(...) mă căinam pe când, trăgând cu o mână creanga spre pământ, cu cealaltă duceam spre gură pumni întregi de globule roșii, ca și cum aș fi luat o doctorie în stare să-mi primenească întreaga ființă.
Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Un om și un cireș - un om trăgând spre sine crengile cireșului - înseamnă un om redevenit copil, reîntors la acea stare despre care Brâncuși spunea că, atunci când am pierdut-o, am murit demult.
Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există globule roșii, există globule albe, poate că există, cine știe, și globule rosé.
citat din Jean Carmet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mână întinsă...
O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalță din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieșirea din trecute tăceri.
O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajiște-ntinsă,
Cu munții ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.
Păsări din zbor și stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viață,
Raiul măreț pentru copiii copilului om,
S-aducă speranță, nu tulbure ceață.
Mâna-i întinsă, primește-o la Tine,
Dăruiește-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet și nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veșnica iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar (...)îmi spuneam cu îngăduință față de mine însumi, că tot ceea ce trăiam atunci - delirul ce mă cuprindea când, într-o dimineață, le zăream roșii în frunzișul copacului - ținea, ca și săniușul, de bucuriile unei anumite vârste. Și mă îndreptam spre casă, în mână cu punga de cireșe, doar cu puțin mai vioi decât dacă aș fi dus o pungă de zahăr sau de orez
Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantomimă
Din senin a apărut o palmă!
Ghemuită nu a mai vorbit o zi și o noapte.
A stat sub duș o lacrimă.
Și-a desfăcut degetele și a născut o mână.
Mâna a râs de spaimă
și coate.
Mâna și-a dus palma la gură
și a prins în umăr o șuviță de ură.
A plecat spre obraz.
Obrazul era în carantină de terminații nervoase.
Palma s-a îmbrățișat de grumaz
și a strâns în pumni
o mână de oase.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt mut
Strigăt către pământ
stea căzătoare pe trupul meu
adiere de vânt,
o clipă.
Lumină spre cer...
de ce-mi vi
existență efemeră
furată de zări străine?
De ce?
Să-mi rupi ființa la plecare
lăsând între noi
neputința zilelor trecute
degeaba?
Ființă cu neputință de schimbat,
soarta mi-e să privesc,
spre cer
spre alte stele
pe care
nu mi le doresc
și să strig către El
strigăt mut
de pământ reavăn
mirosind...
a stea căzătoare.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amară doctorie
Ce amară doctorie, mi-ai luat sufletul să-l bei,
Ca o ultimă scrisoare a pierdutului acasă
Ai lăsat licoare-n cupă, gânduri cu miros de tei
Depărtări cu gust de fiere, zboruri frânte ce m-apasă!
Ți-au rămas săruturi tandre între buze ferecate,
Spre apus când le-ai dat drumul într-o taină au pătruns,
Le-aș fi îmbunat cu pâine și cu vinuri negustate
Ca o văduvă căzută lângă un mormânt ascuns.
Când în trup îmi va-nflori dor de legănate lanuri
Nu lăsa singurătatea să-mi fie secerător,
Chiar dacă-n oglindă par toamnă atârnând de ramuri,
Sufletul își cere dreptul limpezirii-ntr-un urcior.
Nu-ți voi da, însă, privirea, căci sub pleoape se mai zbate
Tremurând înfiorată o bucată de lumină,
Vrea-n înalturi să mai ducă precum un Sisif, în spate
Prăbușirile-nserării ce-o pândesc dintr-o ruină.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși vorbim despre omenire, inegalitățile și inechitățile din sistemul internațional au dat naștere la două lumi și nepotrivirile dintre aceastea cresc. Una este lumea bogățiilor, cealaltă lumea săracilor; una știe carte, cealaltă este în mare măsură analfabetă; una este industrială și urbană, cealaltă este predominant agrară și rurală; una este orientată spre consum, cealaltă spre supraviețuire.
citat din Jan Timberger
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre ce e sfânt
Spre ce e sfânt râvnesc demult,
Cu tainică pornire,
Dar dintru potrivire
Pe alții îi ascult.
Să-mi zică oare cineva,
De ce întregul univers,
Parcă ar fi ceva dispers,
Să-mi spună careva?
Iar multe taine care sunt,
De ce ar fi să fie?
Când vremea lora vie
Tot cad pe-acest Pământ.
Să-mi zică atuncea cine-s eu!
De ce în veșnicie,
Se stinge o făclie,
Rupând din trupul meu?!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea Soarelui
Mă-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
(...)
poezie celebră de Demostene Botez din volumul Floarea Soarelui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirăm mereu spre perfecțiune și nu știm dacă o vom atinge vreodată. Ea este asemenea zborului pescărușului alb ce se înalță peste strălucirea mării nesfârșite. Perfecțiunea rămâne zborul nostru spre absolut, un zbor spre adevăruri eterne, spre frumuseți ideale, spre vise intangibile. Orice ființă care poartă în ea vise mărețe, speră că ele vor fi realizate, deși drumul este anevoios, căci acea ființă este dirijată chiar de energia ce o dau visele.
Ecaterina Chifu în Reflecții / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătate ești...
Ești așa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate ești femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o șterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi ești, cealaltă o să-ți fiu.
Jumătate ești vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.
Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.
Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate ești vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.
Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar șoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.
poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcând
Când vei veni la mine la cruce să-mi aprinzi
La cap o lumânare, te rog să nu-ți întinzi
O mână cum se face la gară sau în port;
N-am să mă pot abține să ți-o sărut, nici mort.
Să-ți iei la revedere mai bine cu piciorul
Când vei pleca spre casă călcând în mers amorul
Care precum un șarpe de tine se va ține;
Să mai oprești o gură de măr și pentru mine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibilitate
La orizont e doar iubire
si mă îndrept timid spre ea,
spre clipa mea de fericire
dac-o voi prinde? Voi vedea.
Mi-am luat cu mine și speranța
care mă roagă să o cred,
poate acum îmi este șansa
de nenoroc să mă dezleg.
La orizont e doar iubire
si soarele dogoritor,
îmi încălzesc sânge și rime
umplându-mă încet cu dor.
Din când în când o îndoială
înfiripată-n al meu gând,
îmi dă o stare temătoare
și mi-o alung cu un surâs.
Totul îmi pare înflorire
în trupul meu cel obosit,
la orizont e doar iubire
și merg spre ea în ritm grăbit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rățușcă: Mac.
Cealaltă: Mi-ai luat vorba din gură...
replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea e o fereastră modulară deschisă spre patru zări geografice (cu intercardinalele lor) și trei dimensiuni temporale. Desigur, și cu două perspective pe verticală: una spre adâncuri, cealaltă spre înalturi.
aforism de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mai lasă-mi!
Mai lasă-mi o clipă, alături să-ți stau!
Și-n poală să-ți gust măngâierea,
Din cerul pierdut, cu nori ce treceau,
Pe față să simt, cum îmi plânge-nvierea.
Mai lasă-mi sărutul, pe buze să stea!
Să nu se topească vreodată-n deșerturi,
De-atâta dogoare, din inima mea,
Ce-adie purtată pe gură de vânturi.
Mai lasă-mi speranța, cu aripi ce-s frânte!
Din zborul topit al unui Icar,
Și stoluri de păsări, cocorii să-i cânte,
Nespusa poveste-a unui vechi cronicar.
Mai lasă-mi durerea, în pântec să-mi bată!
Și sângele-mi urce, spre tâmple șuvoi,
Prin pleoapele strânse, o lacrimă toată,
Să cadă-n pământ, de-atâtea nevoi.
Mai lasă-mi copacul, cu creanga plecată!
S-adumbrească adâncul ce tare mă ține,
Și golul să-mi umple, cu umbra lui toată
Și coasta ce-i ruptă din mine.
poezie de Daniel Dac (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Trec lunile mamă și tare mi-e dor
De zâmbetul tău adumbrit și sfios
Când mă simțeam al luminii fior
Prin tine eram cu mult mai frumos
Eu nu știu din stele pe cine trimiți
Dar vreau mângâierea din zâna grădinii
Când se-aplecau spre mine mălinii
Ca niste dulci și apoși eremiți.
Aș vrea sărutarea femeii cea ruptă
Din coasta mea – tandru și tainic cuvânt
Un cer care vine spre vechiul pământ
Și care mă-ndeamnă spre veșnica luptă.
Trec lunile, mamă, și verzi anotimpuri
Mai roagă-l pe Domnul să-mi dea bucurie
Femeia din mine învaț-o să fie
Mai dalbă ca zborul din mitice timpuri.
Să-mi fie de bine, să-mi fie de dor
Să vină spre mine candoarea iubirii
Sclipească sprânceana pe lacrima firii
Să vină din noapte al stelei fior.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!