Tinereţea te face nesimţit. Calci cu mândrie în picioare chiar şi cele mai frumoase urme în dicţionarul existenţei tale, te îndepărtezi de părinţi ca nu cumva maturitatea lor să-ţi fure bucuria de o şotie ce-o inventezi pe loc, de-o minciună ascunsă într-un zâmbet de complicitate, de-un chiul în plină sesiune de teze şi lucrări, care-i savuros ca şi îngheţata ce-o lingi de pe cornetul încălzit în mâini, în toiul verii ce arde şi topeşte totul.

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţata

se scurge dezgheţată
din cornetul umed
peste degetele pline
de inele sclipitoare murdărind
pantalonii care învelesc
picioarele păroase până la burtă
dinţii se dezvelesc şi muşcă
din ciocolata moale
soarele bate direct în capul
ras regulamentar de lamele
aparatului ce lasă epiderma roşie
îngheţata este sorbită hămesit
de gura pofticioasă
trezind simţurile unui corp
încălzit de vara stupidă
pata de pe tricoul alb
se-ntinde ca un imperiu în plină expansiune

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie o să fie
O să fie o bogăţie
Cu n-a fost şi nu mai este
Decât numai în poveste
O să fie un bairam
Ca-n sânul lui Avram
Şi de sus, măi, tam nesam
O să plouă cu salam
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
Straşnică minunăţie
Din fântâni va curge bere
Numai lapte şi cu miere
Pe ogoarele golane
O să crească macaroane
Şi pe oricare maidan
O să calci pe parmezan
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie-o grozăvie
Leul o să fie cât carul
Şi doi bani va fi dolarul
Şi-o s-ajungă americanii
Să cerşească gologanii
De-o să facă atuncea ei
Împrumut la noi în lei
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie-o poezie
Că s-a dat ordin fârtate
Ca ţăranii de la sate
În loc de sămânţă-n glie
Să-şi puie radiofonie
Şi-o să fie o melodie
În întreaga Românie
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie o drăcie
Cu stabilizarea asta
Stabilizăm şi nevasta
O să stea frumos în casă
Şi-o să fie drăgăstoasă
N-o să se mai ardă friptura
Şi n-o să-i mai auzi gura
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie-o nebunie
Toţi aşteaptă ahtiaţi
Ca să plouă cu cârnaţi
Dacă daravela asta
O sa-ţi bucure nevasta
Şi se roagă. şi se roagă
Ca să ploaie ziua-ntreagă
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
Doamne, pe la primărie â
Cică o s-avem trotuare
Si-o s-avem şi felinare
Să dai acatist la popi
N-o s-avem pe uliţi gropi
Şi când nevoia te-o pătrunde
Cică o să fie unde.....
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
Numai chiul şi bereţie
Ca-ntr-un an, mă, să tot caşti
O s-avem vreo şapte Paşti
Opt Craciunuri, cinci Invieri
Trei de capete tăieri
Şaptezeci de nopţi de Denii
Treizeci de blagoviştenii
Adormiri de maici vreo două
'nalţări cam la vreo nouă
Plus Ion şi plus Anton
Constantin, Pantelimon
Prooroci, ierarhi şi sfinţi
Ucenici şi sfinţi părinţi
Şi-o s-avem pe an, să mor
Cinci sute de sărbători
Şi-o s-avem, măi frăţioare
Doar trei zile lucrătoare
Dă, Doaaamne!

poezie satirică de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase mâini

Cele mai frumoase mâini

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susţinut
când ai făcut primii paşi în viaţă.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat şi care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrăţişat
şi care ţi-au şters lacrimile pe tot
parcursul vieţii tale

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viaţa pentru ţine....

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe oamenii pe care-i iubeşti nu-i abandonezi, chiar dacă înseamnă că pentru asta, vei deveni curând cenuşă!

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la pâine

Să nu calci pâinea în picioare,
Ca pâinea nu-i nimic mai sfânt,
Nici cele mai regeşti odoare,
Nici al privighetorii cânt,

Şi orice minunat castel,
Cu trudă s-ar zidi sub soare,
Să nu dai pâinea pentru el,
Să nu calci pâinea în picioare,

Căci fără pâine viaţă nu-i,
Nici primăvară nu-i, nici floare,
Zadarnic Himalaia sui,
De tropăi pâinea în picioare...

De calci o pâine în picioare,
A ta făptură însăţi frângi,
Căci până-n inimă te doare,
Durerea pâinii şi-ai să plângi

Şi n-ai să şti din care bai,
Fuşi blestemat de ursitoare,
Din ce urzeli noroc nu ai,
De tropăi pâinea în picioare...

De calci o pâine în picioare,
În viaţă totul fi-va-ţi greu,
Căci în nevolnica-ţi eroare,
Îl calci pe însuşi Dumnezeu...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc

Un foc de aş fi... doar langa tine aş arde,
Şi cenuşa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Şi flacăra... mi-o pot a alina.

Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopţile senine şi deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.

Nu vrei sa fiu eu focul vieţii tale
Să ardem la nesfârşit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar şi peste ploi.

De nu pot arde... inima îmi tace
Şi clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi daţi pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.

La foc... v-aţi încălzit in zile triste
Şi-n ieri geroase, eu v-am ocrotit.
Acum... în jur sunt dealuri pustiite...
Şi eu... sunt stins... că voi nu m-aţi iubit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria mamei

Dacă,
în singurătatea ce-o apasă,
copiii mai dau pe-acasă,
Bucuria mamei
e nespus de mare,
când de ziua ei,
primeşte în dar o floare.
Dar,
un zâmbet şi-o îmbrăţişare
îi toarnă în suflet soare.

poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să fie flori

Ce preocupare prostească –
Să inventezi relaţii,
Aspecte şi gesturi.
Să cauţi răspunsuri neaşteptate
La întrebări nerostite.

Să-ţi dai chiar întâlnire
Oriunde într-o cafenea
Sau lângă monument
Ca să fie flori...
Sau nu neapărat.

Să inventezi sensibilitate şi voluptate,
Şi chiar gelozie şi iritare,
Iar apoi regrete.

Ce preocupare tristă -
Să inventezi posibilităţi
Care nu sunt şi nu vor fi.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare de ce viermii se bagă tocmai în cele mai frumoase caise, în cele mai frumoase cireşe, în cele mai frumoase gutui, în cele mai frumoase mere, în cele mai frumoase nuci, în cele mai frumoase pere, în cele mai frumoase prune, în cele mai frumoase vişine?

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai o autostradă? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii?

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zâmbet puţin topită

Duios şi lung priveşte
îngheţata ce-o doreşte,
cu-n leuţ strâns în buzunar
copilul ce vindea un ziar...
Bucuros o ia la fugă
amintundu-şi de o icoană
vânzând incă un ziar la cucoană
pune o pâine intr-o desagă
şi in gura mare strigă tare
"hai la ziare pentru zâmbet născătoare"
Spre seară
pe o neagră ulicioară
unde ingeri coboară
zăreste la o fereastră
mama lui bolnăvioară
ce-şi face griji ca o căprioară
când puiul nu-i apare
in lumea asta rea şi mare
fiindu-i singura alinare
ce acum ca o lumânare
la poartă spăşit apare
cu desaga plină de mâncare
căci in gândul lui nevinovat
s-a gândit neispitit
la ingheţata ce ia zâmbit
scotând cu bucurie
din desagă de feerie
o ingheţată puţin topită
de un zâmbet neasemuit
de la mama sa iubită
cu gustul de senin zenit
şi dulceaţă de heruvim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât o tarla de porumb

am nişte nori grozavi
de noiembrie
expandaţi
cu bun-simţ fac loc pruncului de soare
e amiază şi am un gust de mămăligă
tăiată cu aţa pentru fiecare
pe o masă cu picioare scurte
nu e nicio minciună
vă jur că soarele meu din ceaun răsturnat
în copilărie
se face timid azi
într-un noiembrie când
cele două mâini nu mai sunt
să împartă egal
fericire gălbuie

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că e iarnă, că e vară, de sesiune nu scăpăm,
Ea se ţine scai de noi, nu cumva ca să o uităm!
Cine e harnic şi învaţă, sau stând pe burtă toceşte,
Nu-i e frică de sesiune, dimpotrivă, îi zâmbeşte!

catren de Ovidiu Kerekes (29 ianuarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

O furnică

O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făptură
Duse harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

"Un' te duci aşa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
Încă nu te-ai lămurit
Că greşeşti şi-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
Şi mai ai până-n chelie
Două dealuri şi-o bărbie.
Nu vrei tată să-ţi arăt
Cum iei drumul îndărăt?

Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare:
Unde dormi, aici, departe?
Într-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?"

Mă gândesc ce-i de făcut
S-o feresc de neştiut,
Îngrijat de ce-o să zică
Maica stareţă furnică
De-o lipsi din furnicar,
Şi-o aşteaptă în zadar.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi prinzi sulfetul, să-i rupi gura aşa cum rupi gura unei bestii

vreau să ies din istoria asta
din măştile ei aşezate cu grijă în ecou
să respir altfel
mai aproape de tot ceea ce ar fi trebuit să fim
să nu mă mai îndepărteze carnea surprinsă de un cuvânt
de-o imagine
de-un cer
şi da
acei munţi din mine
să-mi pună inima-n mâini
nimeni să nu mai strige glorie
şi totul să rămână aşa
să rămână într-un pumn de lumină
de voi
şi-atunci nimicul de acum
să devină totul
şi tot ce ne-a lipsit să înţelegem.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister de sori

Stau într-un octombrie însorit cu pielea caldă
Şi nu pot să privesc scânteia care mă dezmiardă;
Chiar mă-ntrebam, cum n-amendăm pentru pericul
Potenţial, cum facem pentru jucării, neprevăzutul la vehicul?

Mai mult, sunt chiar cu totul depăşit, nici nu cred ştiinţa
Ce de amar de timp 'mi tot spune să-i accept credinţa;
Cum de atâta forţă poate negrul să străbată
Şi gheaţa interplanetară apă o face, ziua crapă?...

... Şi-atâta cald e pân' la mine, pe nisipul-plajă,
Sau stând sub via dezgolindu-se cu-azur de vrajă!?
Cum nu topeşte totu-n cale; cosmos, sateliţi
Şi inimi ce-ar fi îngheţat?... Cum ne-ncălzim... iubiţi???

Mi-e mintea caldă, simt pe pleoape ca un fulg de bine
Şi heliul ce-am primit îl vărs, pupila-mi îndreptând spre tine
Mă-nvăluind de gânduri, ce le-aştern în frază...
Ce-o scriu să ţi-o trimit, cum sorul dă o rază;

"Ce mult aş vrea să-ţi fiu calda lumină... veşnic trează!"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia reînvierii

Îmi cânt decăderea din hit, în romanţă,
Ca anii ce nu se sfârşesc, nu se ştiu;
Se adună şi apasă, din trup fac o zdreanţă...
Ce-o zi va rămâne din timpul pustiu.

E ca lumânarea ce tot se topeşte,
Cum flama în fitilul ce-o arde pervers,
Pierind pic cu pic căpătâi, ce iţeşte
Cum n-ar fi nimic, pân' ce anii s-au şters.

E cum prăvălirea pe groapa săpată,
În care tot intri cu corp mai sleit,
Doar cap, îndărătnic, tot speră să înceapă
Un alt iluzoriu, minţind pe murit...

Doar mâinile în sus, ridicate înspre cer,
Pot încă să ţină, deasupra de craniu,
Un dor nesfârşit... de îl au scris, spre eter...
Doar ele pot veşnic să dăruie-n straniu...

E scrisu' izotop, ca eternul uraniu?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i o curgere sfâşietoare spre moarte, dar împăcarea cu acest curs firesc, natural... face călătoria mai plăcută, durerea mai uşor de suportat şi loviturile îşi pierd din greutate. Acceptarea face lucrurile mai simple.

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţie finală

De ce cu atâta uşurinţă spunem mor
-Tratând şi drama-n superficial-
Ne păcălind; luând muribundul în uşor,
Crezând că-l vindecăm cu teatral?

De ce cu atâta uşurinţă ne urâm
-Uitând de suferinţa ce-o produce-
Când, fără suflet, amiciţii omorâm
Şi punem dragostei semnul de cruce?

De ce cu atâta uşurinţă ne minţim,
În loc de-un pur şi simplu adevăr,
Esenţial; o viaţă scurtă să ne ocrotim
Neîntinate inimi, în perpetuu-amor?

De ce cu atâta uşurinţă blestemăm
-Pe când perverşi ne închinăm la sfinţi-
Neştiind de crucea, singuri, ce-o purtăm,
Că-i pusă-n căpătâi, la dragi părinţi?

De ce cu atâta uşurinţă râdem, plângem,
Din falsele lentile de contact
Şi-n fond, fără regret, inimi le frângem,
Trăind prezentul simplului impact!?

De ce cu atâta uşurinţă chiar murim,
Uitaţi, încă-nainte de-a pleca...
Înconjuraţi de-o lume-n ţintirim
Ce vrea să-i dai şi-atunci, şi-a n-o uita!?

De ce cu atâta uşurinţă ne vrem greul,
Ne complicăm, în cercuri, vicioşi,
Cu scop de-a juca rol, cum Dumnezeul...
Tot răstignind, la infinit, neştiţi Hristoşi!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Dimineaţa, când răsare soa,
Eu l-întreb: Tu eşti acelaşi, oa?
Nu cumva mai ai, de schimb, un fra
Geamăn? Vă deosebiţi la ra.

C-ale tale sunt mai albe, par,
Parcă-s ale lui în plină iar,
Însă noi suntem în toiul ve,
Pielea noastră gustă ce nu ve

Ochiul. Pe scurt, razele UV.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!