Căderea în veşnicie

M-am îndrăgostit,
M-am îndrăgostit cumplit
De o pană ce cădea în zbor,
Ireal, nemuritor,
Într-un dans sălbatic şi senzual,
M-am îndrăgostit ca de un ideal
De-acel zbor pe voalul unui gând,
Chiar ştiind că va sfârşi întru pământ,

Mi-am îndrăgostit fiinţa de cadere,
Văzând în aceasta-o mângâiere
Pentru un pământ pustiu şi crud arid,
Izgonit fără de dragoste în vid,
Ca o viţă urcătoare agăţată
Transformată dintr-un ideal în vinovată,
Spre-a iubi o unică secundă
Cu fiinţa ei cea mai profundă,

Neiubită pân-atunci şi neştiută,
Mult însingurată, deseori pierdută,
Rătăcită de trecut în viitor,
Învăţând să nege că îi este dor.
M-am îndrăgostit iremediabil şi cumplit,
De o pană rătăcită-n infinit,
Cerând de la lumea împietrită
Să mă lase o secundă fericită,

M-am îndrăgostit ca o adolescentă,
Pur deplin pentru o lume indecentă
Unde numai pana-n zbor mai ştie
Cum este căderea-n veşnicie,
M-am îndrăgostit de o nalucă,
Intr-o lume terminală şi pe ducă,
De lumina inocentă ce feeric
Compensează ani lumină de-ntuneric

Fără să îmi pese de un mâine-n sine
Ţintuită de destin între suspine,
Calm privesc întru ţintirea sa,
Infernala lui putere de-a rata
Visul spre lumină, copleşit de dor
Al clipitei oarbe, cât un viitor.
M-am îndrăgostit curat, copleşitor
De o pană, de un zbor.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am îndrăgostit de aerul liber al marii pe care-l transmite esenţa şi profunzimea ei...
M-am îndrăgostit de orizontul ochilor ei calzi şi strălucirea din ei in care te simt scaldandu-te...
M-am îndrăgostit de magia glasului ei... ce-o simt soptindu-te pe tine...
De braţele cu care mă-nfasoara, explorandu-ma fărâmă cu fărâmă...
M-am indragostit de libertatea spiritului ei... ce se naste din adancuri
si felul în care ea-si exprimă nebunia şi freamătul...
M-am îndrăgostit de simplitatea zbuciumului ei...
M-am îndrăgostit de solitudinea ei... in care-si plânge singura tristeţile, liniştindu-se apoi printr-un val lin, aşternut la răsărit...
M-am îndrăgostit de visele ei, ce parca le murmura pe-ale mele...
M-am îndrăgostit de pasiunea cu care-infasoara fiinţa fara sa mă atingă, asemeni ţie...
M-am îndrăgostit de ea pentru că i-am povestit ceea ce sunt şi nu s-a speriat de asta...
Aşa cum sunt...
O femeie care nu se grăbeşte... ci aşteapta... mult...
Nu merge, ci curge,
nu zboară, ci pluteşte,
nu pretinde nimic ci pur şi simplu iubeşte să se bucure...
nu caută simţuri, ci le eliberează...
nu străluceşte... ci luminează...
nu renaşte... ci înfloreşte constant...
O femeie... asemeni marii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O femeie.... asemeni mării....
M-am îndrăgostit de aerul liber al mării pe care-l transmite esenţa şi profunzimea ei...
M-am îndrăgostit de orizontul ochilor ei calzi şi strălucirea din ei in care te simt scaldandu-te...
M-am îndrăgostit de magia glasului ei... ce-o simt soptindu-te pe tine...
De braţele cu care mă-nfasoara, explorandu-mă fărâmă cu fărâmă...
M-am indragostit de libertatea spiritului ei... ce se naste din adancuri
si felul în care ea-si exprimă nebunia şi freamătul...
M-am îndrăgostit de simplitatea zbuciumului ei...
M-am îndrăgostit de solitudinea ei... in care-si plânge singura tristeţile, liniştindu-se apoi printr-un val lin, aşternut la răsărit...
M-am îndrăgostit de visele ei, ce parcă le murmura pe ale mele...
M-am îndrăgostit de pasiunea cu care-mi infasoara fiinţa fara sa mă atingă, asemeni ţie...
M-am îndrăgostit de ea, pentru că i-am povestit ceea ce sunt şi nu s-a speriat de asta...
Aşa cum sunt...
O femeie care nu se grăbeşte... ci aşteaptă... mult...
Nu merge, ci curge,
nu zboară, ci pluteşte,
nu pretinde nimic, ci pur şi simplu iubeşte să se bucure....
nu caută simţuri, ci le eliberează...
nu străluceşte... ci luminează...
nu renaşte... ci înfloreşte constant...
O femeie... asemeni mării...

poezie de Mariana Daniela Bidaşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îndrăgostit de fotbal la fel cum m-am îndrăgostit mai târziu de femei: fără a critica, fără a acorda atenţie durerii care îmi putea fi provocată.

citat din Nick Hornby
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rămas aici la început pentru afaceri, după care m-am îndrăgostit de o româncă, care mi-a schimbat mult viaţa şi m-am simţit legat şi prizonier al acestei relaţii, iar atunci când am început să mă simt puţin mai eliberat, m-am îndrăgostit de România.

Mohammad Murad în Business Magazin (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt îndrăgostit

Eu sunt îndrăgostit de nimeni
Şi totuşi m-am îndrăgostit
Dacă exişti, ce mult îmi semeni,
Chiar dacă nu te-am întâlnit

Presimt că şi tu te-ai născut
Şi încă n-ai murit, ca mine
Chiar dacă nu te-am cunoscut
Eu sunt îndrăgostit. De cine?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jake Sully: Uite, la început au fost doar oridine. Şi apoi totul s-a schimbat. Bine, m-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit de pădure, de populaţia Omaticaya, de tine. De tine.

replică din filmul artistic Avatar
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inez: Te-ai îndrăgostit de o fantezie.
Gil: M-am îndrăgostit de tine.

replici din filmul artistic Miezul nopţii în Paris, scenariu de Woody Allen (3 septembrie 2011)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îndrăgostit de natură şi am simţit că şi natura s-a îndrăgostit de mine.

citat din Nassim Haramein
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vise, două boli

M-am îmbolnăvit, visându-te
Şi m-am lecuit, avându-te,
M-am îndrăgostit, văzându-te
Şi m-am potolit, uitându-te.

Te-ai îndrăgostit, privindu-mă
Şi te-ai potolit, primindu-mă,
Te-ai îmbolnăvit, uitându-mă
Şi te-ai lecuit, visându-mă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te îndrăgosteşti e întotdeauna periculos; dar e mult mai periculos să n-o faci. M-am îndrăgostit de tine pentru că eram îndrăgostit de munte şi tu la fel.

citat din Kilian Jornet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Tu eşti cel de care m-am îndrăgostit de două ori, Dawson. Prima oară de prietenul meu, băiatul împreună cu care am crescut. Şi a doua oară, după ce m-ai sărutat. M-am îndrăgostit din nou. Faptul că nu suntem împreună nu face ca sentimentele mele pentru tine să se schimbe.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă îndrăgostesc

ilegal de data asta
şi-mi vine să mă denunţ
postând un anunţ
pe facebook o fac
am avut un moment
de-mpotrivire ca un slab
de înger ce sunt sub povara
iubirii înmuiate-n ketamină

m-am îndrăgostit ilegal
şi iremediabil mă scufund
într-o melancolie
plină de hidre adăpate-n cerneală
aruncate pe stradă pentru o insolaţie
lângă un pantof roşu
de damă cu tocul cui rupt
plin ochi de fluturi albi

m-am îndrăgostit iremediabil
de buzele ei umede
când ne sărutam
pe roata bicicletei pegas

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am indrăgostit

E zi de april astazi în calendar.
Singur merg pe drum şi te zăresc
Pasul tău încet, catifelat şi clar
Mă inundă în vis. M-opresc.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taina te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

Gingaş mă priveşti cu ochi de catifea
Şi păşeşti zburând cu dor nebun.
Mi-ai rămas în gând şi nu te pot uita.
Te iubesc, dar nu pot să-ţi spun.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taină te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu doar că m-am îndrăgostit, m-am aruncat cu paraşuta în dragoste.

citat din Zora Neale Hurston
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibrato

oho m-am îndrăgostit mâinile mele se rostogolesc prin lavă şi dolomit
palmele îmi cresc/ arbori de ape de lună/ până ating cerul sculptat sau a lumii cunună
sarea mărilor se scurge ca un şarpe imperial
de pe trupurile noastre într-un vibrato imaterial

se lasă seara cu arici şi meduze calcinate
sufletele noastre respiră sub ape aspre decolorate
oase de fum/ secundele curg în tăceri de alabastru
dragostea a atins carul mic cu un singur ochi măiastru

timpanul din stern sună oranj a lumină
voi mai vedea aburii pădurii suflete nins de verbină?
dragostea se preface într-un condor în zbor peste caraiman
oho m-am îndrăgostit lumile mele au ajuns la liman

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totu-i iubire

Motto: Iubirea e sacrificiul suprem

În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de braţele-i calde,
Ca orice pruncuţă de om!
De-nvăţător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprinţară,
Graţioasă şi pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiţă asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinţi
Şi buze cuminţi, sângerii,
Nesărutatele încă!
Apoi, în jocul de-a timpul,
Cum îi stă bine vieţii crescânde,
Am pus ochii pe-un flutur sfios!
Tinereţea când ni-e, e focul aprins!.
Dar viaţa-i spectacol, rătăcire, miraj...
Aşa, peste ani, peste vis, peste crez,
M-am îndrăgostit de Adam...
De Adam cel şarmant!
Ah, femeie-nrobită de aştri!
Voluptate de dor, ne-mplinită...
Pământeană ce nu se dezminte!
Amestec de mit, adevăr şi minciună...!
Eva din mine îl voi, negreşit, pe Adam!

În prima oră a mea-n Univers,
M-am îndrăgostit de prezent, de fiinţă,
De natura divină, de adânc, de înalt,
De Luceafăr, de Calea lactee,
De Ursa cea mare! De marea-n furtună!
De muntele-n tihna şi sălbăticia uitării...!
Treaptă spre cer, m-am împlinit în Lumină,
Ca să nu pot fi dizolvată de Soare!
M-am lăsat, vietate plăpândă,
Înveşmântată-n culoare,
Amăgită de ploaie, de briză,
De crepuscul, de cerul albastru,
De văzduh şi de zbor cu aripi deschise!
M-am alintat în iubire-n cuvânt, în suspin!
M-am lăsat curtată de şoaptă, de zâmbet,
De rechemări şi iertare...!
M-am îndrăgostit de o mie de ori!
Şi încă, pot să mai pot, până, deloc, nu voi fi...!
Ca porumbiţa cea sfârtecată de şoim, pot să mor din iubire,
Reinvestindu-mă-n aer, în apă, în pâine, în flori!
Intangibilul, pot să-l ating cu lăuntrul uimirii,
Din inima-mi saturată de candid!

În unica mea zi pe Pământ,
M-am îndrăgostit de iubire,
Invocând lichidarea de stoc,
A întregului cont,!
Azvârlindu-mă-n Hades,
Ca tăgadă a propriului suflet!
M-am convertit în iubire dar,
De-n zadar, preaplinul iubirii-mi va fi,
Eu pot să consimt, nesilită de nimeni,
Să înfig în unica-mi zi pe Pământ,
Cuţitu-mi cu două tăişuri...
Să umplu cu jinduri jumătatea cea goală
A paharului meu!
Şi, vărsându-l pe ochi,
Pe trupu-mi, pe cuget,
Să-mi accept neprezentul diform...
Translucid, străveziu, indecis, incolor!
Pentru ca, ţie, Adame, până sunt, cât voi fi,
Să-ţi pot primi neiubirea-ţi
Şi s-o asum ca pe-un voal infinit!
Să-mi strâng la piept sacrilegiu-mi...
Şi-apoi, înainte de-amurg, să te strig...
Să scâncesc... şi să tac!

Fiindcă tot ce e-n mine-i iubire!

poezie de Iulia Mirancea (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorezul nebun

Îndrăgostit, dator vândut şi băuturii rob supus
Am fost atâţia şi-atâţia ani, păsări în zbor;
Iar aceste trei metehene-s mult prea mult de dus
Pentru sufletul oricărui muritor.

La un pahar de băutură m-am îndrăgostit,
Iar dragostea mi-a adus pe cap mari datorii,
Şi deşi am luptat şi-am tot luptat, necontenit,
Încă nu mi-am plătit toţi creditorii.

Acum, doar banii-mi mai pot aduce alinare
Şi leacul miraculos pentru multele dureri,
Doar ei mi-ar putea onora neîntârziat
Obligaţiile şi recupera tot ce-am ipotecat;

Şi-amanta, care ochi pentru mine nu mai are,
Mă va iubi iarăşi, cum mă iubea mai ieri –
Şi-o voi iubi şi eu. Şi voi bea lovit de-o nouă supărare.

poezie de Alexander Brome, 1620-1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bondarul şi libelula

M-am îndrăgostit; mamă ce mă doare!
Şi mi-am amintit, de o zburătoare.

Iată zburătoarea; e o libelulă
Ce sărută floarea, şi e nesătulă.

Acum a zburat, să scape doreşte
După ea m-am luat; ştiu că mă iubeşte.

- Stai şi mă aşteaptă? Mică zburătoare
Dragostea mi-adapă, cu o sărutare.

- Nu stau, că-s grăbită, zbor la altă floare,
Vreau să fiu iubită, numai de cicoare.

- Tu eşti o cicoare, eu sunt un bondar,
Dragostea e mare, aşteaptă... măcar?

- Nu pot aştepta, trebuie să zbor,
Nu-s iubita ta, să facem amor.

- M-am îndrăgostit, spune-mi, ce să fac?
Sunt un prăpădit, de iubire zac!

- Du-te şi te scaldă, să te bălăceşti,
Apa este caldă, şi te răcoreşti.

- Apa e fierbinte, poate că iau foc,
Bondarul te prinde, fato, de mijloc!

- Lasă-mă în pace, dă-mi drumul să zbor!
De tine nu-mi place, mă usuc şi mor.

- Eşti deja uscată, şi nesuferită,
Eşti urâta fată, necăsătorită!

- Mă căsătoresc, cu al meu iubit,
Pentru că-l doresc, şi e-ndrăgostit.

- Atunci, mă lipsesc, nu-mi mai eşti dorită
Şi poate-mi găsesc pe a mea iubită.

- Du-te sănătos, du-te să iubeşti!
Eşti bondar frumos, şi ai s-o găseşti.

Şi bondarul a plecat, căci şi-a revenit,
Iubita, l-a aşteptat, şi mult s-au iubit.

Când te-ndrăgosteşti, nu mai ştii gândi,
Vrei să te uneşti, cu cine o fi!

Şi aşa şi este, nu e eronată,
Chiar dacă-i poveste, în rimă redată.

***

Dacă eşti bondar, eşti îndrăgostit,
Citeşte, măcar, ce ţi-am viersuit!

Dacă eşti cicoare şi pluteşti în zbor,
Găseşte-ţi o floare, şi fă-i un odor!

Şi eu am găsit, te-am găsit pe tine,
Cititor iubit, de poeme fine.

fabulă de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă încredere ai avea în ea, oricare ar fi siguranţa în viitor pe care ţi-o dă trecutul ei, eşti întotdeauna mai mult sau mai puţin gelos. Dacă ai fi îndrăgostit, cu adevărat îndrăgostit, desigur că ai resimţi această nevoie de a izola de restul lumii fiinţa în a cărei inimă ai vrea sa fii numai tu.

Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Didy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că sunt viţă de român

Eu am venit, nu vreau să plec.
Cu timpul vreau să mă-întrec.
Aici totul mă răsfaţă.
M-am îndrăgostit de viaţă.

M-am îndrăgostit de soare,
De vântul ce-mi dă răcoare.
Deasupra am cer cu stele,
Tot ce inima îmi cere.

Bogăţia din natură,
Lumea lipsită de ură,
Toate-mi hrănesc sufletul
Şi-mi păstrează cumpătul.

Aici binele domneşte.
Dumnezeu mă ocroteşte.
Aici nimenea nu plânge.
Aici răul nu m-atinge.

De-aceea nu vreau să plec.
Eu aici vreau să petrec.
Pentru viaţă sunt făcut,
Din maimuţă, ori din lut.

Nu vreau să plec. Aici rămân.
Că sunt viţă de român.
De gândiţi şi voi ca mine,
Haide-ţi, veniţi lângă mine!

Aici putem trăi bine,
Nu în ţările străine.
România-i pământ sfânt.
Să-l apărăm cu jurământ.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!