(...)îmi spuneam cu îngăduință față de mine însumi, că tot ceea ce trăiam atunci - delirul ce mă cuprindea când, într-o dimineață, le zăream roșii în frunziș...
(...)îmi spuneam cu îngăduință față de mine însumi, că tot ceea ce trăiam atunci - delirul ce mă cuprindea când, într-o dimineață, le zăream roșii în frunzișul copacului - ținea, ca și săniușul, de bucuriile unei anumite vârste. Și mă îndreptam spre casă, în mână cu punga de cireșe, doar cu puțin mai vioi decât dacă aș fi dus o pungă de zahăr sau de orez
Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.