Înfruptă destinul...

Înfruptă destinul cu gând de nemoarte
Şi arde-i fitilul, dar nu-l face scrum,
Aruncă-i cenuşa şi mergi mai departe
Prin volbura timpului marelui drum.

Din ploaia de vise extrage-ţi nectarul
Şi picură-l timpului ce aspru te-apasă,
Dă-i lutului miere şi-i şterge amarul
Făcându-i luminii potecă spre-acasă.

Niciunei ispite să nu-i cazi capcană
Lăsându-te dus ca un val în derivă,
Îţi curmă desfrâul de-ţi gâdilă-n rană
Frângându-i nesaţului pofta lascivă.

Corabiei vieţii înfruntă-i balansul,
Iar cârmei dă-i şansa să-ndrepte din mers,
Furtunelor vremii ascultă-le valsul,
Sunt punţi de-ncercare şi singurul sens.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Câte ierni să isprăvesc
Când pe-a mea n-o pot ascunde?
Câte veri să mai topesc
Furând timpului secunde?

Câte nopţi nesocotesc
Adormind starea de veghe?
Câte haine primenesc
Aruncând-o pe cea veche?

Câte punţi neobosesc
Astupând incert nămeţii?
Câte viscole gonesc
Şi tot vin în prova vieţii?

Câte patimi să îngrop
Într-un bulgăr de uitare?
Câte lacrimi dintr-un snop
S-ancorez spre vindecare?

Câte sunt şi câte-or curge
Toate au un singur nume:
Nu e apă, dar se scurge,
Este viaţa, lume... lume!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata vieţii

De-aş întoarce timpul înşelându-mi soarta
N-ar fi decât tristă amăgire-n van,
Ispitindu-mi gândul ce-ar învârte roata
N-aş găsi cărarea să ies la liman.

Şi de-ar fi destinul lunga rânduială
Tot aş vrea a-ntoarce timpul înapoi,
Să trăiesc vremelnic clipa temporală
Cu speranţa oarbă de-a strivi nevoi.

Hărăzitei urme de-amintiri deşarte
I-aş vâna secretul ce-a topit arzând,
Vinovata clipă ce uşor desparte
Viaţa de-a ei moarte într-un cer flămând.

Nu renunţ la visul de-a opri odată
Timpul în secunda marelui trecut,
Răsucind clepsidra lutului în roată,
Cu prezentul zilei dintr-un început.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punţi de vise

Punţi de vise-am străbătut
Pe-a vieţii cale prea sărată
Şi din pocale, fiere am băut,
Dar inima mi-a rămas curată.

În vene focul îmi ardea,
Dezlănţuit de scânteia iubirii;
Acum l-aş reaprinde de-aş putea,
Dar n-a rămas decât cenuşa amintirii.

Ieri, punţi de vise-mi legănau
Nopţile pline de dor şi lacrimi,
Căci şi în somn, ochii plângeau,
De-atâta suferinţa şi patimi.

Punţi de vise-am construit...
Să pot merge mai departe
Şi parcă mai bună-am devenit...
Mi-am jucat viaţa, pe o carte.

Punţile de vise mi-au deschis
Cărări, ce-mi păreau de neatins
Şi am păşit cu fruntea sus spre vis,
La uşi când am bătut, mi s-a deschis.

Punţi de vise cu tine-am străbătut
De-a lungul vremii ce m-alungă
Spre-un răsărit de dor necunoscut,
Când săgeata iubirii vrea să mă străpungă.

Punţi de vise, voi încerca să trec
Acum când marea vieţii mă inundă
Sperand mereu că n-o să mă înnec,
Decât în marea din iubirea ta cea blândă.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

(La mulţi ani, soţul meu drag, Costică Antoche)

Cu tine mă trezesc şi nu îmi este teamă,
Cu tine toate lacrimile încep uşor să geamă,
Cu tine simt căldura zăpezilor din iarnă,
Cu tine mă-nvelesc când norii-ncep să cearnă.

Cu tine-i primăvară în tril de ciocârlie,
Cu tine-alerg desculţă pe rumena câmpie,
Cu tine sunt şi apa şi muntele şi marea,
Cu tine zbor luceferi, cu tine mângâi zarea.

Cu tine înfloresc precum salcâmul, vara,
Cu tine valsul vieţii îl cântă doar vioara,
Cu tine mă acopăr sub plapuma iubirii,
Cu tine simt aroma şi stropii fericirii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capăt de-ncercare

Când tămâia suflă-n lumânare
Egoul gol te poartă în spinare.

Materia atinge fâşia de sfinţenii,
Judecată în apus de denii.

Umerii timpului putrezesc în uşa
Unde-i zdrenţuită de uitări cenuşa.

În valurile visatelor iubiri
Se sufocă gâtul luminilor subţiri.

Nu-i nici o ştiinţă să sufli-n lumânare
Când tămâia arde în capăt de-ncercare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fi egoist! Dă-i vieţii şansa să se bucure şi ea.

aforism de Marta Ioan din Antologia Festivalului International al Aforismului Ediţia a IV-a, Tecuci 2020 ROMÂNIA (2020)
Adăugat de Marta Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Drag prieten care cânţi
vesel în credinţă,
fii prieten cu Isus
şi la suferinţă!
Dacă-n ceasul de temut,
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.

Dă-i acum din pâinea ta
foamea să-Şi destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!

Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ce vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!

Dă-I acum haina ta
cât îi rupt veşmântul;
căci în cer nu-I va mai fi frig,
nu-L va bate vântul.

Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioşată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.

Ia-L în casa ta acum,
să-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!

Azi Isus e-n mii de fraţi.
Azi îţi vrea El fapta.
Mâine toţi vom fi chemaţi.
Tu vei fi la dreapta!

Şi un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
"Îl cunosc şi din ani buni;
şi din zile grele!"

Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.
Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Dă-i Doamne românului
Dă-i şi apă vie
Din tăria cerului
Dă-i Doamne tărie.

epigramă de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i timpului tău timp pentru a te cunoaşte mai bine.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebările zebrei

Am întrebat zebra,
Eşti neagră cu dungi albe
Sau albă cu dungi negre?
Iar zebra m-a întrebat la rândul ei,
Eşti om bun cu obiceiuri rele
Sau om rău cu obiceiuri bune?
Eşti gălăgios şi din când în când tăcut
Sau tăcut şi din când în când gălăgios?
Eşti un om fericit cu unele zile triste
Sau trist cu unele zile vesele?
Eşti dezordonat şi uneori îngrijit
Sau îngrijit şi uneori dezordonat?
Şi tot aşa, dă-i şi dă-i, dă-i şi dă-i,
Şi dă-i, şi dă-i.
N-o să mai întreb zebra
Niciodată ceva despre
Dungile ei.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inechitate

Fă un compromis, de vrei,
Altfel pace-n lume nu-i:
Dă-i femeii ce-i al ei,
Însă dă-i şi ce-i al lui!

epigramă de Elis Râpeanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

încerc zadarnic să te-adun din stele,
tu te topeşti în fumul de cocori,
surpând văzduhul, cântec de viori
se cuibăresc în gândurile mele.

şi în nuntirea nopţii printre brazi
privirea-mi naşte nostalgii celeste
precum zisese-odată Malateste,
pe braţul meu, frumoaso, tu să cazi.

ne soarbe umbra timpului întoarsă
cu zimţii lui de lacrimă şi gând,
din vise sterpe ne trezim plângând,
ca frunza toamna cu nervura arsă.

cu linişti moi azurul se întoarce,
tu calci pe-un pod de fluturi prin văzduh,
e un blestem al vremii de la Parce.

ai fost dulceaţa mea dar şi otravă,
prin foşnetul de frunze scăpărând,
tot mai străină-mi eşti şi mai suavă...

poezie de Ion Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am oprit o clipă timpul

Am oprit o clipă timpul nefiresc de îndrăzneţ
Vrând a-i măsura trufia, fără cel mai mic dispreţ,
Prea ne face vreasc devreme ofilindu-ne în vrej,
Prea ne-ameninţă cu goana ameţindu-ne vârtej.

Am oprit o clipă timpul întrebându-l încotro
Nisipeşte-n cer destine dirijând noul tango,
Între naştere şi moarte credincios ne urmăreşte,
Iar de nu-i urmăm menirea, mânios ne pedepseşte.

Am oprit o clipă timpul ascultându-i furca-n tors
Eu, nevinovatul sorţii, lut de vlagă aspru stors,
Voi, ce aţi primit ninsoarea, curioşi o adunaţi
În căuşul alb al vieţii... răbdători vă resemnaţi.

Am oprit o clipă timpul într-un mod întâmplător
Când îşi pregătea reduta, el mirabilul actor,
Şi fura în drumu-i grabnic veşnicia din nisipuri,
El, bătrânul vagabond, vechi pirat de anotimpuri.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i înainte

Căutăm cu înfrigurare
într-o viteză uluitoare fericirile
nu ştim ce sunt, ştim... dă-i înainte
recompense pentru că suntem
mai ales
sau pentru că avem prezumţia iubirii
ca o bănuială vărsată în paradă
dispuşi la tratative
compromisuri, reciclând fobii
mârâim rugăciuni crâmpeie
nu ştim să iertăm, ştim doar
că se întâmplă...
să orbecăim prin viaţă – aşa de
«mini» că i se văd Morţii bucile
când căutăm cu înfrigurare...
n-o mai reciti, dă-i înainte
vezi tu... care!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

De flămânzeşte duşmanul tău, dă-i să mănânce pâine; dacă însetează, dă-i apă să bea; fiindcă aşa grămădeşti cărbuni aprinşi pe capul său.

în Septuaginta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i şi luptă

Clar, jurăm să fie pace
Şi vrem să coexistăm…
Deci, prin orişice mijloace,
Pentru pace… tot luptăm!

epigramă de Georgeta Vătavu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarul posterităţii obscure...

pe tabla de şah a destinului
pioni în cătuşe de ceară
ţin piept eruditelor ture
oprind jocul absurd al nebunului
cu eleganţa unui mers de cadână

stavile cocoşate de mânie
prăbuşesc travertini ravisanţi
peste letargia vinovată a inocenţei
alterând echilibrul desăvârşit al firescului

nimic nu poate schimba
macazul tăinuit al şenilei
doar demoni cu măşti de nobleţe
ce-aruncă cu flori de pelin
din vagonul dinadins deraiat

în ghemul însufleţit al lutului
se războiesc exploziv anotimpuri
curtenitoare evantaiuri multicole
adâncind golul liniei orizontului
până în buza universului

incertitudinea tropăie-n cosmos
iar pământul aruncă-n ajun
zarul posterităţii obscure...

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul îmbrăcat cu sens

am uitat slăbiciunea privirii
pe destinaţia mersului înnoptez în viitor
la concertul cu visul din ape – clipe
petrec o noapte spre zi
într-un mers lumesc spre sufletul pereche
ca înspre o rugă
sens

spirala din vise a deschis nasturele unui alt poem
m-a recunoscut durându-mă încă o zi
găsindu-mă cel căutat prezent
pe umerii goi de nopţi femeia timpului
sens

întindem braţele spre înserări
prin nopţile cuminţi
splendide treceri în carul de timp
cu roţile fecunde
unicate coliere – copiii noştri
noi îmbătrânim umbre
sens

între coperţile vieţii primenite de amintiri
legende între arcuş şi vioară
melodia unei repetabile minuni
renaşte în fiecare floare albă
dinspre azi spre totdeauna
acolo şi aici – femeia
sens
zi - noapte - seară.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntraşii măruntelor trăiri

ne-mbătăm cu parfumul speranţei
inhalând deseori deziluzii
aparent ordonaţi în dezordini
râşnim bobul amar al cafelei
înşelând papilele cu infima
plăcere de-a sorbi
aburii aromaţi ai deznădejdii

suntem luntraşii măruntelor trăiri
vâslind spre ţărmuri nedefinite
în căutarea ascunsei comori din adâncuri

într-un anume timp devenim
piraţii falselor paşapoarte
scotocind fără sens
în lada de zestre a corabiei
când de fapt diamantul
e-n lutul fiecăruia dintre noi
preţios dirijor al emoţiilor

suntem aleşii prizonieri ai instinctului
împărţind clipele
în felii de lumină şi-ntuneric
iar clipele ne-mpart alegoric
în fumători trecători ai secundelor
şi orchestranţi virtuoşi ai destinului...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Volumul în pregătire, CURCUBEUL MUZELOR (11 aprilie 2020)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Alex, dacă vrei să ajungi artist mare, nu zăbovi la umbra marilor maeştri! Caută-ţi drumul tău! Dă-i dracului de maeştri! Învaţă de la ei ce trebuie şi mergi mai departe! Sunt stejari găunoşi!

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!