Înghețata
se scurge dezghețată
din cornetul umed
peste degetele pline
de inele sclipitoare murdărind
pantalonii care învelesc
picioarele păroase până la burtă
dinții se dezvelesc și mușcă
din ciocolata moale
soarele bate direct în capul
ras regulamentar de lamele
aparatului ce lasă epiderma roșie
înghețata este sorbită hămesit
de gura pofticioasă
trezind simțurile unui corp
încălzit de vara stupidă
pata de pe tricoul alb
se-ntinde ca un imperiu în plină expansiune
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pick-upul merge
se-nvârte discul și vocea
ne invită la dans
nu-i nimic sofisticat
tot un fel de învârteală
cu femeia în brațe prinzi
vântul în urechi în păr
capul vâjâie de surescitare
e tensiunea
crește în trupul tău nevolnic
plesnești de atâta excitație
îți vine să-nchizi ochii
trupul ei cu forme pure
vorbește cu simțurile tale
scoase din țâțâni
inima bate cu regularitatea
unui tren japonez de mare viteză
sosit în piața roșie
să vadă parada militară
se învârte discul de vinil
ca elicea unui elicopter
ce trece peste kremlin
și aruncă confetti și papelitos
peste ghiujul care dansează
vals îmbrățișând vântul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de vară târzie
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie și dă săruturi florilor din grădiniță.
Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroșit la față întărind a lui codiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță.
Un fluture se-odihnește pe un fir de garofiță,
Rândunica-nvață puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag și-a primit nuntașii gărgărița ștrengăriță,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele se-nalță, gura mea te-ncalță
Când îți cobori picioarele din pat,
În loc de papucii de casă,
Bâjbâindă, pofticioasă,
Gura-mi de supus bărbat
Tălpile-ți încalță.
Soarele se-nalță
Roșu, puțin rușinat,
De-ncălțarea luminoasă,
Zâmbind prin perdeaua frumoasă
De gura mea, care te-a încălțat!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
înghețata este mai bună
înghețată stă bine în cornetul glazurat
cu ciocolată și-n cap îți vine fotografia
dintr-un manual de citire din clasele
primare unde tu erai copilul acela
care pleca de-acasă printr-un colț
de gard acoperit cu vegetație
la ghereta cu înghețată și începeai
să lecturezi câteva propoziții cu saliva
pregătită să se combine armonios
cu orice tip de înghețată mâncată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețea te face nesimțit. Calci cu mândrie în picioare chiar și cele mai frumoase urme în dicționarul existenței tale, te îndepărtezi de părinți ca nu cumva maturitatea lor să-ți fure bucuria de o șotie ce-o inventezi pe loc, de-o minciună ascunsă într-un zâmbet de complicitate, de-un chiul în plină sesiune de teze și lucrări, care-i savuros ca și înghețata ce-o lingi de pe cornetul încălzit în mâini, în toiul verii ce arde și topește totul.
Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
nu-mi iau un câine
să dansez în jurul lui
cu el
din cauza durerilor de genunchi
să transpir în tricoul alb
cu imprimeu floral
eram exaltat de la cafea
realitatea mă aruncă în alt univers
fără rimă
se lasă bruma
peste iarbă se lasă bruma
noi stăm pe banca de lemn
citind goethe de dimineață
câinele stă cu privirea
spre alt câine
viața poate începe cu dans
dacă nu te dor picioarele
fără respirația grea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele treizeci de condiții pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat
Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinții și mâinile.
Trei negre: ochii, genele și sprâncenele.
Trei roșii: buzele, obrajii și unghiile.
Trei lungi: corpul, părul și mâinile.
Trei scurte: dinții, urechile și picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea și locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia și ce-i mai jos.
Trei groase: brațele, coapsele și pulpele.
Trei subțiri: degetele, părul și buzele.
Trei mici: sânul, nasul și capul.
poezie clasică de Brantome din Viețile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc până la ultima
țigară fără filtru cu tutun mai iute
o țin în secret de multe duminici
vreau s-o fumez în timp
ce te mai iubesc cu disperare
fumul amăgirilor se duce direct
la inimă duminica când ne plouă
sufletul plin de amărăciune
te iubesc până la filtru când schimb
pachetul așezat între noi doi
ne atingem discret cu degetele
îngălbenite de la nicotina trasă
direct pe piele prin orice mijloace
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se revarsă
înghețata din cornet pe mâna
caldă dusă la gura frumos rujată
și la începutul acestei veri
e hrană dulce plină cu ciocolată
topită destul de repede în bătaia
timidă a soarelui de dimineață
e trist s-o vezi cum se prelinge
pe asfaltul hain și gol bătut
te tocuri cui într-un ritm satanic
buzele culeg șuvoaiele de ciocolată
care se preling pe gâtul delicat
spre sânii luați prizonieri de-o bluză
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele mamei
eu știu că tu ai învățat cuvintele să meargă.
eu știu că tu învârți zilele cu cheița, că seară de seară pui soarele în piept, la încălzit și-mi trimiți visele la joacă.
eu știu că tu coși cerul de pământ, cu lacrimi pentru cei care ne așteaptă.
eu știu că tu ai inventat ciocolata, pisicile și vara. că îți place să vorbești cu păpușile mele, când plouă. că tu ai pus fluturii la borcan, peste iarnă. că tu ai înrudit gutuia și scorțișoara.
eu știu că tu îmi frămânți sufletul înfrigurată, să fie crescut și plăcut sfinților, să le țină de foame, când îmi vor bate la poartă.
noi știm că fierbem în aceeași oală. dar nu vorbim despre asta, niciodată. eu nu îți spun că în burta mea se zbate amintirea facerii. noi zâmbim cu subînțeles și îl bârfim pe doamne iartă, amatorul care a pus prea multă carne în oameni. eu știu că doar sarmalele tale mai pot salva lumea.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se trezi cu capul
în canalul bun și direcția
era bună. soarele, încă
rușinos și supus lui noiembrie,
se mai ivea din când în când,
după zile și nopți de vânt,
de ploaie. frunzele acopereau
sticla de whisky, băgată în apa
rece care șiroia timid. ziua
era caldă și cerul lucea
de parcă era lustruit
cu un glaspapir fin. peste canal
se lăsau crengile unui copac.
păreau să-i facă semn să tacă.
culese sticla. capacul păstrase
lichidul. simțurile îi reveneau încet.
o amintire îl fulgeră dureros și
revăzu buzele fine și roșii, se apropiau
de ochii lui, în amintirea reînviată
de băutura care se scurgea pe gât,
în stomac ardea plăcut la început.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Breșă în securitate
luminițele se aprind
luminițele se aprind
se sting și alarmele sonore
dau înștiințarea în tot complexul
fug prin ușile care se deschid
se închid alandala
și gardienii noii ordini
trag cu glock 19
sunt delicvent
sunt delicvent
gândesc altfel decât marea masă
n-am fost resetat
și mănânc carne de porc
îmi place carnea de porc
friptă în ulei
citesc kant și cioran
luminițele se aprind
luminițele se aprind
nu-mi iubesc conducătorul
scanerul a identificat ostilitatea mea
trebuie
trebuie
trebuie
să fug din cub
breșă în securitate
breșă în securitate
și încerc să mă salvez
ecranele dau urmărirea mea în direct
sunt peste tot
au început pariurile
se fac jocurile
fug
fug
ușile se deschid
ajung într-o hală plină cu homari
plină cu scoici
plină
mănânc repede un homar
care încă mai dă din picioare
dinții mei mușcă din carapace
trag gardienii destinului
folosesc beretta
soldații în uniforme verzi
au încercuit clădirea
mă zbat
mă zbat
fug de ici-colo
cercul se strânge în jurul meu
lațul se strânge
ușa care dă în exterior
este larg deschisă
în jurul clădirii e haosul
sunt un monstru
sunt un monstru
sunt un mutant
minidronele trag cu pistoalele
au muniție suficientă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile și nopți
de oktoberfest cu atmosferă
plină cu bere
cheflii ciocnesc halbele de corn
luna pe cort dansează lângă două
blonde bete
butoaiele se-nvârt
acordeonul aruncat printre sticle
pe jumătate pline
pe jumătate goale
orașul e hidratat din belșug
spuma de bere pornește pe străzi
și învelesc blocurile
de desen
animat de cântece
nemțești (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea de cap
își face de cap în capul
plecat în timpuri mai bune
pisează scoarța cerebrală
mărunt de tot încât pilula
pare total inutilă pentru hăul
căscat de nevralgia instalată
cu picioarele pe masă
simte durerea ca o ultimă
izbăvire în această viață
știe că venele s-au dilatat
trec prin ele amintirile buluc
leagă capul definitiv cu un fular
cândva la modă în oraș
strânge până când amorțește
pielea pe fruntea plină
de transpirație rece și țanțoșă
durerea se pierde printre amintiri
dar nu are curaj să deschidă ochii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile și ciocolata
De ce femeile iubesc atât de mult ciocolata?
Îi alintă gustul atât de prudent.
Nici când o văd în gura altei femei
nu simt invidia.
Totdeauna va exista suficientă
se topește...
fierbe...
De ce femeile nu iubesc ciocolata?
Pentru că gustul ei alintă,
lasă urme,
promite
și mereu trădează...
se topește..
fierbe...
Bărbații azteci au conceput această apă amară,
ca să ne seducă...
Sau poate
totul este cu mult mai simplu:
în gura femeii persistă încă gustul acru
al mărului.
poezie de Marzena Mackojc din Femeile și ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inele, inele
o trăsură moale petrecea coconi
le ieșea pădurea în întâmpinare
dacă are cine n-are
nevoie de ele
partituri sau castele
dați-le celor afoni
cosea litere la cuvinte
cum cârpești ciorapii copiilor
toată grija viilor
nu ne ieșea noaptea din minte
inele de glezne inele de mâini
inele de nas inele de urechi
cuvintele sunt noi înțelesul vechi
destine frământate ca aluatul de pâini
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omida
în căutare de duzi traversează
venele umflate-n căldură ale mâinii ce scrie
o poezie un om
cu vermorelul se ridică pe vârfuri se-ntinde
cum ar juca badminton cu larve păroase
albul de zinc și cleiul
de oase ce prepară o pânză înfășurată în jurul
frunților vaporoase
din iulie în septembrie, peste vara
cu pretenții de-amantă ecologistă, pot să
rămână să întărească
să cimenteze la cald drumul nostru încrucișat
cu jocuri de gleznă multiple
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie fără punct
ridic capul și-mi dau deșteptarea
atent mă uit la mâinile
să văd dacă am omorât
visul viclean strecurat
în somnul fără sfârșit
le privesc mai atent în zorii
care încă nu se arată
sunt pline de cerneală
prelinsă din versul
lăsat în călimară
mă uit la mâinile mele care apucă
poezia aruncată pe tăblia
mesii pline cu frânturi
de noapte
mă uit la mâinile trecute peste mii
de pagini editate într-un joc
cu trăsnete rotative
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
și-a retras mâna
pe care o sărutam ne
bun din când în când
pe pântecul hapsân
de iubire abia umblu
prin parcul dendrologic
prind palma ta în podul casei
cu potriviri din literele
decupate dintr-o carte horror
o bat în versuri până stă suspendată
ce te-aș respira până la epuizarea
lacom privindu-te cobor un pic
caut buzele cu mintea
le despic tandru cu limba
dinții tăi mușcă hămesiți
aș călări luna de fericire
raiul e dincolo de balustrada
lustruită cu palmele care te-au mângâiat
refuz să pășesc pe ultima treaptă
care mă duce în abis
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra pleoapelor
Să ne îmbătăm cu propoziții eliptice de subiect
și să nu ne doară capul,
să întoarcem pe dos cuvintele
până înțelegem tot ce spun printre rânduri
ca niște cititori în stele.
Nu putem face asta întotdeauna,
sunt ocazii și fapte care ne depășesc,
nu ne lasă somnul liniștit
și diminețile pline de candoarea răsăritului,
fiecare își dorește o amiază cu obrazul de piersică,
să-i admire puful moale,
să-i atingă coapsele coapte,
să o sărute la umbra pleoapelor cu gene stufoase
în hamacul din grădina iubirii
până se supără iarba.
Doamne, la ce-mi zboară mintea,
trupul vrea să se odihnească cuminte
când începe toamna fără explicații
și aș putea protesta pentru timpul pierdut
fără rezultate care să-mi toarne mulțumire
în inima femeilor scăpate printre degetele
înserării din orgolii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!