Câte iartă un părinte?
Câte iartă un părinte?
Câte nu-ți trece prin minte...
Nepăsarea, vorba slută,
Greșeala, voit făcută,
Tonul vocii ridicat,
Lacrima ce s-a uscat...
Țipătul, ce parcă-l taie,
Și-l lovește-n măruntaie,
Când din mână îi mai scapă,
Pâinea sau cana cu apă...
Tristețea și abandonul,
Când așteaptă telefonul,
Pruncilor, plecați departe,
Ce l-au uitat, din păcate...
Sihăstria și durerea,
Când pășește-n încăperea,
Norei, ce spune cu zor,
"Nu-mi călca, bre, pe covor!"...
Câte iartă un părinte?
Câte nu-ți trece prin minte...
Reproșuri fără temei,
Pentru... "traiul de 2 lei",
Fiindcă pita-i prea uscată,
Ca să poate fi mâncată...
Că masa e mai mult goală,
Și doar loboda-i prin oală,
Că bocancii sunt prea roși,
Că nu-s bani de-unii frumoși...
Că alții râd pe la colțuri,
Având neghină "în moțuri",
Pus la zid de oameni goi,
Pentru lipsuri și nevoi....
Iartă răzvrătirea lor,
Răzvrătirea pruncilor,
Și-i iubește, luați aminte,
Orice-ar face. Că-i părinte.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andreea Văduva. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.