MĂ POARTĂ PAȘII GREI PE STRADA TA CA MAI DEMULT
Mă poartă pașii grei pe strada ta ca mai demult
Având un dor ca dulcele tău glas să îl ascult
Ca altă dată, dar timpul se rostogolește-n unic sens
Ducând departe și al amintirilor tumult.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Curiozitățile orașului
Cimitirul e pe strada Învierii.
Închisoarea, pe strada Libertății.
Spitalul, pe strada Sănătății.
Grădinița de copii, pe strada Guliver.
Ospiciul, pe strada Nebunului.
Muzeul Unirii, pe strada Rătăcirii.
Clădirea pompierilor, pe strada Focului.
Judecătoria, pe strada Balanței.
Biserica, pe strada Sfânta Maria.
Poșta, pe strada Buna Vestire.
Iar școala Secundară, pe strada Principală.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pașii tăi
pașii tăi scuturați pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi și acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
ridicați parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinși în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
zorii vin chiar și-n ultima zi
ce-o desfid ca și când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca și-acum
pașii tăi
deschizând un alt drum
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul așteptării
Pașii grei îmi rătăcesc pe-aleile pustii,
Zefiru-împrăștie mireasmă-n prag de seară,
Pe-o bancă, sub teiul încărcat, te-aștept să vii,
Din chioșcul vechi străbat acorduri de vioară.
Amurgul se coboară în ape străvezii,
Se tulbură în val priveliștea de-afară,
Pașii grei îmi rătăcesc pe-aleile pustii,
Zefiru-împrăștie mireasmă-n prag de seară.
Dorul m-apasă greu și simt a lui povară,
Înfrânt și-ngândurat te-aștept, tu n-ai să știi
Că-n lunga frământare a serilor târzii
Singurătatea mi se zbate prinsă-n gheară,
Pașii grei îmi rătăcesc pe-aleile pustii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TRECÂND TÂRZIU ÎN NOAPTE PE ALEEA TINEREȚII PAȘII ÎMI RĂSUNĂ
Trecând târziu în noapte pe aleea tinereții, pașii îmi răsună.
Sus pe cer, acum ca și atunci demult lucește aceiași blândă lună
Ce pare că mă urmărește ca o umbră și mă recunoaște
Că eu eram acela, care îi făceam din stele iubitei o cunună.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai în octombrie
Mai că-mi vine
Să mă apuc de școală
Mai ales de studenție
Pe strada Gheorghe Barițiu
Sau pe strada Universității
Maică maică
Stai că-mi vine
Să reîncep cursurile
Și seminarii și laboratoare
Pin săli și amfiteatre
Pe strada Amintirilor
Sau pe strada Speranțelor
Taică taică
Și asta numai și numai
Pentru că am privit în urmă
Într-o toamnă cu tentă aurie
Și amplă și neaoșă la Cluj
Sedus de amintiri duioase
Departe printre nostalgii
Maică și taică.
poezie de David Boia (15 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poarta
pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri mă înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
mă cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de avere:
Moștenește domnul Gușă
Lacul, vile și livada,
Ajutase o mătușă
Mai demult să... treacă strada.
epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere cu efect retro
Mă plimb cu pașii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-și acordează orga
și mă trezesc din nou în vis
O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu
Pe trepte de solar liceu
tăcerea-și acordează orga
și-n amintire iată eu
mă plimb cu pașii grei de Iorga
Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtășind tăcerea altui geniu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Înflorește zilnic strada
Înflorește zilnic strada
De greviști și de greviste
Care trec citind reviste
Și-apoi flutură batiste
Huiduindu-ne Helada
Vor salarii mari, concedii
Altă treaptă de confort
Că din dragoste de sport
Ei renunță la efort:
Să le dea statul remedii!
Dar cum cade uneori
Câte-un zar mai strâmb în soartă
Ei nu știu că cei ce-i poartă
Pe această mare moartă,
Stau ascunși și trag de sfori.
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triolete simboliste
Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiță mai sună,
Și-așa de drag mi-e când l-ascult
Pornind din vremuri de demult.
În al vieții trist tumult
Și-n dragostea-mi inoportună,
Pornind din vremuri de demult,
Un glas de trâmbiță mai sună.
*
Apocaliptica gândire
De azi e înțeleasă mâni;
Tiranilor, ce prevestire!
Le cad topuzele din mâni!
O apă-ntreaga omenire,
Nici robi de-acu și nici stăpâni:
Apocaliptica gândire
De azi va fi-nțeleasă mâni!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Primii pașii sunt cei mai grei, dar și ultimii.
David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.căldură sufocantă -
din ce în ce mai grei
pașii pe trotuar
haiku de Doina-Maria Tudor (august 2018)
Adăugat de Doina-Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel limbii române
Limba dragă românească
Vreau în pace s-o asacult
Și renumele să-i crească,
Vorbită fie cât mai mult,
Iar de Pronia cerească
Va creea în timp tumult,
Limba dragă românească
Vreau în pace s-o ascult.
Cel plecat să "rătăcească"
S-o țină obiect de cult,
Iar de poate s-o vorbească
Așa cum o făcea demult,
Limba dragă românească
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheața se sparge
Sub pașii poetului
Atât sunt de grei.
haiku de Mihail Mataringa (17 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șofer... de-o viață
Îs la pas, pe strada cu sens unic,
Fără s-apăs adânc pedala,
Căci am un simțământ lăuntric;
Se circulă... tot alandala.
Încerc să țin doar inerția,
Să mă feresc de orice "stop";
Să nu transform în noapte, ziua,
Să n-am finalul, singur scop.
Mi-am luat, pe parcurs, parteneri
Printre puținele escale,
Ce le înscriu, trecute, ieri...
Le rup și da și nu, petale.
Adaug ani, câte puțin,
Șofez, preventiv, experiențe.
Ades nici nu mai intervin...
Nu fac deranj de existențe.
Bagajele-am făcut remorci,
Ce las garate la sfârșit;
Oricum nu poți să le întorci,
Căci strada duce-n infinit...
Încerc să îmi predau ștafetă,
-Un mâine eu, nou regăsit
Vechi- să devin o amuletă...
"Pierdut șofer, pe sens unic!!!"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultarea nepasarii si a linistii
ascult linistea sufletului meu,
ascult bataile vantului ce se plimba nepasator prin camere,
ascult pasii grei de pe hol,
ce lovesc podeaua veche
ascult rugamintile oamenilor pierduti
ascult intunericul cum isi cauta lumina,
ascult vocile de departe,
ascult durerile ce ma apasa si
ma omoara incetul cu incetul,
ascult sunetul lacrimilor
ce se preling nepasatoare pe obraz
ascult tot si nu mai sunt in stare sa vad sau sa simt ceva,
ascult ultima rugaminte de dor...
acum nu mai ascult nimic,
urechile mi-au surzit, sunt inerte la orice zgomot produs.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul amintirilor
Separ izvorul
de stâncă
în setea mea de gând
să te aflu
sunt valuri aprinse de amintire
când umbra nopții
departe coboară.
Plâng ochii mei printre șoapte
în dulcea lor rapsodie
m-ai prins
sub pașii tăi...
sărutul vântului
bătând în toacă
parfum ducând
spre soare.
Azi suntem de departe
o torță de lumină
care dansează.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe strada mea
Pe strada mea trec visele si inimile frinte,
Pe strada mea trec de multe ori doar soapte mute,
Trec mii de lucruri de nimeni intelese,
Trec zeci si mii de ginduri si imagini vesele...
Strada mea e-o strada lunga
Insa nu multi la ea pot sa ajunga...
*
Pe strada mea treci tu de multe ori
Te zaresc, imi zimbesti, apoi pleci...
*
Pe strada mea trec multe suflete nevinovate
Si frinturi de aripi taiate...
Pe strada mea, cind treci doar tu,
E cu adevarat lumina,
Iar soarele rasare si straluceste iar,
Iar eu uit de-al meu amar...
Pe strada mea trec zimbetele copiilor nevinovati
Si zimbetele oamenilor inarmati
Cu speranta si tarie de-a mai rezista...
Si speranta ca macar inca o zi, de-a mai exista...
Pe strada mea trece praf cosmic si lumina lunii...
Trec ochi inlacrimati cu lacrimi care rid,
Trec nori de ploaie si nori care surid...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihia albă
Cu sufletu-nghețat stihia vine
Din recile abise planetare,
Lovește totul cu încrâncenare
Și albă zboară către zări străine.
În urma ei lucioase trotuare,
Nu trece om, țipenie de jivine,
Căci nu poți merge fără a te ține
Și grei ți-s pașii, pietre funerare.
E totul alb și totul e urgie,
Un ger flămând îți roade chiar și osul
Și vântu-ți scoate dinții din gingie,
Iar de vorbești se congelează glasul.
E vuiet alb pe tot cuprinsul țării
Din creștetul de munte-n largul mării.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!