Ofrandă lumilor

Scrisul îţi este zbor planat
Deasupra ceea ce-ai uitat
Sau n-ai uitat cu-adevărat,
Iubire fără de pacat,

Revoltă trasă pe o roată,
Ruguri de spin ce înc-o dată
Le-aprinzi să ardă căutând
Curajul ochiului plângând,

Prin fumul unei realităţi,
Prin şiruri lungi de nedreptăţi,
Tânjire către ideal
Care se pierde-n ireal,

Scrisul îţi este o salvare
Frumoasă şi tulburătoare,
Prinţ adorat într-o poveste,
În care viaţa însăşi este

Descrisă ca povestea ei,
Fără de demoni sau de zmei,
Ofrandă lumilor celeste,
Povestea ta într-o poveste.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

O poveste aş dori să-ţi spun
o poveste frumoasă, de-adormit copiii,
fără Feţi-Frunoşi şi Zmei,
ci o poveste simplă de iubire.

Sunt poveşti ce le-am uitat de mult,
altele nu se pot spune,
poveşti fără sfârşit şi început,
iubirea, doar iubire şi iubire.

Dragostea cu miros de fân
Când mugurul dădea în floare,
am să-ţi spun de ce a plâns
în povestea cu foi albe.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste în mişcare

Te strig prin note fără frontieră,
Să-mi fii aleasa inimii mele
Te caut, iubita mea,
Lăsând timpul să ne scrie povestea,
O poveste fără frontiere,
Fără îngustarea libertăţilor
Şi a drepturilor persoanelor.
Ce magică desprindere de cotidian!
Lumea se împarte în tăceri şi în noapte,
Tu eşti ziua ce străluceşte în sufletul meu,
Te voi purta vibraţie caldă cu mine mereu.
Ca un fular pus la gâtul unui copil,
Ca o mireasă aleasă, unsă cu mir,
Prin care se sfinţeşte iubirea noastră,
Într-o Românie blândă, frumoasă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea are o poveste care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt şterse de însăşi perfecţiunea lor, încremenite într-o estompare veşnică...

definiţie de Pascal Bruckner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poezie nu există moarte

În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu ştiu câta oara

Când o citeşti cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ţi rece, muritoare,

În poezie e lumină şi sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poveste vrei să ştie lumea despre tine? Ce exemplu vei da celor care vor auzi povestea ta? Cum ţi-ai ţinut promisiunile faţă de tine şi cum te-ai revoltat împotriva condiţiilor grele? Cum ai luptat, cum ai tratat înfrângerea şi cum ai sărbătorit victoria? Sau povestea ta nu merită spusă pentru că nu are nimic interesant în ea? Ar fi păcat, pentru că o poveste este tot ce rămâne în urma ta. Prin povestea ta poţi trăi veşnic. Spune-mi care sunt lucrurile pe care nu vrei să le uiţi din trecutul tău şi care pot fi folosite ca şi combustibil. Spune-mi ce ruşini şi umilinţe ai trăit care nu mai vrei să se repete. Acest exerciţiu este foarte important şi te poate ajuta să nu uiţi de ce te ridici din pat în fiecare dimineaţă şi care este motivaţia ta supremă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu e prea târziu şi nimic nu te va salva de regretele ce te vor copleşi la sfârşitul călătoriei tale în această lume. Ce poveste vrei să ştie lumea despre tine? Ce exemplu vei da celor care vor auzi povestea ta? Cum ţi-ai ţinut promisiunile faţă de tine şi cum te-ai revoltat împotriva condiţiilor grele? Cum ai luptat, cum ai tratat înfrângerea şi cum ai sărbătorit victoria? Sau povestea ta nu merită spusă pentru că nu are nimic interesant în ea? Ar fi păcat, pentru că o poveste este tot ce rămâne în urma ta. Prin povestea ta poţi trăi veşnic.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unei Cenuşărese

"A fost odată", da, şi îmi plăcea!
Trăiam poveşti în marile castele
Sau prin păduri cu vrăjitori şi iele,
Iar viaţa o poveste îmi părea.

Eram cu o prinţesă uneori,
Şi, mult mai des, cu regii, cavalerii,
Dând dezlegare minţii şi puterii,
Doar binelui să-i fim apărători.

Eram copil, eram în lumea mea,
Credeam în feţi-frumoşii din poveste,
Dar totul a trecut şi, fără veste,
Am căpătat o eroină-a mea:

Cenuşăreasa ce-n al nopţii miez,
Temându-se de calda mea privire,
Cu inima bătându-i în neştire,
N-a vrut ca în poveste s-o urmez.

Eram acolo, însă n-au putut
Privirile-mi să îi găsească urmă.
A dispărut... şi uite-aşa se curmă
Povestea ce-am lăsat-o în trecut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de omăt

Tu nu ştii... A fost odată
O căsuţă fermecată
Şi-n căsuţă-o fată mică,
Un pisoi şi o bunică.

Şi-ntr-o iarnă, într-o seară,
Fata s-a uitat afară
Şi-a văzut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea...

Dar pe drum cotit şi nins,
Umbra sură s-a desprins:
Un voinic abia de-o şchioapă
Înota-n omăt ca-n apă.

Şi proptindu-se-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput să cânte-n prag,
Tremurat şi subţirel...

Dormi? Şi nici n-am prins de veste!
Uşa s-a închis cu cheia,
Focu-şi pâlpâie scânteia,
Şi povestea nu-i poveste:

Eu eram fetiţa-aceea,
Iar bunica – nu mai este...

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de zbor

La marginea prăpastiei priveşti pierdut în jos,
Simţi tot ce te atinge cât este de frumos,
Cu braţele deschise, asemeni unor fluturi,
Sorbi viaţa şi frumosul din ale vieţii ciuturi,

În picături de pace, în picături de bine,
Memorii neculese din fostele destine
Şi cauti metrica iubirii spre a-ţi putea rima,
Dilema poeziei din însăşi viaţa ta.

Aruncă-te în poezie şi lasă-te să cazi uşor,
Gânduri în al tău suflet se nasc, trăiesc şi mor,
Aruncă-te ca-ntr-o iubire, fără de teama de-a cădea,
Aşa şi doar atunci, tu vei putea zbura.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facere

Îşi poartă mâna pe un trup de lut,
Peste-a lui viaţă, peste chipul mut
Pe care dintru totdeauna l-a ştiut,

Că poate să respire în neştire,
Pe un pământ de rouă şi iubire,
Dar lutu-i slab, se macin-a murire...

Şi imediat după creaţie, îl eliberează
Pe omul care moare şi visează,
Sperând că taina vieţii n-o trişează;

Tu mâna porţi pe trupul meu,
Eu mâna port pe trupul tău,
Naştem alt trup în Dumnezeu

Şi suntem doi şi suntem goi,
Ca într-o noapte de război,
În care moartea a uitat definitiv de noi,

Tu mâna porţi să mă supui,
Să mă deţii, să mă răpui,
Sunt patru mâini care trişează voia Lui,

Pe un pământ ce geme tulburat,
Uitat în veşnicia de păcat,
A primei guri de aer respirat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naratorul: Aceasta este povestea unui băiat care întâlneşte o fata. Băiatul, Tom Hansen din Margate, New Jersey a crescut având convingerea că nu va fi niciodată fericit cu adevărat până în ziua în care îşi va întâlni aleasa. Aceasta convingere este rezultatul unei expuneri timpurii la deprimanta muzică pop britanică şi a unei interpretări greşite a filmului "Absolventul". Fata, Summer Finn din Shinnecock, Michigan, nu împărtăşea aceeşi convingere. De la divorţul părinţilor, ei nu-i plăceau decât două lucruri. Primul era părul ei lung şi negru. Al doilea lucru era cât de uşor îşi putea tăia părul fără să simtă nimic. Tom a întâlnit-o pe Summer pe 8 ianuarie. A ştiut imediat că ea este ceea el caută. Aceasta este povestea unui băiat care întâlneşte o fată, dar ar trebui să ştiţi de la bun început că nu este o poveste de dragoste.

replică din filmul artistic (500) Days of Summer
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi mai spun...

întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
şi îmbrăcat în togă de tribun
şi dezbrăcat de verbul: "a iubi"

de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun aşa cum este
că sunt demult nebun şi că iubesc
sfârşitul la o tainică poveste

deobicei povestea se termină
cu noaptea nunţii când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
şi rol de apa şi de piatră saca

povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri

povestea mea începe de departe
povestea mea începe de la şcoală
povestea mea începe dintr-o carte
din care cineva a rupt o coală...

povestea mea ştiută pe de rost
povestea mea trăită fără rost
povestea-n care şi mereu ai fost
străină la streinu-ţi adăpost...

acum, ajuns în pragul veşniciei
cu trepte de abanos şi gorun
gândesc în termeni noi, de fantezie
ce nu ţi-am spus o veşnicie-nu-ţi mai spun...

poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am petrecut anii depănând o poveste frumoasă, care să rămână o amintire plăcută pentru familia mea. Este povestea unui băiat de la ţară care – pe lângă problemele pe care le are de mic – speră să dăruiască vocea sa întregii lumi şi să mai estompeze din griul fiecărei zile. Astăzi, pot spune fără teamă: misiune îndeplinită!.

citat din Andrea Bocelli
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunde

Tată, schimbă o secundă a ta cu o secundă a mea,
Aşa te voi strânge o secundă la piept,
Voi trăi veşnicia pe care-o aştept,
Voi redeveni fiică a ta
Pentru secunda aceea care-ar conta,

Tată, întoarce albastrul spre mine zâmbind,
O singură clipă din infinit
Întoarce-te unde-ai pierit,
În noapte, în boală, oricând,
Întoarce-te iar pe pământ,

Eu simplă singurătate,
In lumea atât de străină,
Te iubesc ca o lipsă de vină,
Cu durerea lumilor toate,
Cu gândurile ei nevinovate,

Azi eşti sfântul la care mă-nchin
În genunchii lumilor mele,
Spre biserica miilor stele
În umbra enormului chin,
Cu cugetul stins în deplin,

Schimb o secundă din infinit
Cu preţul de-a nu mai cunoaşte, a scrie,
Nicicând pe lume o poezie,
Cu clipa în care nu vei fi murit,
Cu clipa în care te ştiu fericit.

Dar ştiu că nu poţi veni către mine,
Mai ştiu ca în versuri mi-ai dat
Tot ceea ce viaţa mi-a luat
Cu preţul enormului bine
Şi al lumilor fără de tine.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inside

De unde să încep o poveste care nu are început?
O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viaţă în plămânii stângaci,
cu milioane de culori ninse pe retina fragedă,
cu laptele cald între buzele moi?
Atunci am înţeles, deşi nu am putut concepe asta în cuvinte,
că sunt iubit.

Sau să încep povestea de la prima jucărie zburătoare numită de mine simplu "elicopter"
pe care o lansam de la etajul doi al blocului pentru ca apoi să cobor într-o suflare
să o pot regăsi intactă între mărăcinii de la marginea drumului?
În acele clipe de nebunie epuizantă am înţeles că sunt iubit.

Sau mai bine încep de la examenul acela de maturitate,
numit simplu de colegi: bac,
unde nu împlinisem vârsta majoratului dar mi se cerea să fiu matur?
şi eu nu ştiam dacă pot să fac asta
dar îmi aduc aminte de prezenţa aceea din jurul meu, nevăzută,
dătătoare de o pace lăuntrică
care m-a făcut să fiu stăpân pe mine
şi să înţeleg oare pentru a câta oară că nu sunt singur,
că sunt iubit.

Dar nu, acum ştiu
cred că totuşi am să încep povestea vorbindu-vă de acei ochi închişi la culoare
care atunci când mă priveau mă făceau să simt că mă nasc pentru a doua oară,
acei ochi calzi pe care îi văd şi azi,
culcaţi seară de seară pe perna moale din dreapta inimii mele.
Şi atunci ca şi acum mă simt iubit.

... de la un ou dăruit cu iubire, as putea continua povestea,
de la o roşie coaptă din prima recoltă primită în dar,
de la doi ochi de bufniţă şi o coadă vărgată,
de la o îmbrăţişare vindecătoare când nori gri îmi tulburau privirea,
de la toate acestea am primit şi primesc iubirea zi de zi.

Şi totuşi, povestea mea nu este despre câtă iubire am primit sau primesc
ci este... mai degrabă un angajament
către toţi
către toate
dar mai ales către adierea aceea caldă şi plină de pace
un angajament de recunoştinţă bunătate şi iubire
întoarsă de mine înmiit,
un angajament din interior (inside)
către tot ceea ce defineşte exteriorul.

Sunt imperfect dar pot ciopli imperfecţiunea mea cu iubire.

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici Dumnezeu nu ar fi fără poveste

şi chiar dacă ar exista
în lipsa cuvintelor
ar fi mult prea puţin
într-o lume neştiutoare
.......................
precum un fum
în lipsa focului
ori ca o iubire
nerostită
.......................
povestea e primul pas spre neuitare
ca prima dăltuire
ori ca întâia mâzgăleală
pe un perete mort
într-o peşteră vie
de la stânga spre dreapta
sau aiurea
altfel nici timpul nu s-ar fi lăsat prins
într-o clepsidră
de unde să cearnă poveşti
după poveşti
la nesfârşire
ca într-o mie şi una de vieţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sayuri (bătrână, povesteşte): O poveste ca a mea nu ar trebui spusă. Căci povestea mea este la fel de interzisă, precum este de fragilă; fără misterele ei, nu poate exista.

replică din filmul artistic Memoriile unei gheişe, scenariu de Robin Swicord, după Arthur Golden
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador

Iubesc acest pământ de vise şi durere
Şi nu-l lovesc,

Iubesc această viaţă de chin şi renunţare
Şi n-o rănesc.

O flacără e viaţa,
Tu un flutur
Şi flacăra te-ademeneşte
Şi zbori, visând, crezând în ea,
Dar focul ei te mistuieşte,

Un fum e viaţa,
Se ridică spre cer, apoi se pierde-n efemer,

Parfum e viata,
Se naşte din floare, cerşeşte vis şi moare,

Un vis e viaţa,
Se naşte- n noapte şi piere- n ale zorii şoapte,

Un cer e viaţa,
Plin de nopţi şi nori dar şi de zori,

Un fulger este viaţa,
Lucind aprins, pe care auzul îl percepe doar după ce demult s-a stins,

O ploaie-i viaţa,
Ce-ţi mângaie cărările de bucurie
Şi nu se hotărăste să îţi dea,
Iubire, fericire, pe vecie,

Iubesc această ploaie
Pe care poţi s-o stăpâneşti visând-o,
Trăiesc această viaţă
Ce poti s-o 'ngenunchezi iubind-o.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea în veşnicie

M-am îndrăgostit,
M-am îndrăgostit cumplit
De o pană ce cădea în zbor,
Ireal, nemuritor,
Într-un dans sălbatic şi senzual,
M-am îndrăgostit ca de un ideal
De-acel zbor pe voalul unui gând,
Chiar ştiind că va sfârşi întru pământ,

Mi-am îndrăgostit fiinţa de cadere,
Văzând în aceasta-o mângâiere
Pentru un pământ pustiu şi crud arid,
Izgonit fără de dragoste în vid,
Ca o viţă urcătoare agăţată
Transformată dintr-un ideal în vinovată,
Spre-a iubi o unică secundă
Cu fiinţa ei cea mai profundă,

Neiubită pân-atunci şi neştiută,
Mult însingurată, deseori pierdută,
Rătăcită de trecut în viitor,
Învăţând să nege că îi este dor.
M-am îndrăgostit iremediabil şi cumplit,
De o pană rătăcită-n infinit,
Cerând de la lumea împietrită
Să mă lase o secundă fericită,

M-am îndrăgostit ca o adolescentă,
Pur deplin pentru o lume indecentă
Unde numai pana-n zbor mai ştie
Cum este căderea-n veşnicie,
M-am îndrăgostit de o nalucă,
Intr-o lume terminală şi pe ducă,
De lumina inocentă ce feeric
Compensează ani lumină de-ntuneric

Fără să îmi pese de un mâine-n sine
Ţintuită de destin între suspine,
Calm privesc întru ţintirea sa,
Infernala lui putere de-a rata
Visul spre lumină, copleşit de dor
Al clipitei oarbe, cât un viitor.
M-am îndrăgostit curat, copleşitor
De o pană, de un zbor.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

Mai trece înc-o noapte, mai trece înc-o zi,
Se scurge ce a fost în ceea ce va fi
Iar cel ce-a fost, în cel ce nu mai este,
Se trece din realitate în poveste,

Trece o noapte iarăşi şi după, înc-o zi,
Existul uită taina de a fi,
Îmbătrâneşte clipa-n albe catedrale,
Minunile luminii adorm în nopţi banale,

Cântul se trece într-un prelung ecou
Cât tot ce este vechi iar se transformă-n nou,
Tot ceea ce privim, ne pare o nălucă,
Ce va veni-l aşteaptă pe "este", să se ducă

Şi tot rotundul se învârte în spirală,
O lume minunată, definitiv ovală
Dispare în cetatea din zidurile firii,
Privind printre creneluri culoarea amintirii,

Caii albesc în surul neputinţei,
Doar aripile lor şi-ale credinţei
Rămân deschise într-un timp ce stă pe loc,
Trec zilele lăsând iar zilelor un loc

În carambolul de pămant şi oase
Care înlocuieşte secera cu coase,
Trec fără să mai ştie încotro,
Ulcioarele fragile şi maro

Ce într-o fracţiune de secundă,
Cu cioburi, lumea o inundă,
Cu cioburi ireale, colorate
Ce taie clipa fix în jumătate,

O parte trece, alta mai rămâne,
Ca într-o diviziune de celule
În care embrionul are doua corduri,
În pântecul de flori ce-au înflorit în norduri;

Trece o noapte şi mai trece înc-o zi,
Din cei mai gravi adulţi redevenim copii,
Îngenunchiaţi, ca înaintea primului lor pas
Ne ridicăm pe ce a fost, spre ceea ce-a rămas,

Ca într-o înălţare care pare pe pământ,
Cât încă ce voi fi este captiv în sunt,
Cât încă pot fugi de totul şi de toate
Acelea ce se clatină în propria realitate

Relativa...
Nu mă încred în balustrade în derivă,
Deoarece aceastea au colţurile drepte,
Ce uneori pot a fi asemuite unor trepte

Şi drama oarecum atât de omenească,
Constă în starea omului să le privească
De sus arareori, mai des de jos,
Aşa cum uneori întorci toate pe dos

Veştmintele luminii,
Ca faţa să le-o vezi şi capetele vinii
De-a fi, să poţi din nou a dezlega,
Într-un ritual în urma căruia, încă mai poţi spera,

Căci ziua ar putea fi infinită,
Nefragmentata dac-ar fi, nemărginită
De recurenta obsesiv-a nopţilor eterne,
Prin ale căror site, omenirea cerne

Tot binele de rău, întregul de fragment,
Notează pe o hartă de ocru pergament
Faptul c-a fost aici, cu gând de-a se întoarce,
Dar uită că în geruri, cu lemnul pentru arce

S-a încălzit şi astfel o înghite practic apa
Şi dacă nu aceasta, o rezideşte sapa,
Plantând întru-nviere oseminte,
Caci omul veşnic uită, ceea ce ţine minte.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!