Iepurele

Iepurele care şi-a inventat acel ţipăt
ca să stârnească mila vânătorului -
dar nici vânătorul, nici câinele lui
n-au renunţat vreodată să-i înşface
trupul, ca pe o mănuşă de blană,
caldă încă de purtare -

iepurele care n-a inventat nimic decât un ţipăt
mai puternic decât alcătuirea lui,
ca să-şi facă intrarea în moarte,
iepurele care nu are altă imagine
despre solemnitate, decât sfâşietorul,
ridicolul ţipăt al lui...

poezie de Nina Cassian din Suave (1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele

Privit, iepurele este frumos, cu-aspect regal,
Dar viaţa lui privată-i un adevărat scandal –
Chiar nu vreu şi nici nu spun aici, madam,
Ce fel de mişcări fac iepurii când e bairam.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi frumoasă de toamnă, se întâlni iepurele şi ariciul. De cum văzu iepurele, ariciul se grăbi spre el să-i dea bună dimineaţa.

începutul de la Iepurele şi ariciul de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moralitatea poate fi definită doar raportată interesului. De ce ar fi moral ca iepurele să mănânce iarbă şi-i imoral ca vulpea să-l mănânce pe iepurele care distruge ascunzătorile puilor săi?

aforism de Cornel Stelian Popa (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ţipăt

Sunt ochi în care el oricând poate privi
Şi mâini cu care să-împartă-alinturi reciproce,
Dar eu mereu pentru iubitul meu voi fi
Doar o voce.

Sunt sâni cu care fruntea lui să se îngâne
Şi gură pentru gura lui pândar,
Dar eu până la moarte voi rămâne
Un ţipăt doar.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele

Deşi iepurele are chip frumos şi-un aer virginal
Viaţa lui privată-i un adevărat scandal –
Chiar nu doresc şi nici nu pot să spun aici, madam,
La ce lucruri scandaloase se dedau iepurii când e bairam;

Lucruri care nu pot fi spuse limpede-n faţă, clar,
Ci, eventual, cu discreţie, sugerate doar;
Au un suflet atât de decăzut şi de vulgar!
Nici nu-i mirare că-şi fac în vizuină budoar.

La câtă depravare se complac, pe cuvânt,
E mult mai bine că trăiesc sub, nu pe pământ.

NB. Versuri publicate prima oară în 1925 ( Week-end Book.

poezie de Autor necunoscut – Marea Britanie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga minţii

Fuge.
Fuge iepurele cu foaia de frică în gură.
Fuge.
Fuge vânătorul cu puşca de scris în gură.
Fuge.
Fuge iarba cu pământul în verdele gurii.
Fuge.
Fuge umbra mea căutându-mă
de-ale gurii.
Fuge.
Fuge.
Fuge.
Ultimul dinte din nor...
Ultimul pom din grădină...
Ultimul
nuntaş din grajdul în care mă-nsor
cu moartea senină.
Ultimul vis,
ultimul grai
fuge...
fuge ultimul paradis
din ultimul Rai
Ultimul
fuge
iepurele
cu o gură de frică
şi strânge din
minţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Sunt la vârsta marilor culori
şi-a marilor uşi
care anunţă neantul,
dar pe care nu voi a le deschide
decât din mine şi cu mine
cum vreau.

sunt la vârsta marilor muzici
şi-a marilor acorduri
cre anunţă un ţipăt
dar pe care nu voi a-l auzi
din mine,
decât dincolo de mine.

sunt la vârsta marilor irişi
şi-a marilor unde
care anunţă eclipsa totală de culoare
dar eu nu vreau s-o văd, încă

din mine se deschid uşi cu strigăte de fericire

poezie de Corina Plesa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul, dacă ar şti unde-i iepurele, nu l-ar căuta.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele

Vine iarna de la munte,
Peste ape face punte
Şi pe câmp fără hotar
Parcă presură zahar.

Uite, colo, moş Vasile,
C-un cojoc de zece chile
Şi cu flinta la spinare
A ieşit la vânătoare.

Dintr-un codru, din tufiş,
Iese-un iepure furiş
Şi cum scapă pe cărare...
Fuge ca o arătare...

Flinta face bum! iar moşu
Stă şi-şi freacă nasu roşu,
Şi-nciudat luleaua-şi muşcă;
Iepurele fuge puşcă.

Moşului îi vine-n minte
Ca să-i iasă înainte;
Fuga-n rariştea de tei:
Iepurele e hei-hei!

Ei, ce faci tu, moşulică,
Că n-ai împuşcat nimică?
Du-te-acasă binişor,
Că-i mai bine pe cuptor!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţipăt

Ţipăt: fulger în cerul... gurii!

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele se ţine de trucuri

În lumea de dinaintea acestei lumi erau de toate pentru toţi,
Asta până când cineva n-a mai respectat regulile;
Cică Iepurele-ar fi păcălit lumea folosindu-se de lut şi de vânt.
Toţi erau sătui de trucurile lui şi nimeni nu voia să se joace cu el.
Era singur pe lumea asta.
Aşa că Iepurele s-a gândit să inventeze o persoană.
Şi când a suflat în gura acelei creaturi primitive,
Curios să vadă ce se va întâmpla,
A apărut omul de lut.
Iepurele i-a arătat omului cum să fure un pui de găină.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure grâne.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure nevasta altuia.
Omul de lut s-a conformat.
Iepurele s-a simţit important şi puternic.
Omul de lut s-a simţit important şi puternic.

Şi-odată ce omul de lut s-a pornit, n-a mai putut fi oprit.
Odată ce-a înhăţat prima găină, el a vrut toate găinile.
Şi,-odată ce-a pus mâna pe nişte grâne, a vrut toate grânele.
Şi-odată ce a furat o soţie, el vrut toate soţiile.
Era mereu flămând.
Apoi a prins gust pentru aur şi a dorit tot aurul din lume.
Apoi pentru pământ şi pentru orice altceva vedeau ochii lui.
Dorinţa-l îl împingea să dorească mai mult.
Curând au venit la rând fel de fel de ţări – şi-apoi tot comerţul.
Dorinţa a infectat planeta.

Noi am pierdut noţiunea scopului şi rostul vieţii.
Noi am început să ne uităm cântecele. Să ne uităm poveştile.
Nu-i mai puteam vedea şi auzi deloc pe străbuni,
Nici vorbi cu cei de partea cealaltă a mesei din bucătărie.
Pădurile-au fost pretutindeni puse la pământ
Şi Iepurele nu mai avea niciun loc de joacă.
Trucurile Iepurelui s-au întors împotriva lui.

Iepurele a încercat să-l aducă pe omul de lut pe calea cea bună,
Iar cum omul de lut nu voia deloc să-l asculte
Iepurele a realizat că făcuse un om de lut fără urechi.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica de Cheshire: Ce s-a întâmplat cu tine, Pălărierule? Înainte erai sufletul petrecerii. Tu dansai cel mai bine Futterwacken din tot ţinutul Witzend.
Alice Kingsleigh: Futter – cum?
Iepurele de Martie: Futterwacken!
Hârciogul: E un dans. (Iepurele de Martie începe să danseze.)
Pălărierul cel Nebun: În ziua Frabjous, atunci când Regina Albă va purta din nou coroana, voi dansa Futterwacken... viguros.

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te plimbi? – zise râzând iepurele. Dacă nu mă înşel, ţi-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decât plimbarea.

Fraţii Grimm în Iepurele şi ariciul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volumul meu cel mai proletcultist, care se numea «Horea nu mai este singur» a primit o critică de la Paul Georgescu, care se intitula «O virulentă manifestare a formalismului». Şi nu era acolo nimic, decât puţin meşteşug, eventual. Dar nici o poezie nu mi-a fost agreată.

Nina Cassian în Memorii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lung ianuarie neprihănit

În trupul meu, lutul se iveşte mai limpede în gânduri
înaintea Lui Dumnezeu, ca o faţă ce şi-a făcut cărare între oameni,
din copilărie până la moarte.
Îl poţi cunoaşte atât de mult pe cât sufletul tău şi-a aprins lumina din miezul lacrimilor.
În timp ce mă apropii de Tine, buzele mele sunt pecetluite cu solzi de nisip,
ca un fel de alungare din lume,
să închid mormintele, să nu mai intre nimeni, nici cei răniţi,
nici cei singuri, când se adună în jurul luminii ca omizile de mătase în adâncirea cea de pe urmă.

Şi noi ne adunăm şi ne strângem dragostea
de care ne-am sprijinit ninsorile vieţii. Pe unde am umblat
ca nişte roiuri însetate de vară,
n-am primit nicio odihnă. Niciun loc de reazem
doar în cuvântul Tău, mai viu decât viaţa aşezată între scândurile timpului.
Dar eu nu Te pot duce
în timp ce noaptea cade
căci eşti prea sus, iar aripile mele nu s-au scuturat încă de tot pământul
n-au putere să arunce ţărâna în groapă şi să-şi despartă iubirea de singurătate, s-o aleagă din mijlocul ei, atunci când vine furtuna şi păpădiile coapte
rămân dezgolite.

Şi-mi simt sufletul cum se răspândeşte
mai puternic decât moartea, mai puternic decât întunericul în care nimicul a rămas ultimul de rostit.

poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata unchiaşului celui orb, care privea la lupta lor, că vine şi dă fiului de împărat să îmbuce colacul ce şi-l luase ea, ca să aibă ce mânca la pândă, şi fuga se repezi de-i aduse şi o bărdacă de apă de la izvor. Flăcăul mâncă şi bău, şi prinzând putere, răsturnă pe scroafă, se puse călare pe dânsa, şi-i tăie capul. Apoi o spintecă şi îngriji să nu scape iepurele. Puse mâna pe dânsul şi spintecând şi iepurele, prinse prepeliţa. Şi scoţând din rărunchii prepeliţei cei trei viermi, îi băgă în sân după ce le suci niţel gâturile. Întorcându-se la unchiaş, îşi luă ziua bună de la orb şi de la fată, spuindu-le că în curând va afla despre dânsul, şi într-un suflet se întoarse la curtea zmeului.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţipăt în tăcerea iernii

ştiam că sunt vinovat
de singurătatea ta pe Pământ,
mi-era dor de tine
ca de un ţipăt în tăcerea iernii.

un lac îngheţat era împărţit în două,
o jumătate arzând,
o jumătate de fier,

orgoliile noastre
nu mai încăpeau în acelaşi
ibric clocotind,

iar dragostea noastră
aluneca vertiginos pe gheaţa
unui lac,
care fierbea
în adâncuri.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii vin greu, dacă nu şti cum să-i folosesti dispar ca iepurele în padure.

Lucian Haşa (16 octombrie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa imperfect pe cât ideal visez

vorbesc cu bucuria condamnatului la moarte
care a înţeles că degeaba se sufocă
nu are altă cale decât să coopereze
şi să-i mulţumească gâdelui
cu o plată generoasă
oricum nu mai cred în nimic
sunt uneori aşa de gol
precum o carcasă
din ce în ce mai dator pământului

nu mă mai amăgesc aiurea
nici pe mine nu sunt în stare
să mă iubesc necondiţionat
sunt în situaţia de a înţelege
neantul de dincolo de neant
ca pe o nefericire legată de existenţă
sau ca pe fericirea celui
care nu mai are nimic de pierdut

nici măcar dorinţa de a lupta
cu veşnicia morilor de vânt
nu mă face mai trist
râd cu gura până dincolo de moarte
nu mă mai întreb dacă
şi nici cum ar fi
o altă viaţă
doar mă bucur că nu o să mai ştiu nimic
şi poate
cel puţin la început
voi fi iarăşi copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresioniştii încă n-au inventat, dar nici n-au găsit toate culorile.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!