Povață
Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
Să năruiască acest trainic zid.
Însă atunci când te ascunzi de viață
Îți pare totul searbăd și anost
Mai bine ascultă acum a mea povață
Și fii din nou așa precum ai fost.
Și spun aceste lucruri cu emfază
Și fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.
Deși, în sinea ta, tu îți dai seama
Că-mi este greu să fiu exhaustiv,
Și că de-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.
Eu știu ce zic, nu sunt elucubrații,
Căci viața are ritmul trepidant,
Și ea ne scoate-n cale noi tentații,
Iar cursul ei este mirobolant.
Ascultă-mă, nu mai fi abătută
Căci nu ești nicidecum năpăstuită
Și nu uita zicala cunoscută,
Că viața trebuie din plin trăită.
poezie de Octavian Cocoș (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.