Departe de toate grijile
De-a lungul lacului
un nebun pe undeva,
e vară, chiar dacă plouă
el stă în apă și strigă:
"Doamne cer soare".
Saună, se încălzește,
miroase a mesteacăn.
Încerc să-mi fac inima
să se simtă mai bine.
Frumoasa natură
e umedă verde și caldă.
Sper că în această zi
să se oprească ploaia
să-ți pot da o floare,
pe care fluturii au sărutat-o.
ca s-o ai amintire.
poezie de Eugenia Calancea (29 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubirea Ta-i ca ploaia de vară
Iubirea Ta-i ca ploaia de vară,
Caldă în stropi și binefăcătoare,
Unde-o trimiți, aduce înnoire
Ca-n ziua de primăvară.
Aduce-nflorire când plouă-n tristețe
'Nfloresc rosmarinii, chiar și cactușii-nfloresc,
Când îi privești florile îți dau binețe
Încât în fața lor ești chemat să te oprești.
'Nflorește grâul în ploaia de vară,
Grădinile-n mai în dulce rodesc,
Plouă-ne Doamne, ființa ca-n primăvară,
Ca-n toamnă, să-Ți recunoști rodul dumnezeiesc.
E-un har pentru inimi și suflet să plouă,
Din Duhul cel sfânt-adorat,
Ține-ne-n ploaia ce-aduce rodire,
În viața ce-n Golgota ne-ai înfiat.
Roadă s-aducem chiar în pustie,
Cum florile rodesc de le-atingi,
Să plouă-n belșug ploaia de vară,
În crini să transformi și suflete-ciulini.
Să-nviorezi prin stropii de ploaie,
Inimi deșerte-n tristeți,
Plouă-ne Doamne, a Ta ploaie sfântă,
Să Îți cântăm ca florile-n rouă
În alb-dimineți!
poezie de Sanda Tulics din Foșnet stelar (3 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Caleașca către soare...
Azi încerc s-alerg din nou către tine,
Sper să-nțelegi că vreau să-mi fie bine.
S-așterne din nou iarna pufoasă, drăguță,
Peisaju-i de iarnă, astept o căruță,
Dar nu-i o căruță cu roți oarecare,
E o caleașcă ce duce către soare.
Putere de-aș avea să pot ajunge la ea,
Să mă prind cu putere și să fie a mea,
Ca o lumină vie ce se-nalță din nou în văzduhul albastru,
Să cânte fiorul împreună cu dorul, c-acum tu ești un astru.
poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet Toamnă caldă
O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă să vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul și zăpada vin îndată.
Soarele încălzește și azi câmpia
Razele lui toamna le cerșește
Grădina cu flori te copleșește
Și parcă aud din nou ciocârlia.
Natura cu căldură ni-e dragă
Alergăm repede prin iarba umedă
Ca roadele toamnei să se culeagă.
Acum oamenii porumbul adună
Dar ziua e scurtă și noaptea vine
Speram s-avem și iarna bună.
poezie de Eugenia Calancea (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de vară
Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la țară.
Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Țărăncuță de la țară.
Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniștit mai bate vântul.
Ce frumos miroase floarea
Cea de tei și de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoțat pe un stog de fân.
Ce frumoși mai sunt copiii
Cu cireșe la urechi.
Jucându-se cu veselie,
Alergând perechi, perechi.
Iată așa trece vara
Cu zile calde și senine.
Cu miros de pâine coaptă
Și cu inimi de bucurie pline.
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă
Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic de feerie
N-am auzit vocea ta,
dar am auzit că inima ta
îmi sună sufletul....
Tu ești suflet bun ce-mi alungă visele moarte,
ca să-mi fie bine să pot pleca departe,
undeva la munte unde urechea să-mi audă,
un vuet plăcut din pădurea pierdută,
și renunțând la a mea nemurire
tu îmi vei dărui clipe de fericire
torcându-mi în fir de aur viața
din suflet să-mi dispară ceața.
poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă de vis
Toamna e mult apreciată-n scris,
zâmbești și te simți ca într-un vis,
la fel și culorile ei precum ți-a promis
te pot face să fii convins.
O fată își schimbă rochiile din seară în zi,
la fel și toamna își schimbă culorile precum vezi,
dar peisajul este pentru a te liniști
și indiferent de vreme, va fi sau nu va fi.
Când toamna e prezentă, orele petrec,
și foșnetul frunzelor uscate, am să le încerc,
să fac să răsune codrul-n liniștea mută
și inima să-mi bată ca după o luptă.
Vreau toamnei să-i ofer ceva, dar n-am nimic în schimb,
cu tine sub clar de lună aș vrea doar să mă plimb,
sunt sigură că doresc ceva ce nu pot avea
și sper încă la o-mbrățișare caldă din inima ta.
poezie de Eugenia Calancea (2 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea ca o lumină
Fiecare dintre noi
are o poezie în inimă,
închide-ți ochii
și la fiecare bătaie de inimă
există un gând,
o emoție, o amintire,
o lacrimă care se duce în jos pe față.
Mi-ar plăcea să-mi îmbrățișez
timpul care a trecut,
apoi să zâmbesc
și să rămân cu inima mea.
poezie de Eugenia Calancea (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe soare îl orbești...
Chiar de-ai fi după soare să te pitești,
Tot te vor vede ochii mei unde ești,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.
Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aș mai vedea,
Chiar fața ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...
Tu ești mândru, iar pe soare îl orbești,
Ca o lună coborâtă din povești,
Viața-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.
Dacă de mine viață te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Fața fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..
poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau durere azi
Azi, nici o durere nu vreau și nu va fi,
Noaptea a trecut și-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin și las durerea toată,
Undeva în drum și nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aș vrea ca în lumină să fie al meu chip
Și zâmbetul să-mi spună că și eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi și azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere și mult vânt
Și lacrima mea să plece cu mult avant.
poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi și dacă ai fi...
Când tu vei fi nor, eu voi fi vânt,
Dacă eu sunt floare, aș vrea să fii pământ,
Ca să-mi fii sprijin și să te văd înflorind,
Să plutești și să te alint cu al meu cânt.
Eu lacrimă de-aș fi, nu vreau să fiu pe-al tău obraz,
Nu vreau să trăim durerea, vreau viața în extaz.
Eu dacă aș fi furtună, tu vreau să fii al meu soare,
Să mă liniștești, să fiu mereu zâmbitoare.
Eu sunt muritoare, iar tu ești un înger,
Dacă tu ai fi cerul, eu aș vrea să fiu fulger,
Dar tu soare ești și eu vreau să fiu destine
Și tu departe ești și eu nu sunt cu tine.
poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de lacrimi
Și plouă, plouă
Și plouă lin pe fața ta
Și nu știu dacă
Această ploaie vom uita.
Privesc la tine
Și ochii ți i-aș săruta
Dar ploaia asta
A inundat dragostea mea.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru copilul meu
Fie ca drumul bun
să se-ntâlnească cu tine,
fie ca vântul
să-ți fie mereu aproape
chiar în spatele tău,
fie ca soarele
să-ți lumineze calea și fața
și în special ploaia
să cadă pe câmpurile tale
și atâta timp
cât eu nu sunt cu tine,
vreau ca Dumnezeu
să te țină în palmă.
poezie de Eugenia Calancea (11 octombrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe frumoase
Încerc o voioșie
pe-o rază de lumină
ca o mireasmă caldă
ce mă învăluie adânc
fața se luminează
visul iar dispare
și clipe frumoase
apar ca prin minune,
râzi la soare
râzi la lume
și fii încrezătoare
totul va trece
fericirea divină apare
în tot ce ne-nconjoară.....
poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul plânge după tine
Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te nasc în mine rază de-nceput
Iarna-n frunză verde se dezgheață
Când ne-mbrățișăm de dimineață,
Ne dăruim săruturi cu ardoare
La o ceașcă de cafea cu aburul în soare.
Zâmbetul tău coboară dintr-o poză,
Ai buzele petale dintr-o roză
Care a crescut ușor în mine
Cu rădăcini de dor și de iubire!
Ne salutăm cu ochii larg deschiși,
De frumusețea lor suntem cuprinși,
Tu știi că-i porți, eu știu că-mi aparțin,
Dăruiți îmi sunt de sfânt destin!
Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi așa, în suflet să te am,
În inimă să-ți port poza ta vie,
Să-mi fii cânt ascuns în colivie.
Te-mbrățișez, frumoasa mea de vis,
Te salut din lungul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ți fiu aproape,
Peste munții-nalți, peste adânc de ape.
Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut
Amestecată-n sângele iubirii
Înflorind pe culmea fericirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia caldă
cu ochii mari te uiți la mine...
-sunt ploaia caldă din livezi
și-am revenit în primăvară
să râd cu floarea de cireș
de vrei să-ți bucuri astăzi ochii
ridică palmele spre cer
prin nori ce vin și nori ce pleacă
prinzi clipele ce vin și pier...
petale roze în cădere
lasă vederii fructul crud
sunt ploaia caldă ce dispare
lăsând în soare pământ ud
nu încerca să pui sechestru
pe libertatea mea deplină
eu mă-nsoțesc numai cu vântul
și florile ce-s în gradină
de mă iubești... uită de mine..
și lasă-mă să vin la vară
și-atunci desculță-n iarba udă
renunț la visul de fecioară
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e a ta putere
Profită de puterea ta
de-a alege ce vrei să faci,
și fă bine acel lucru.
Profită de puterea ta
de-a iubi ceea ce-ți place în viață
și iubește cinstit.
Profită de puterea ta
de-a te plimba în pădure
și de-a fi parte din natură.
Profită de puterea ta
de-a-ți controla bine
și cu grijă propria viață.
Nimeni altcineva nu poate
să facă asta pentru tine.
Profită de puterea ta
de-a-ți face viața asta fericită.
poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!