noastre
Ce-aș putea eu să fac?
Îmi ud grădina din dosul casei
Și îmi sărut florile de sub fereastră,
Ador fiecare fir de iarbă
Iubesc cea mai rămas...
Mi-e frică să clipesc,
Mi-e frică să nu pierd
Verdele din suflet să nu-l șterg!
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menestrelul
Să-mi dați un strop de vin și pâine,
ca unui menestrel hoinar.
Eu doar trăiesc de azi pe mâine,
de griji și soartă n-am habar.
Am fost odată om cu stare,
aveam nevastă și copii,
dar m-au gonit în lumea mare,
războaie crude și urgii.
Am fost în lupte, printre leșuri
privind la câmpul plin de sânge,
am dobândit noi înțelesuri
și am pornit pe strune-a plânge.
Eu am văzut putreziciunea
nenorocirii și durere
și-am înțeles deșertăciunea
vieții fără mângâiere!
A povestit întreaga seară,
de vremuri aspre, de războaie,
acordurile de ghitară,
scânceau prin picurii de ploaie.
Un strop de vin și-un colț de pâine
i-au dat ferindu-l de șiroaie,
ca oaspete de azi pe mâine
în șură, pe un braț de paie.
Dormea chircit, visând pesemne
la viața lui cea zbuciumată,
și pe obraz îi lasă semne,
o lacrimă adevărată.
Atât a plâns, un bob de jar
cât răul din întreaga viață.
De griji, de chinuri și amar,
el uită până dimineață.
În zori se-nchină și pornește.
Nu știe unde-l duce pasul.
Din loc în loc îl omenește,
mulțimea să-i asculte glasul:
- Eu nici nu cânt, doar povestesc
de câte-am reușit să strâng.
Prin lumea largă rătăcesc
și traiul meu pierdut îl plâng.
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de gheață
Am sufletul abur suflat pe o sticlă
De geam, oglindind inima-ți de-odăi
Strângându-se-n șoc, explodând ca o aplică
Când becul o arde-n scântei calde, moi.
Mă uit fără șir; nu-i cârlig să m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou
Ce străpung, curg fluid, mă preling palme, brațe
Și trup mă transfigur, sunt eu-mi ecou.
E cald înăuntru; mă-mbăt somnambulic
De picurii ploii din frigul de-afară
Cruciș stând pe coate ivron melancolic
Visând pe-un pervaz se umbrind înspre seară.
Tresar încordat că e rece; nu-i foc
Ce s-a stins așteptând să-l reînviu până moare
Și sticla e-o coajă de-alb praf doar c-un loc
Din buzele-mi calde, c-o gheață de floare.
M-agăț cu retina prin lupa pupilă
Privind absorbit pata fină de pâclă
Cu-n zâmbet cleștar; capul drag de copilă
Topindu-se-n suflu... cum viața se-ntâmplă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet fără chei
De atâtea ori când mă plimb pe alei,
zăresc câte-un suflet fără chei
ce-n umbra trupului se oglindesc
strigătele sufletului pământesc.
Ochii, sunt și ei niște ruine
osândiți de grija "cea de mâine"
pasu-i grav, apăsător,
ca de plumb el călător.
Strigătul străbate zarea,
zvârcolind în chinuri marea;
liniștea a apus de mult
peste alei, peste pământ.
Suflet drag, pierdut de chei,
caută-ți a ta făclie
nu mai rătăci într-o lume
făr' de soare, făr' de nume.
poezie de Adriana Monica Burtea (13 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin îndepărtat
Te port mereu
în gândul meu tăcut
destin îndepărtat
ce-mi bați neîncetat
în piept.
Te duc cu mine
peste tot
și-mi cânți, și-mi râzi,
și-mi plângi,
te zbați zadarnic
înainte să adorm
în valuri de suspine..
Te simt,
tresar și mai aștept
o mângâiere
pe-obrazul drept
iar pentr-o clipă rătăcită
m-am ascuns
la al tău piept.
Cu ochii - nchiși
visez în gând
sărutul frunții sfânt
purtat pe aripi
de iubire-n cânt,
înghesuiți, acum
avem același drum
până ce zorii
s-or ivi
și-un alt destin
ne va pândi.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între flori...
Ce frumos e când natura îmi dă viață
și mă aduce într-o mare de visare,
cu flori multicolore apoi mă răsfață,
ca să-mi lumineze ziua un nou răsărit de soare.
În fiecare zi viața frumos mi-aduce,
natura aproape ce o prețuiește
și florile înclinându-se la răscruce,
unde copacul din umbră mă privește.
Nu întotdeauna am această șansă,
să am florile cu culorile în palma mea,
dar înțeleg și scurtez să nu fie distanță,
prin grădina deasă cu flori mă plimb așa.
poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârâit de urlet
împarte corpul
multor tentacule
și când acesta
va fi neputincios
cărat de suflet
vei zări în jurul tău un abis
cu dorul pentru ce-i
ce te-au dorit pentru a lui cântec
nu pentru al cărnii
sfârâit de urlet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul Hiroshimei
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?
Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaștem drumul către casă
și ceața este deasă, deasă, deasă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corul copiilor uciși
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă...
Nu mai cunoaștem drumul către casă.
Sîntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?
Și sîntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvîrliți-ne, voi, o cărare!
Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă... deasă... deasă...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul Destinului
Prin ceața deasă, măruntă,
corbul se luptă-n neștire,
simbol al zilelor triste,
simbol al morții morbide
te strigă să ieși din lăcaș,
să te-nspăimânți de timpul de-afară,
corbul cel trist te-a zărit,
destinul nu-i ca odinioară
tristețea-i un glas nevăzut,
îți schimbă cu totul speranța
ajută-te singur mereu,
și-o să ai viitorul în față
gândește limped mereu,
viața va merge înainte
tu singur vei realiza,
cum gândeai înainte.
poezie de Alexandru Simion (20 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când totul se pierde
Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.
Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spațiului - cel fără de nume.
Viața nu s-a sfârșit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în așteptarea ființei ce se revolta
cândva, undeva, în țara uitării...
Totul este la locul său ca altădată
deși totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spațiul fără de timp,
în timpul fără de spațiu...
poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
toți laolaltă-
pierdut în ceața deasă
numai măgarul
senryu de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca Iov
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauți mângâiere
Când ți-e ursit de-al tău soroc,
Să guști doar din oțet și fiere.
Sorbind eternul lor obroc
Turnat în cupa-ți de durere,
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauți mângâiere.
Potirul vieții tale cere
A fi umplut mereu la loc;
Ca Iov, de sus primind putere,
Tu rabzi și bei cu-ndoliere,
O, suflet fără de noroc.
rondel de Ionel Adrian Gugea (25 februarie 2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.PRIN MINTE-MI SCORMONESC IDEI CE MI SE DECANTEAZĂ-N SUFLET
Prin minte-mi scormonesc idei ce mi se decantează-n suflet
Precum cascadele din Pirinei ce cad în gol cu-n urlet
Trezindu-mi conștiința din adânca dulce adormire,
Să fac poemul să pornească-n lume cu ecou de tunet.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!