Omul care aduce ploaie

Tu eşti omul care-aduce ploaie.
Braţele tale îmi curg de-a lungul trupului,
privirea ta îmi clăteşte gâtul,
gura ta face să-mi crească la şold
o floare umedă, albastră.
Ai rupt inelul de aur
care mă logodise cu seceta,
inelul de aur uscat
gravat cu spin de cenuşă.
Neliniştea recoltelor îmi umflă pieptul.
Ciucuri de apă îmi spânzură la vârful degetelor.
Tunete blânde călătoresc prin noi.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regie

Gri de mare
galben de spin
alb de sare
verde de vin
floare de panică
orb de lună
picurând împreună
din portocala mecanică

poezie de Nina Cassian din De îndurare (1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul

inelul meu strălucitor
l-am admirat într-o vitrină!
l-am pus pe deget, cumpărat
privesc la el cu încântare...
şi îl întreb: ghiceşti tu oare
de ce te-am luat?

- îţi place tot ce e frumos
când este vorba de valoare!
inelul meu, zâmbeşte lent...
te-am cunoscut, pe internet.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta lui Labiş

Seceta a ucis orice boare de vânt
poetul s-a topit şi-a intrat în pământ
cuvintele-au albit ca părul din barbă
şi-s tot mai rare şi nimeni nu-ntreabă

Desculţi aleargă copiii prin cer
cu gura uscată nimic nu mai cer
şi mamele au pieptul uscat şi bătut
de parcă nicicând vai n-au născut

Că miezul de foc al pământului poate
îşi mută iar iadul de noi mai aproape
înnebuniţi cu toţii duc mâna la gât
să umple găleata cu sânge atât

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (31 iulie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuşi. Mi-e gâtul ca un cast lunecuş pentru mâinile tale.

citat din Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine sau de ele?

Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ţi se-nchină
Când mi te-apropii sau când eşti cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ţi mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat şi-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minţi
Părându-i şi de gheaţă şi fierbinţi
Mijlocul tău, mişcându-se ceresc
Dă naştere la răget bărbătesc
Şi pieptul tău şi spatele şi gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o vreme nu am spus nimic, doar mi-am trecut vârful degetelor de-a lungul marginii umane în formă de gol, care a fost lăsat în mine.

citat din Haruki Murakami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuşi.
Mi-e gâtul ca un cast lunecuş
pentru mâinile tale.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul cu safir

În raze arămii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ţi l-am pus
Şi-am spus: "Să te gândeşti mereu
La cel ce ţi l-a dat".
Şi-n raze arămii de-apus
Încet m-am dus.

Dar când departe,-n luptă,-nflăcărat
Muindu-mi spada-n sânge de păgân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu... ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.

Dar nimfa lacului l-a prins pe când cădea
Şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zăceam străpuns de lănci,
Străpuns de-nveninatele săgeţi,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre şi adânci
Din care iese abur otrăvit,
În care şi ecoul a murit.

Dar hidra fioroasă l-a găsit,
Şi-ncet târându-se pe stânci,
Ţi l-a adus, - şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai într-un hamac de flori.

Dar tu ai azvârlit din nou,
Ai azvârlit inelul cu safir
În fundul unei gropi din cimitir...

Şi-acum, când eu sunt mort şi putrezit,
Şi când tu dormi în caldul tău alcov,
Nu te trezi, căci spectru-mi a venit
Să-ţi pună-n sân inelul cu safir.

poezie clasică de Eugeniu Speranţia din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc!

La tine mă gândesc,
În vis mă adâncesc,
Din inimă îţi zâmbesc,
În culori minunate te zugrăvesc,
Nu mă satur să te privesc,
Privirea să ţi-o sfredelesc.
Pe pieptul tău zăbovesc,
Bătăile inimii îţi urmăresc,
Cu Sufletul tău mă prelungesc,
Cu Mintea ta mă împrietenesc,
Dorinţa, cu un sărut o pecetluiesc,
Cu braţele tale mă învelesc,
Printre sentimentele tale călătoresc,
Cu dragostea mea te însufleţesc,
Cu fiecare clipă te îndrăgostesc,
Cu iubirea ta mă hrănesc,
Aşa încât pot să îţi mărturisesc,
Te iubesc!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de pescăruş

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălţam privirea
în braţele de curcubeu
şi mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniştea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruş
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaşti ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragilitatea e frumoasă, nu are nimic de-a face cu decrepitudinea.

Nina Cassian în Dialogul vântului cu marea. Nina Cassian în conversaţie cu Carmen Firan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înca

Prin sângele meu
se mai aude
foşnetul şoaptelor tale,
înca mai simt
sărutul trupului tău.

Mângâierile tale
curg peste sânii mei
ca o ploaie de vară,
iar privirile tale
ma sorb înlăuntru.

Foc aprins,
sufletul meu te caută
şi te cuprinde:
în singurătate
cu tine se pierde!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Habere Artem (2013), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul candorii

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Şi o fereastră.

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea?
- Da, spuse prinţul,
Eşti prietena mea.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură

Pot să dorm şi să visez pe gura ta,

să cânt şi să mor pe gura ta,

încă şi încă;

gura ta, radă adâncă

în care-nnoptez după drumul cel lung,

în care ajung şi nu mă mai satur să-ajung...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Şi simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoţia vinovată,
Iar palma mea şi palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Şi nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu eşti precum sunt eu,
Tu eşti căldura, eşti sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu eşti Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de Carmen Comloşan din Viaţa printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Şi simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoţia vinovată,
Iar palma mea şi palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Şi nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu eşti precum sunt eu,
Tu eşti căldura, eşti sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu eşti Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandalf: Timp de şaizeci de ani Inelul a rămas în linişte la Bilbo Baggins, prelungindu-i viaţa, amânând semnele bătrâneţii. Dar s-a terminat, Frodo. Răul prinde puteri în Mordor. Inelul s-a trezit la viaţă. A auzit chemarea stăpânului său.
Frodo: Dar el a fost învins. Sauron a fost distrus.
Gandalf: Nu, Frodo. Spiritul lui Sauron a dăinuit. Viaţa lui este legată de inel, iar Inelul a supravieţuit. Sauron s-a întors. Orcii lui s-au înmulţit. Fortăreaţa lui de la Barad-Dur a fost reconstruită în ţinutul Mordor. Sauron mai are nevoie doar de Inel pentru a aduce din nou întunericul peste aceste ţinuturi. Îl caută, iar toate gândurile lui sunt îndreptate spre el. Inelul tânjeşte să se întoarcă acasă, în mâinile stăpânului său. Lordul Întunericului şi Inelul sunt unul şi acelaşi. Frodo, el nu trebuie să-l găsească.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de toate grijile

De-a lungul lacului
un nebun pe undeva,
e vară, chiar dacă plouă
el stă în apă şi strigă:
"Doamne cer soare".
Saună, se încălzeşte,
miroase a mesteacăn.
Încerc să-mi fac inima
să se simtă mai bine.
Frumoasa natură
e umedă verde şi caldă.
Sper că în această zi
să se oprească ploaia
să-ţi pot da o floare,
pe care fluturii au sărutat-o.
ca s-o ai amintire.

poezie de Eugenia Calancea (29 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou de Ziua Ta

Un cadou de Ziua Ta,
Când lunecă zarea-n lumină,
Ţi se cuvine ţie, floare,
O metaforă divină.

Tu eşti visul meu de viaţă,
Tu eşti roua fericirii,
Tu eşti focul ce aprinde
Rugul aprig de iubire.

Tu eşti urma din cărare
Care vine către mine,
Tu eşti gândul care-nalţă
Bucuria din suspine.

Tu eşti cerul plin de stele,
Eşti şi marea frământată
În fermentul care-aduce
Zbor de inimă curată.

Iată darul meu, rămâne,
Un simbol, floare prin floare,
Dragostea şi-mbrăţişarea
Ce rămân nemuritoare!

Un sărut pus ca pecete
În destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine
Şi speranţă dar şi vis.

Un cadou ţi se cuvine,
Ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de preţuire,
Semnul sfânt că te iubesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino la mine

Vino la mine odorul meu ;
Brâu îţi voi face din braţul meu
Ca să te apăr de ce-i mai rău.

Când amintirea unor blestemuri,
Te-ajungă din vechile vremuri,
Te voi cuprinde ca să nu tremuri.

Prin sărutări iubita mea,
Te-oi încălzi de-ţi va părea
Un soare cald, inima mea.

Tu eşti frumoasă floare de nalbă!
Noaptea, voi face să-ţi pară albă.
Din stelele nopţii o mândră salbă.

Vino la mine odorul meu.
Alungă-ţi teama din gândul tău.
Dragoste pură îţi ofer eu.

Iar tu cu-al feţei rumen oval,
Cu gura ta, -dulce pocal-,
Să-mi mângâi pieptul cuprins de jar.

Privirea ta -iris- în soare,
Buzele, petale de floare,
Păru-ţi de aur -o desfătare-!

Vino la mine, odorul meu,
Să-ţi fiu eu sprijin în ceasul greu.
Să unim dorul. Ş-al tău, ş-al meu.

poezie de Ion Rotaru (2001)
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!