Sub pleoapa cerului iernatic
Sub pleoapa cerului iernatic,
,, Crai Nou" trece singuratic
Vrăjind totul prin ferestre,
Căutând vise maiestre.
Stele mândre în jurul lui
Umplu câmpul cerului,
Întrecându-se în sclipiri,
Ca zăpada în străluciri,
Când soarele se răsfață
Can roua de dimineață,
Unde doina și cu dorul,
Fericesc veșnic izvorul,
Potolind setea cea grea,
Iubirea și dragostea,
Care-mi hrănesc inima,
Înflorind în calea mea
Și ziua, dar și noaptea,
Și iarna, dar și vara,
Cu,, Crai Nou" sub pleoapa grea.
poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Colind
Patru crai pe dalbe mese
Patru crai
Alicant de sori se țese
Drum spre rai
Patru crai colindă-n salbă
Patru crai
Ceara gîndurilor albă
Evantai
Patru crai sabie vie
Patru crai
Rotitoare herghelie
De cobai
Patru crai leagăn de rouă
Patru crai
Sarafan de lună nouă
Sorții strai
Patru crai reflex morminte
Patru crai
Harul din potire minte
Fără grai
Patru crai dormind pe ape
Patru crai
Steaua lacrimii să-ngroape
Haide-hai...
poezie de Valeriu Stancu din Armurier de curcubeie
Adăugat de Diaconita Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trei Riuri si un ocean de poezie" de Valeriu Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Armonii, de vară...
A căzut Vara pe plai,
Mândră ca un prinț bălai,
Călare pe-un cal de foc,
S-aducă lumii noroc
Și belșug în holde bune,
Pentru bucurie în lume.
A căzut Vara-n câmpie
Și-a pus florile pe ie
Și-n cosițe împletite,
Cosânzene fericite
Stau la rând să se mărite,
Pentru vise împlinite.
A căzut Vara cu dor,
Peste ape de izvor,
Limpezi ochi ca de fecioară,
Să-i iubești, dorul să-ți piară,
Să-ți adapi setea râvnită,
Lângă draga fericită.
A căzut Vara în noapte,
Eclipsând stelele coapte
Cu iubire spusă în șoapte,
Luna Crai Nou în trezire...
Policandru în amintiri,
Îi pentru simțăminte fine.
A căzut Vara pe munte,
Topind tâmplele cărunte...
Încălzind răcoarea verde,
Pentru omul care crede
Că Natura este sfântă,
Măreție iscălită în destinele divine.
poezie de Valeria Mahok (10 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modelați în nouă soartă
La o stâncă rară
Descoperă izvorul
Să-ți astâmperi setea,
Să-ți astâmperi dorul.
Și dacă este rece
Căuta căldură,
Din adânc de vise
Inima i-o fură.
Din ea fă statuie
Cu străluciri de stea,
Va prinde viață veșnic
Și-ai să rămâi cu ea.
Va ști ce e izvorul,
Durerea sufletească,
Va ști să fie mamă,
Și sincer să iubească.
Modelați sub soare
Într-o nouă soartă,
Te va sculpta la rându-i
În stâlpii de la poartă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Nuntă de vise
în cuibarul nopților,
Luna zâmbește,
Sub pleoapa văratică
Icoanele au suflet.
tanka de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piața Nemuririi Sufletelor
Sunt mii de ferestre deschise în fiecare dimineață
în Piața Nemuririi Sufletelor, acolo unde neajunsul se întâlnește cu răbdarea
și cumpătarea cu infinita nemărginire a cerului.
În timpul zilei kilometrice care se lăfăie în albastrul cerului,
zâne în care alegorice se bălăngăne în sus și în jos
militând pentru drepturile celor simbolici și neimportanți.
În zadar timpul se zbate asemenea unui șoarece prins într-o capcană.
Spre seară, umbre obosite își târăsc picioarele spre apus, ferestrele se închid
și în fundul cel mai întunecos al lumii, totul se oprește în loc.
Cei uitați de zânele bune își ascut colții și săbiile de fier
și pornesc la luptă asemenea nemuritorilor din povești.
Însă nimeni nu moare și nimeni nu învie după apus.
Noaptea își pictează neajunsurile într-o cană cu stele
și e dulce și sălbatică în același timp, măreață și destrăbălată.
Noaptea nu e în visele nimănui, dar visele tuturor se desfată în noapte.
Sunt mii de ferestre deschise în fiecare dimineață
în Piața Nemuririi Sufletelor, acolo unde învinsul se întâlnește cu învingătorul,
mortul cu călăul, ziua cu noaptea, curatul cu Necuratul.
poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zboară dorul
Zboară dorul, căutând amorul,
Pe câmpii cu flori și rouă în obrăjori,
Trezite în zori de ciripitori,
Care dau fiori cu orchestra lor.
Zboară dorul, căutând amorul,
Prin păduri stufoase, leagăne umbroase,
Verde mătăsos cu miros frumos,
Ce îngână ușor glasul de izvor.
Zboară dorul, căutând amorul,
În cascade reci și curcubee seci,
Descântate în veci de admiratori
Ce iubesc din zori înălțând fiori.
Zboară dorul, căutând amorul,
Prin troiene groase, albe și spumoase,
Pe plaiuri cu ghiocei, ca urechile de miei,
În bucurii naive ca și cărciul babei.
Zboară dorul, căutând amorul,
Întrecând și norul ce umbrește sporul,
Că de îl va prinde nu va fi cuminte,
Totul va fi odă, totul va fi cinste.
Zboară dorul, căutând amorul
Ce-atâță fiorul pictând viitorul,
Cântec și speranță, dragoste de viață,
Sfințită cu altă prefață.
poezie de Valeria Mahok (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub pleoapa universului
mi-am rupt versul din suflet îl fac lumii cadou
am presarat pe el praf de aur și mărgăritare
lumini de la stele le strâng într-un magic halou
pornesc cu visul prin lume plină de îmbărbătare.
brodez stele albastre cu maci și cu spice
noaptea fermecată plouă cu inspirații
răpesc un vis astral luna îmi e complice
când pătrund în universul versului cu grații.
sun pleoapa universului îmi fac culcuș
îmi închipui fericită că-s copila lunii
ca pot dansa samba pe strune de arcuș
în nopțile când nu colindă nebunii.
departe sunt de geruri de al iernii frecuș
vara mă leagă de lume cu virtuale funii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdarea cerului furată
La ora x de după x
Cad stelele din cer la fix,
O floare moare și-ncă una
Când noaptea miluiește luna.
La ora fix și-ncă ceva
Nimic nu stă în calea mea,
Pierdut în vise și în dor
Cu steaua ta în brațe mor.
Surâde lumea natural,
Un înger mângâie un cal
Și trece prin inima lui
Precum în coaste vechiul cui.
Nu te-ntreba, nu mă-ntreba
O aripă de va bătea,
Voi fi supus sclav al iubirii
Sau un surâs al despărțirii?
La ora x de după x
Mor stelele din cer la fix,
A mea trecut-a mai demult
În floarea răsucită-n lut.
Ea are freamătul tăcerii,
Vârtej de fagure și miere,
Eu am doar dăruirea toată
Răbdarea cerului furată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vise, ți-am făcut portretul...
Din vise, ți-am făcut portretul...
Secerând gânduri sub stele și lună,
Esența lor magică în buchete se adună,
Înflorind miraculos în destine.
Din vise, ți-am făcut portretul...
Portret cu migală plămădit...
În paradisul meu sfânt primit,
Trandafir înflorit, sub privirile cerului,
Plin de sfioasă iubire.
Trăsura destinului la poarta dorințelor mele
A oprit, fără temeri...
Și frâu a pus atâtor neîncrederi,
Răscoapte de viață, în treceri pasagere.
Din vise, ți-am făcut portretul...
Și te-am asemănat cu nucul falnic,
Esență fină de dărnicie și frumos înrobit,
În armonia timpului prielnic de neînlocuit,
Ce caută înaltul cu ochii spiritului viu,
Ca Floarea de Lotus spre infinitul trainic.
Din vise, ți-am făcut portretul...
Și telepatic iubite spre mine ai venit,
Buclele timpului chipul frumos ți-a împodobit,
Ca Roba primăverii în armonii senine.
Făt Frumosul zărilor albastre,
Chipul tău dulce sălbatic m-a cucerit,
Dar vara vieților noastre firave
Timpul grăbit o împinge din spate.
Din vise, ți-am făcut portretul...
Căci, din vise realitatea învie,
Duetul sorții noastre se vrea purtat,
Precum rucsacii alpiniștilor, în spinare,
Iar crucea lor, mai grea sau ușoară,
E cât a noastră vie mulțumire, recunoștință,
Sau zadarnică căutare.
poezie de Valeria Mahok (23 august 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea de-o clipă
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
În soarele acesta de foc și de pârjol,
Dar lasă-ți pleoapa albă, pârleaz dinspre-ntuneric,
Să lumineze zorii când noaptea-mi dă ocol.
Și mieii dimineții să pasteleze plaiul
În liniștea de azi și, poate, cea de mâine,
Când inima, ce bate în pieptul tău, rescrie
Volute de lumină și miez dospit de pâine.
Tu vii dintr-o baladă, sortită grea risipă,
Ca să renaști prin cântec aleasă melodie.
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
Prin viața mea de-o clipă și dorul - vesnicie!
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dorul tău
Sunt piatră aruncată-n râu
Ca să mă spăl de nostalgie,
Când prea departe-n astă lume
Mă voi topi de dorul tău.
Sunt frunză de copac bătrân,
În calea ta ca să mă pun,
Când toamna va veni devreme,
Apoi, să putrezesc de dorul tău.
Sunt apă dulce de câmpie
Ce vrea piciorul să-ți mângâie,
Când iarna cruntă va să vie
Voi îngheța de dorul tău.
Sunt albă pătură de nea
Ce se așterne-n calea ta,
Când primăvara va să vie
În apă mă voi transforma,
Ca să mă scurg de dorul tău.
Sunt soarele de primăvară
Ce joacă trist în părul tău,
Când vara se va instala
Vor fi doar raze-n calea ta,
Iar eu voi fi orbit de dorul tău
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima e curvă grea
Inima e curvă grea,
Deși-s în vârstă ea tot vrea...
Mulțumită-i cu puțin,
Cu ochii tăi plini de senin...
Cu sânii de merișor,
Cu torsul care-mi dă fior...
Pe-o bancă de catifea
Ți-am spus că inima te vrea...
Râs-ai prin colaci de fum
Și am împins viața în scrum...
Inima, ce curvă grea,
Deși sunt ars ea tot te vrea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sora mea
Sub pleoapa cerului cernită
Singurătatea-și face loc
Rănită fiind la o aripă
La mine într-un colț de bloc
Încerc s-o consolez în grabă
- Îți dau un ceai sau o cafea?
Ea mă privește cam mirată
- Nu voi pleca, sunt sora ta.
Se pare... ai uitat de mine
În vara care a trecut
Dar vine toamna și mi-e bine
Aici la tine-n așternut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare, aer, apă-sănătate
Mi-e dor de tine viață,
Mi-e dor de suflul tău,
De câmpul cu verdeață,
De tot ce-i bun și nu e rău.
Mi-e dor de tine soare.
De razele tale mi-e dor.
Aș vrea să văd marea cea mare
Vara, în luna lui cuptor.
Mi-e dor, în zori de dimineață
De aerul proaspăt, curat.
De vântul care-mi răsfață
Obrajii, când merg la secerat.
Mi-e dor de apa care curge
În râuri, dar și de pe frunte.
Mi-e dor de-un vânt care s-alunge
Gândurile negre, multe.
Mi-e dor de tine sănătate.
Mi-e dor de voinicia mea.
Aș vrea să trec ușor prin toate,
Chiar și când viața este grea.
Soare, aer, apă, sănătate,
Odihnă, muncă și prosperitate.
Dacă toate-acestea, le vom dobândi,
O viață liniștită, sigur vom trăi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Crucea
Doamne
tu
porti alaturi de mine
crucea mea
tu
ma ridici cand ma
prabusesc
tu
imi dai putere in
noaptea grea
tu
esti izvorul vietii
din care toate tasnesc
tu
esti lumina care-mi
arata calea prin bezna
tu
esti drumul spre
viata eterna.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnic pierdut
Parcă veșnic pierdut prin ținuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veșnic peisaj:
Unde nori colorați îmi cântă despre tine,
Folosindu-ți surâsul pe post de mixaj...
Unde soarele veșnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbești s-ajungi în viitor...
Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...
Unde eu sunt acelea ce îți urmează pașii,
Când pășim împreună pe aceeași cărare!
Unde timpul, nebunu', nu își păstrează așii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...
Unde lumea și pacea se-nțeleg de minune,
Unde nimeni nu știe să trăiască-n trecut,
Unde tu și cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veșnic pierdut...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna Primăvară (baladă primăverii)
ZÂNA PRIMĂVARĂ
(baladă primăverii)
Zâna Primăvară vine
Cu veșminte de petale.
Peste munți, văi și coline,
Așternând covor de floare.
Lăcrămioare de iubire
Așează-n mărgăritare,
Iar a cerului privire
Toarnă în flori de cicoare.
Cu privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeață,
Când dorul Soarelui arde
Păpădia-n dimineață.
Presară înmiresmare
Peste câmpul cu narcise,
Iar de-a iubirii chemare
Leagănă dorul în vise.
Fluturii își desfac în zori
Aripioarele de mire
Și se întrec sărutând flori,
Când plutesc de fericire.
Astrul nopții când răsare,
Cu baghetă fermecată
Pe Zeița Primăvară
O sărută de îndată.
În raze dalbe cuprinde
A primăverii iubire
Și din stele îi aprinde
Candelă de fericire.
Apoi o duce cu vise
În Universul Galactic,
Iar prin porți de Rai deschise
Îi strecoară dor romantic.
Din stele în toiul nopții
Îi împletește cunună
Și-i brodează voalul nunții,
Din raze, Crăiasa Lună.
De Soare se-ndrăgostește
Cu trandafiri în obrăjori,
Primăvara, când primește
Iubirea în flori de bujori.
De iubire fermecată
Se scaldă în balsam de flori,
Când prin vise e purtată,
Din amurguri până în zori.
Atunci, vraja se sfârșește
Și bagheta îi dispare
În legendară poveste,
Pe-aripi de odinioară.
Dragostea înmugurește
La sărbătoarea iubirii
Și în inimi înflorește
Cu balsamul fericirii.
Vin la concertul de seară,
Zgomotoase păsărele.
Greierii își iau vioară
Să se-ntreacă-n cânt cu ele.
Primăvara lasă-n zare
Rochia multicoloră,
Iar rodul iubirii sale
Îl oferă Verii-soră.
Maria Filipoiu
Din "Legendele Primăverii"
poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuriile luminii
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre
mierlele transferă frenezii din zăvoi
cu minuni de viață ne facem zestre.
bunul Dumnezeu împlinește nevoi
și destramă toate grijile terestre
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.
ploi de împăcare cad șuvoi șuvoi
se hrănesc cu pace naturile terestre
păduri de iubire freamătă pentru voi
se nasc curcubeie din vintre acvestre.
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e iubirea?
Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.
Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.
Ce e iubirea? Când o cunoști
Și simți că ești omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăsește și rămâi buimac.
Ce e iubirea? De toți îi cântăm, scriem și vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.
Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoști.
Ce e iubirea? Pentru cei răi și proști.
Ce e iubirea? Când te părăsește
Și totul în viață, ți se prăbușește.
Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani și ticăloși.
Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Și în iertare, nu încercăm să credem mereu.
Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toți, de la ea, avem o rană.
Ce e iubirea? Când viața ne-o fericește un timp,
Apoi ne părăsește căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.
poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dorul tău
de dorul tău
mă sting încet și în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
să-mi lumineze calea
să nu greșesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munții
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m-aș face înger,
să pot să-ți fiu aproape
să pot să te ating
și să-ți șoptesc
că încă te iubesc...
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!