Zarul posterităţii obscure...

pe tabla de şah a destinului
pioni în cătuşe de ceară
ţin piept eruditelor ture
oprind jocul absurd al nebunului
cu eleganţa unui mers de cadână

stavile cocoşate de mânie
prăbuşesc travertini ravisanţi
peste letargia vinovată a inocenţei
alterând echilibrul desăvârşit al firescului

nimic nu poate schimba
macazul tăinuit al şenilei
doar demoni cu măşti de nobleţe
ce-aruncă cu flori de pelin
din vagonul dinadins deraiat

în ghemul însufleţit al lutului
se războiesc exploziv anotimpuri
curtenitoare evantaiuri multicole
adâncind golul liniei orizontului
până în buza universului

incertitudinea tropăie-n cosmos
iar pământul aruncă-n ajun
zarul posterităţii obscure...

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întâlnit cu mine...

m-am întâlnit cu mine
în buzunarul necăptuşit al zenitului
îi urcam treptele anevoiase
cu mâinile descălţate de ridul văzduhului
încremenit în Crivăţul sălbatic

butonierele le scămoşasem
când m-am decis să le probez intimitatea
fluturându-le nasturii
pe tunica nepieptănată matinal

căutam infinitul în tunelul timpului
ca un şarpe de apă încolăcit pe-o salcie
boldindu-mi privirea în oglinda mătuită de aporie

la "Masa tăcerii" rămăsesem singură
despicând clipa cu linia orizontului
împletind din lumină lampadar pentru orbi
iar din cânepă, măşti pentru "Cuminţenia pământului"...

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o toamnă timpurie

Mi-a fost dat să-ţi fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Şi când vinul clocotea şi umfla în buza spumei
Iar rugina înmulţea, tremurând de spaima brumei.

Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiţi, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau şi foşnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani şi roşcovi, veşmântând, de zor, pământul.

A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.

Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munţi de nămeţi peste anii scurşi alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiţi, într-o toamnă timpurie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfruptă destinul...

Înfruptă destinul cu gând de nemoarte
Şi arde-i fitilul, dar nu-l face scrum,
Aruncă-i cenuşa şi mergi mai departe
Prin volbura timpului marelui drum.

Din ploaia de vise extrage-ţi nectarul
Şi picură-l timpului ce aspru te-apasă,
Dă-i lutului miere şi-i şterge amarul
Făcându-i luminii potecă spre-acasă.

Niciunei ispite să nu-i cazi capcană
Lăsându-te dus ca un val în derivă,
Îţi curmă desfrâul de-ţi gâdilă-n rană
Frângându-i nesaţului pofta lascivă.

Corabiei vieţii înfruntă-i balansul,
Iar cârmei dă-i şansa să-ndrepte din mers,
Furtunelor vremii ascultă-le valsul,
Sunt punţi de-ncercare şi singurul sens.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni...

Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări şi din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleşi din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minţi
Demoni născuţi din ai noştrii părinţi
Demoni şi oameni
Demoni din fire
Demoni ce ştiu să lege iubire...

poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sublima desfătare

În sublima desfătare zămislită din senin,
Trup de sânge şi de suflet cu aromă de pelin,
Îmi aduci în dar mireasma şi aroma de divin,
Mă ucizi cu mângâierea lacrimilor de venin.

Mă adormi în pat de rouă şi în fânul doar cosit,
Fierbi răcoarea boreală din altarul risipit,
Străluceşti ca diamantul lunii pline-n asfinţit,
Fir de iarbă, dor nebun, vis de perlă lustruit.

Cânţi din bucium pe coline istovind mărgăritare,
Fugi în stele căzătoare şi în visele polare,
Bei din apa ne-ncepută a candidelor fecioare,
Mă săruţi pierind în valuri, în sublima desfătare...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah de plumb

Mame de pioni jelesc
Regi mută grotesc,
Nebunul erou joacă,
În pătrat de marmură...

Ture joacă la Stalingrad
Îngheţând pioni pentru mat!
Pătratele se ridică
În placă mortuară...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Ce mult mi-ar fi să-mi fie dat
Să ne iubim ca-n prima seară
Când mi-ai făcut din flori regat
Şi rai divin din dulcea vară.

Buchet de stele-ai adunat
Şi le-ai legat cu fir de aur,
Cunună-n păr mi-ai aranjat,
Cercei, din frunze lungi de laur.

Din stropi de rouă mi-ai brodat
Dantelării ales de fine,
Din fân cosit făcut-ai pat
Să dorm cu gândul doar la tine.

Din colţul lunii ai cioplit
Argint să-mi făureşti cunună,
În flori de câmp ai învelit
Altarul vieţii dimpreună.

Din struguri copţi ai împletit
Şirag de mândre nestemate,
La gâtul meu le-ai rânduit
Cu mâinile-ţi prea talentate.

Nimic din toate câte-au fost
Şi câte, Doamne, or să fie,
Iubind pe lume ai un rost
Ţinând aprinsă torţa vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între palme-am strâns "delta" şi-s aşa fericită,
Răsfoind-o-am trăit un spectacol de vis,
În parfumul cernelii m-am trezit ţintuită,
De-s bolnavă vreodată, ea mi-e leacul prescris!

catren de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Şi-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.

Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt şi dans de flori,
Ne-nvăluie în ceaţa densă-a lunii
În simfonii, pe-arcuşuri de viori.

Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum şi cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în braţele de jad.

Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujoraţi aruncă fesul,
Muşcând din cozonacii aurii.

Decembrie întroienit coboară
Să şteargă ochii plânşi de peste an,
S-aprindă candelabrele de ceară
Pe cerul înstelat şi diafan.

Decembrie-n parfum de sărbătoare
Seduce prin magie şi mister,
Revarsă gerul nopţilor polare
În seara când răsună Leru-i ler.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herghelie de fluturi...

mi-ai furat un ciob din suflet
şi l-ai prins butonieră la sacoul de duminică
să-ţi fiu aproape când departele doare

nu-ţi fie teamă că ploile mor
atunci când sărută pământul
acoperă-mi trupul cu umbra-ţi şireată
şi-ascultă văpaia pietrelor încinse

dezleagă din hăţuri iubirea
şi-nhamă herghelia de fluturi
la trăsura bălaie din seraiul cu flori
în dimineţile ninse cu rouă
îmbie-mă-n pletele crude-ale ierbii
şi n-o să-ţi înşel aşteptarea

cu ochii-ţi ca şaua murgilor sălbatici
cuprinde-mi privirea şi fă-o să-ţi fie mireasă...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Curcubeul muzelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

(La mulţi ani, soţul meu drag, Costică Antoche)

Cu tine mă trezesc şi nu îmi este teamă,
Cu tine toate lacrimile încep uşor să geamă,
Cu tine simt căldura zăpezilor din iarnă,
Cu tine mă-nvelesc când norii-ncep să cearnă.

Cu tine-i primăvară în tril de ciocârlie,
Cu tine-alerg desculţă pe rumena câmpie,
Cu tine sunt şi apa şi muntele şi marea,
Cu tine zbor luceferi, cu tine mângâi zarea.

Cu tine înfloresc precum salcâmul, vara,
Cu tine valsul vieţii îl cântă doar vioara,
Cu tine mă acopăr sub plapuma iubirii,
Cu tine simt aroma şi stropii fericirii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet ceferist

La cafenea doar el dă tonul,
C-aşa ajunse renumit,
El are spirit cu vagonul...
Dar cu vagonul de dormit!

epigramă de Constantin Dumitraşcu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul dorinţei

O dorinţă-n mine fierbe, clocot viu în seu de dor,
Travestită-n fir de viaţă stă ascunsă până mor,
O aud cum răsuceşte cheia inimii flămânde,
Şubrezind suave lacrimi pe sub ploapele plăpânde.

Căutând-o prin unghere, ostenită zbate-n piept,
Varsă cupa aşteptării, cere liberul ei drept,
Nu-şi găseşte loc prielnic, se strecoară-accidental,
Iese-n tundra disperării, seacă-n miezul ei banal.

Scutură sămânţa-n vatră, vântură de neguri viul,
Mă trezesc sub un asediu, scapără curând pustiul,
Cer dorinţei să rămână, s-o aud cum vine... vine...
Pitulându-se în vene îi chem hibernarea-n mine!

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celelalte anotimpuri

Primăvara asta va fi a noastră,
aşa cum vor fi toate celelalte anotimpuri
ce-i vor urma...

Vom împarţi marea albastră,
cer... timp... ani... şi flori...
viaţa o vom îmarţi...
Vom da pe din doua zorile...
viscolul... ninsorile...

Si ne vom împăca într-o zi cu gândul
că dacă nu ne-a hărăzit nimeni, atunci ne-am hărăzit noi
să-mpărţim primavăra... pământul...
tot curcubeul... nebunele ploi...
copacii... luna de ceară...
şi toate celelalte anotimpuri,
la doi...

poezie de Diana Georgiana Sirbu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată că sunt

Vinovată că sunt
o inspiraţie din amurgul toamnei,
o tulburare de contururi verzi,
o recuperare din suspinele rotite în sânge.

Vinovată c-am intrat în ochiul tău verde
sub cerul tău suspendat peste lume,
vinovată că sunt după geamul unde cad fluturi,
de trecerea galbenă a toamnei
cuvintele triste uitate prin parcuri,
obsedanţii pereţi singuratici,
ziua trecută prin începutul nefast
cu sărutul venit nechemat.

Vinovată că sunt neplecată de atunci,
din aşteptarea reinventată altfel,
unde cuvintele nereparate au trecut dincolo de mine,
eu oprind timpul în extaz pentru noi,
vinovată sunt, pentru amândoi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macazul, vagonul şi sabotul (fabulă)

Zise un macaz,
(Dintr-un triaj)
- Vagonul,
Care bavurează cuponul,
A prins sabotul,
Cu totul!...
Netotul...
Dar,
Întru-cât s-a blocat,
Exact,
La distanţa minimă,
Mi-a rămas la... inimă!
Sabotul, i-a răspuns la analiză;
- O încurcai de n-aveam priză!...

Morala
Rezultă, deci, că idiotul,
Nu întotdeauna e... sabotul!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă...

Iubeşte-mă cu aceeaşi pasiune
Şi caută-mă iarăşi între nopţi,
Nu te lăsa condus de raţiune,
Nici de lăstarii zorilor necopţi.

Iubeşte-mă sedus de nostalgia
Trecutelor galante primăveri
Ce dragostea a fost sau nu magia
Dospită-n miezul fragedelor veri.

Iubeşte-mă cum soarele iubeşte
Un enigmatic şi mirific univers,
Cu patimă din nou îndrăgosteşte
Şi dă-mi sărutul buzelor din mers.

Iubeşte-mă cum luna străluceşte,
Cum stele sidefate hoinăresc,
Cum ziua ne petrece şi sfârşeşte
În asfinţitul astrului ceresc.

Iubeşte-mă cu-aceeaşi inocenţă,
Cu-acelaşi dor nebun de-a cuceri
Ce ieri înflăcărat şi cu ardenţă
Ai frământat sub gândul de-a iubi.

Iubeşte-mă şi spulberă-mi căinţa
Cât temerile-n piept neliniştesc,
Cât inima îmi vântură dorinţa
Să pot, să vreau, să ştiu să mai iubesc.

Iubeşte-mă, e tot ce viaţa-mi cere
Şi nu-mi dă pace până n-oi vedea
Că zaua ce-am unit în veci nu piere
Şi nici de lacrima ne va durea.

Iubeşte-mă cu toată dăruirea
În numele candidului trecut,
Iubeşte-mă şi-aprinde iar iubirea
Cu-aceeaşi flacără de la-nceput!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub stindardul tricolor

Sub stindardul tricolor marea zbuciumă în valuri,
Sfânt, eroii odihnesc printre crucile din dealuri,
Cu cinstire îi slăvim, ei sunt cei ce-au scris istorii
Vitejind în grele lupte şi sfârşind în mari victorii.

Limba, straiul şi balada le-am primit ca moştenire
Şi le-om duce mai departe sufleţind într-o unire
Preaslăvind ce-naintaşii cu-a-lor piept le-au apărat,
Secerând orice duşman ce le-a vrut a fi furat.

Munţi, păduri, câmpii şi ape, toate-s bogăţii de preţ,
Stau aici de mii de ani în hotarul demn, semeţ,
Înfrăţite cu poporul au răzbit neîntinate,
Iar sub flamuri au mărit cu aleasă demnitate.

Ne revine datoria s-apărăm cei strămoşesc,
Trei culori iubim pe lume şi pământul românesc!

sonet de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata vieţii

De-aş întoarce timpul înşelându-mi soarta
N-ar fi decât tristă amăgire-n van,
Ispitindu-mi gândul ce-ar învârte roata
N-aş găsi cărarea să ies la liman.

Şi de-ar fi destinul lunga rânduială
Tot aş vrea a-ntoarce timpul înapoi,
Să trăiesc vremelnic clipa temporală
Cu speranţa oarbă de-a strivi nevoi.

Hărăzitei urme de-amintiri deşarte
I-aş vâna secretul ce-a topit arzând,
Vinovata clipă ce uşor desparte
Viaţa de-a ei moarte într-un cer flămând.

Nu renunţ la visul de-a opri odată
Timpul în secunda marelui trecut,
Răsucind clepsidra lutului în roată,
Cu prezentul zilei dintr-un început.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereţii mă strâng

pereţii mă strâng aproape palpabil
printre lucruri caut sarea
pentru condimentarea orelor liniare
rămase după clătinarea lutului
şi al ochiului meu verde căzut în palmă străină

am fost absentă la căderea măştii
când lumina vinovată
adusese amiaza adunată din toate părţile
arătându-mi floarea diafană
şi-un sentiment înfăşurat pe-o frunză

în golul acoperit cu-o umbră
intra lent ispita stârnită de jocul palmelor
în părul răvăşit şi metamorfoza
raiului hiperbolizat din albastru.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!