Nu am răspuns la telefon !
Că n-am răspuns aseara!
Îmi zice c-un ton rece...
Să știi c-odată trece!
Și trenul printr-o gară...
epigramă de Vasile Dumitrache (25 martie 2021)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondel de vis...
La două, Ion se duce în gară
Să vadă cum trece trenul de trei
Așteaptă, el face pași mărunței
Întârzie trenul, nu vrea să apară...
În tren sunt rochii și fluturi de tei
Îi spuse în șoaptă o domnișoară
La doua, Ion se duce in gară
Să vadă cum trece trenul de trei...
Peronu-i pustiu, lumina e chioară
Se simte miros de flori și ulei
El calcă-apăsat prin somnul cu-alei
Se scoală in noapte, se înfioară...
E două, Ion se duce în gară
Să vadă cum trece trenul de trei!..
hipersonet de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pleca un tren
Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ți la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu știu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n prag de seară,
mergeam confuz, în urma ta,
văzând că trenul ce pleca
purta o mască mortuară.
Dar unde pleci?te-am întrebat,
cu glas pierdut, în ploaia rece,
când trenul aștepta să plece
cu chipul tău, în păr buclat...
Nu mi-ai răspuns, dar ai zâmbit,
privind peronul cenușiu,
unde plângeam încă mâhnit
plecarea ta c-un tren pustiu.
Plângeam încet cu fulgi de nea
care-mi cădeau în suflet doar,
iar tu, din trenul selenar,
priveai adânc uimirea mea.
Dar ai plecat, într-un târziu,
iar chipul tău, rămas o pată,
mă răscolea fără să știu
de-o să mai vii-napoi vreodată.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 decembrie 2019 (31 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul
Cândva, demult, la început de vară,
tu te-ntorceai cu-n tren necunoscut,
te așteptam, dar nu te-am revăzut,
căci trenul tău nu mai oprea în gară,
se îndrepta către un alt ținut.
Ploua și noaptea se lăsa afară,
iar eu călcam peronul abătut,
din zări venea un cântec de fanfară
în urma trenului, deja pierdut.
Și ani de-a rândul, așteptând în gară,
fără să cred, deodată te-am văzut
am tresărit și te-am privit tăcut,
venea din zări un cântec de fanfară,
tu mă-nrobeai c-un zâmbet absolut,
iar eu, rămas în urma ta afară,
am plâns până târziu și m-am zbătut
căci trenul a rămas pe veci în gară,
dar tu erai doar visul meu pierdut.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul
Gări și iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcușuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri și rar prin eden.
Gări cu peroane în tristă-așteptare,
Scrâșnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.
Unii îl pierd și așteaptă un altul,
Alții coboară pe câte-un peron,
Mulți își încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranță cotlon.
Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nțeles,
Căci, printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.
Gări și peroane și stâlpi ce aleargă,
Vuiet prin urme de pași, amintiri,
Trenul ce încă mai poate să meargă,
Eu... aruncând prin fereastră priviri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui șef de gară
Semnalul roșu e alarma,
Deci trenul se oprește-afară,
Se înșelase mașinistul,
E nasul șefului de gară!
epigramă de Radu D. Rosetti
Adăugat de Tiberiu Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie...
Bună ziua domnișoară
te aștept cu flori în gară
întro lungă zi de vară
trenul stă să nu apară
bună ziua domnișoară...
Sara bună domnișoară
mă îmbăt cu apă chioară
sper să nu fie gargară
trenul a venit de-o oară
eu te-aștept deși e sară...
Mai stau doar o oră-n gară
scumpă floare domnișoară
de nu vii în astă vară
dragostea poate să moară
ziua bună domnișoară...
Timpul nu așteaptă, zboară
și... vezi bine, bunăoară
mai plecă un tren din gară
știu și pentru-a câta oară
scumpă floare, domnișoară...
Ziua bună, domnișoară
eu te-aștept cu flori în gară!...
poezie de Gheorghe Gurău (8 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fugi la gară
să ajungi în altă gară
unde te dai jos încolțit
de îndoială că nu ai ajuns
în aceeași gară mică ocolită
de atâtea ori vântul zboară
înainte o cauți din ochi
și ai impresia că clipa începe
să te prindă în mrejele ei
toarse fugind din gară
în gară trandafirii plâng
la peron sub ochii iubirii
de ieri și de alaltăieri încet
auzi un acord de chitară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din greșeală!
-Alo! Mă sună un amic...
Răspund! Dar zice c-a greșit!
Atunci eu spun că nu-i nimic...
Din greșeală am mai vorbit!
epigramă de Vasile Dumitrache (29 martie 2021)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excursionistul
Zice că e tip umblat
Și în țară și pe-afară
Cu bilete ori pe blat,
Din bazar și pân' la gară.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rece
Și rece in jurul meu
Și aerul e rece.
Eu plâng de dorul tău,
E rece și nu-mi trece.
Dar tu îngheți
Și-ai sufletul rece.
Inima mea e caldă,
Dar căldura trece.
Și e gheață in jurul meu
Și e rece mâna ta.
Ingheață si mai tare
Atingându-ți inima.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de Cristina Vâlcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul toamnei
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind,
Zarea lungă nu-i ajunge, bate drumu-n lung și-n lat,
L-am oprit la mine-n gară, felinarele se-aprind.
A primit la timp semnalul și pornește supărat,
Ca o fiară se urnește, se-aud roțile scrâșnind,
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind.
Peste șinele rodate urme de rugini se-ntind,
Trece prin vâltori de munte, prin tunel întunecat,
Lacrimi se strâng în cisterne de prin nouri șiroind,
Neguri se descarcă-n vale din vagonul înghețat,
Trenul toamnei se iuțește, are mers de-accelerat.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren
ninge afară
e ger și viscolul bate
ridicând troiene
de neatinse stele
tu stai străină-ntr-o gară
departe...
peronu-i pustiu
în ceasul ca un ochi de ciclop
ce atârnă-n perete
chiar dacă trec greu
orele arată că s-a făcut târziu
și te învăluie atâta noapte...
poate se va opri și-n astă gară
uitată și ninsă
plină cu fum de țigară
și-ai să te urci fără să știi
unde-o să mergi și cât timp...
în trenul ce poartă iluzii
cât viața biletu-i de scump
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beția trece...
Bețivul care seara bea,
A doua zi îi trece,
Iar eu întru-prostia mea
Mă-mbăt cu... apă rece.
epigramă de Vasile Iușan (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasii tai,vantule
aseara, pasii m-au purtat
spre tine,
vantule.
gandurile-mi- pasarile albe ale asfintitului,
umbra-mi- dansul himeric al noptii.
eu... cenusa de langa rugul plangerii.
aseara o lacrima mi-a cazut fugar...
tu unde esti?
imi inalt ruga catre tine,
tacere uitata in ultima lumina!
dar privirea?
aseara am zambit printre lacrimile
unui vis albastru...
doar pasii vantului sepierd in zare.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama lui Macedonski
Toată lumea poate scrie,
Niște versuri pe hârtie.
Dar dacă nu știi ce țintești,
Ca Macedonski o pățești!
epigramă de Vasile Dumitrache (6 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin gările cu firme-albastre
Tristețea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Și setea noilor senzații,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantații
De mătrăgună și cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Și gările cu firme-albastre!...
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbește,
Și-n forța aburilor cântă
Viteza roților ce crește...
Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Și coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Și glas de cobe ce-nspăimântă!...
Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veșnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omenești, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluș capitonate!...
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuți să stea pe loc...
El singur,
El,
Și numai trenul,
Creează-n urma lui distanța
Monotonia
Și refrenul
Din care ne-adăpăm speranța
Toți călătorii spre mai bine...
Și numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul știe-anume cine
Și câți din cei plecați aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...
poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Hibernală
Se-așază pe case zăpezile reci,
iar vântul se-aude prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui c-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar dorul de mine te ține pe loc,
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează-n tavan o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate prin noi cu miraje pierdute.
Ajunge din gară un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal
cu sfântă lumină curgând prin destine.
Rămâne doar gândul în trenul bizar,
te simt lângă mine acum împăcată,
cuvintele spuse îmi par în zadar,
mai strânge-mă-n brațe încă o dată!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 17.02.2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-nserate, după o zi foarte călduroasă, aștept într-o stație mică, de pe linia Brașov - Cluj, trenul accelerat care merge spre Pesta... N-aștept mult... Trenul sosește... Repede-mi iau sacul de drum și mă duc la cel mai apropiat vagon de clasa a doua; n-am vreme s-aleg: trenul pleacă-ndată.
începutul de la Luna de miere de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Pe un peron acoperit de seară
Se-nalță printre fumuri de țigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Și tu privești tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nșiră la peron...
Ai vrea să pleci departe, fără știre,
Să uiți aici săracu-ți geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ți fie talisman...
Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărțire
Pe un peron acoperit de seară.
poezie de George Ioniță din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie hibernală
Se-așază pe casă zăpezile reci,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar timpul uitării te ține pe loc
îți sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează tavanul cu-o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel,
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate venind cu licori neștiute.
Din gară ajunge un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal...,
cu sfântă lumină curgând prin destine.
Se duce doar gândul cu trenul bizar
te simt lângă mine de-acum împăcată,
cuvinte nespuse se zbat în zadar...,
mai strânge-mă-n brațele tale o dată!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!