Corbul Destinului
Prin ceața deasă, măruntă,
corbul se luptă-n neștire,
simbol al zilelor triste,
simbol al morții morbide
te strigă să ieși din lăcaș,
să te-nspăimânți de timpul de-afară,
corbul cel trist te-a zărit,
destinul nu-i ca odinioară
tristețea-i un glas nevăzut,
îți schimbă cu totul speranța
ajută-te singur mereu,
și-o să ai viitorul în față
gândește limped mereu,
viața va merge înainte
tu singur vei realiza,
cum gândeai înainte.
poezie de Alexandru Simion (20 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.