La spovedanie

Mărturisesc părinte!
Eu am inundat laboratorul de chimie în clasa a şaptea
de-a pocnit parchetul şi
au ieşit din pământ duhurile lustruite cu lac incolor.
Eu ungeam balustrada blocului
cu păcură de la centrala termică unde îmi imaginam
că Dumnezeu aduce căldura din iad
în casele noastre.
Eu puneam piedică îngerilor până îşi rupeau aripile
şi tot eu
da părinte...
tot eu în spatele bisericii desenam pe zid cu cretă
o maşină de tocat suflete.
Mărturisesc părinte!
Le puneam mustăţi cărţilor şi le trăgeam de codiţe
spărgeam vecinii la geamuri cu privirea lor tristă
şi aruncam petarde între sânii femeilor
când veneau acasă de la schimbul trei
cu noaptea în sticle de lapte.
Tot eu îmi ţineam respiraţia când răstigneam
cauciucurile maşinilor în cuie
ca să învăţ înjurături noi de la proprietari.
Mărturisesc părinte!
Nu mă ierta! Nu regret nimic părinte.
Şi mâine de-ar fi aş face la fel.
Poate doar aş înlocui doar păcura
cu vaselină să mă ajute la scârţâitul oaselor.
În rest părinte
mă feresc de moarte
să-ţi spun ceea ce vrei
Mărturisesc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţământ de părinte

Dorinţă cuceritoare,
Rămâne să fii părinte,
Ai pornit pe drumul care
Generos mergi înainte.

Porţi răspunderea de tată,
Ai chemare către faptă,
Un model de-nţelepciune
Copiilor tăi vei rămâne!

Răsfăţaţi nu-i vrei să fie,
Ai prins drag a fi părinte,
Nu cedezi la bucurie,
Grija merge înainte,
Un simţământ de părinte!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania

Mărturisesc că am păcătuit!
Cu ce fiule?
Cu ce?
Mi-am aruncat în cer ochiul şi am vrut să sară de trei ori...
ştii părinte ca broasca să sară!
Şi fiule
şi!?
Şi s-a scufundat!
S-a scufundat!
Ca o piatră într-o piatră
Ca o fecioară în mama ei
Ca un cântec în urechile dimineţii...
Eşti iertat fiule!
Eşti iertat!
Cum adică părinte...?
Sunt iertat?
Dar mi-am aruncat ochiul în cer!
Şi am râs
Şi când plângeau norii le ştergeam lacrimile
cu pumnul...
Eşti iertat fiule!
În cer nu există ochi pentru ochiul tău.
În cer
există doar păcat pentru păcatul tău
şi acum sare a treia oară
ca o broască
de pe tine pe
Următorul!
...
Următorul!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

părinte

Nu e părinte cine naşte, ci e părinte cine creşte un copil.

definiţie clasică de Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, Părinte

Auzi Părinte, am venit la tine, să-ţi spun ceva
Din oful meu, c-aşa mă doare.
Şi poate mă ajuţi c-o rugaciune dumneata,
Acum în prag de Sărbătoare.

Iubesc Părinte, un barbat. Pe-al meu?
Nu. E al nu ştiu cui.
Dar vede bunul Dumnezeu,
Că nu e vina nimănui.

Eu lupt cu mine şi aş vrea
Să nu-mi mai zboare gândul fără rost,
Dar poate faci Părinte dumneata,
Să fie totul cum a fost.

Nu pot eu face, draga mea.
Ce Dumnezeu a rânduit,
Rămâne scris in cartea sa.
Ce-i de iubit, e de iubit.

Aşa că du-te sănătoasă
Si-aruncă-ţi rufele în râu,
Te scaldă, ca să fii frumoasă
Şi nu-ţi mai ţine doru-n frâu.

Dă-i drumul, să se ducă-n zbor,
Iubeşte pân la ultima suflare.
Şi nu te plânge că ţi-e dor,
Curând, vei fi o... lumânare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi părinte

Datorie de onoare
Rămâne să fii părinte,
Ai pornit pe drumul care
Generos, mergi înainte.

Porţi răspunderea de tată
Ai chemare către faptă
Un model de-nţelepciune
La copii, tu vei rămâne!

Răsfăţaţi nu-i vrei să fie
Ai prins drag a fi părinte!
Nu renunţi la bucurie,
Grija merge înainte,
Una-i dragostea de tată!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-l, fii bun, fii aspru când e nevoie, pune-l la lucru de mic, iar prima lui carte de citit să fie Biblia şi vei fi un părinte respectat de copilul tău mai mult ca oricare alt părinte.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când părinţii ni se duc...

Când părinţii ni se duc,
Noi rămânem singuri-cuc,
Deşi-avem neamuri, copii,
Orfani, trişti ne vom simţi,
Căci viaţa fără părinte,
E cumplită, ţine minte!

Când telefonul nu sună,
Stropi în suflet ni se-adună,
Am vrea, cerul s-aibe ton,
Să-avem, poate, la Rai bon,
Dar târziu vom lua aminte...
Grea-i viaţa fără părinte!

Când nimeni în prag nu iese,
Niciun chip cu riduri dese,
Pricepem cu doliu-n sân,
Că timpul n-are stăpân,
Şi că viaţa, (ţine minte!),
E cruntă fără părinte.

Când sărbătorile vin,
Şi plecăm cu braţul plin,
Cu garoafe, lumânări,
Chinuiţi de întrebări,
La morminte, luăm aminte,
Ce-i viaţa fără părinte...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Limbii Române - spovedania unui securist

Mărturisesc în mod solemn,
Părinte,-n ziua asta mare,
Că limba ce-o numeşti de lemn
O foloseam la... "încălţare"!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un părinte travestit în Moş Crăciun

Zice, făcând pe galantul,
Către puiul său de om,
Uite, eu ţi-am luat Trabantul,
Tu doar... să ţi-l sui în pom!

epigramă de Sanda Alecu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborât-o, coborât

Coborât-o coborât

În sara de Crăciun

Domnu' Isus pă pământ

Sara de Crăciun frumos

Să vadă la fiecare
Care ce credinţă are.
Dumnezău o văzut bine
Că credinţă n-are nime'.
Nu-i la mic şi nu-i la mare,
Nu-i la-ntreaga adunare.
Vai fraţilor, vai de voi,
De voi trimite-un război,
Atunci vi-ţi aduce-aminte
Că şi-n ceri este-un părinte.
Un părinte răbdător[i],
V-o dat sfinte sărbători,
Un părinte sfânt şi bun
Că v-o dat sfântu' Crăciun.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romeo: Am fost la o petrecere cu duşmanul meu, unde subit am fost rănit şi am rănit la rândul meu. Leacul şi ajutorul, pentru amândoi, stau în puterea-ţi sfântă. Mărturisesc, părinte, că nu port niciun pic de ură pentru că rugămintea ce-ţi aduc e şi spre binele vrăjmaşului meu.

replică din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul II, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile unui părinte

Mâinile unui părinte,
Trebuie să fie sfinte,
În viaţă să îl îndrume,
Pe copil la fapte bune.

Sfatul să-l dea cu blândeţe,
Ca apoi la bătrâneţe,
În urmă când va privi,
Cu drag îşi va aminti.

poezie de Daniel Wilhelm (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Daniel Wilhelm
Comentează! | Votează! | Copiază!

Data: Înseamnă că se îndoieşte de abilităţile mele de părinte.
Jean-Luc Picard: Într-un fel.
Data: Amiralul are copii, domnule?
Jean-Luc Picard: Cred că da. De ce?
Data: Mă face să mă întreb: câtă experienţă de părinte avea când i s-a născut primul copil.

replici din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Cerchez Elena-Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia îţi dă puterea de a deforma realitatea... Tot ce ai crezut până să devii părinte au fost poveşti... Acum sunt părinte, sunt povestitor si realitatea mea e chiar reală... Familia e propria mea poveste!

Ioan Nazarov
Adăugat de Ioan Nazarov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un elev obraznic: Părinte, auzi ce spune domnul profesor de geografie: zice că pământul e rotund.
Părintele (supărat): O fi şi rotund, cum a vrut Dumnezeu să-l facă.
Elevul: Şi zice că e turtit la poli. De ce-o fi turtit, părinte?
Părintele (plictisit): Ia, pentru păcatele noastre!

replici celebre din Şcoala română, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai mereu un suflet mare

Când unii vor lua minciuna
Ca martor în grea strâmtorare
Părinte, spune adevărul,
Căci adevăru-i sfânt şi mare.
Când vezi pe om căzând în viaţă:
Căderi şi grea alunecare,
Nu fi nepăsător, salvează-l,
Să ai mereu un suflet mare.
Când te-or goni duşmani de moarte
Şi îţi vor face zilele-amare,
Părinte, iartă-i şi te-ndură,
Căci îndurarea-i lucru mare.
Să fii curat până la moarte
Cu suflet, trup şi-n cugetare
Aşa au fost biruitorii,
A birui e lucru mare.

poezie de Eugenia Calancea (20 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte iartă un părinte?

Câte iartă un părinte?
Câte nu-ţi trece prin minte...

Nepăsarea, vorba slută,
Greşeala, voit făcută,
Tonul vocii ridicat,
Lacrima ce s-a uscat...

Ţipătul, ce parcă-l taie,
Şi-l loveşte-n măruntaie,
Când din mână îi mai scapă,
Pâinea sau cana cu apă...

Tristeţea şi abandonul,
Când aşteaptă telefonul,
Pruncilor, plecaţi departe,
Ce l-au uitat, din păcate...

Sihăstria şi durerea,
Când păşeşte-n încăperea,
Norei, ce spune cu zor,
"Nu-mi călca, bre, pe covor!"...

Câte iartă un părinte?
Câte nu-ţi trece prin minte...

Reproşuri fără temei,
Pentru... "traiul de 2 lei",
Fiindcă pita-i prea uscată,
Ca să poate fi mâncată...

Că masa e mai mult goală,
Şi doar loboda-i prin oală,
Că bocancii sunt prea roşi,
Că nu-s bani de-unii frumoşi...

Că alţii râd pe la colţuri,
Având neghină "în moţuri",
Pus la zid de oameni goi,
Pentru lipsuri şi nevoi....

Iartă răzvrătirea lor,
Răzvrătirea pruncilor,
Şi-i iubeşte, luaţi aminte,
Orice-ar face. Că-i părinte.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graham: Sunt un tată cu normă întreagă. Sunt un părinte care lucrează. Sunt şi mamă şi tată. Sunt un tip care seara, înainte de culcare, citeşte cărţi despre cum să fii un părinte bun şi cărţi de bucate. Îmi petrec weekendurile cumpărând tutu-uri. Învăţ să cos. Sunt Domnul Cap de Şerveţel!

replică din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui părinte care îi face lecţiile fiului său

În librărie, bietul tată
Cere cartea într-o doară;
N-aveţi cumva editată
O algebră mai... uşoară?

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă Tu, Doamne

Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că şi asta-i prea târziu.

Iartă-mi "Tu Doamne"greşala făcută
Şi dă-mi tinereţea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânşi şi gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi

Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" şi slug-am să-ţi fiu.

Mă iartă"Părinte" eşti bun şi-nţelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ţine în noapte... flămând şi deştept
Şi-mi place"Părinte"deşi chiar, mă doare.

Mă iartă"Tu Doamne"că nu ştiu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Şi-n lume eu strig... iubirea de"TINE"

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!