Duminică în lacrimi;
În tihnă plânge cerul.
Din trupul lui cad picuri,
Ce spintecă eterul...
catren de Mihaela Banu (1 februarie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Din ochii-ți verzi și umezi, printre gene,
Văd picuri pe obraji dansând alene,
Ori lacrimi de sfânt râs, ori de-amăgire;
Sunt magicele perle de simțire.
catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ochi râde, altul plânge
Inima-mi în piept se frânge
Sufletul la cer se suie
Trupul zace prins în cuie.
catren de Mihaela Banu (28 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă
Oamenii se-ascund în casă.
E liniște apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.
Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.
Tunete în depărtare,
nopții îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Picuri, picuri
Picuri, picuri...
Picuri sălbatici,
Pămâmtul năvălesc
Reci și nebunatici,
Joacă printre crengi.
Frunzele lovesc,
Cu putere lină
Picuri năvălesc
Salcia senină.
Picuri, picuri...
Picuri de ploaie,
Din cer cad cu putere
Și parcă declar războaie
Copacilor plini de durere.
Cu ură lovesc
Natura blajină,
Picuri năvălesc
Salcia senină.
Picuri, picuri...
Picuri de lacrimi,
Din cer cad cu durere
Suflete pline de patimi
Se descarcă in tăcere.
Pământul lovesc
Cu lacrimă lină,
Picuri năvălesc
Salcia senină...
poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, bea paharu-n tihnă
Și să nu-ți fie teamă
Că veșnica odihnă,
Curând, la ea te cheamă!
catren de Mihaela Banu (5 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de toamnă
Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E trupul tău clădit?!
E trupul tău clădit din vii petale,
Din mugurii simțirilor trăite,
Din vise înflorind însuflețite
Din sevele dorinței virginale?!...
E trupul tău clădit din mângâieri,
Din șoapte de amor înfiorate,
Din locuri sacre, tandru sărutate,
Sau din savoarea dulcilor plăceri?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul și-a pierdut compasul
Plânge ziua, plânge ceasul
Și-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul și-a pierdut compasul.
Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant și-a frânt aripa.
Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veșniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul și-a pierdut compasul.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stă scris cu litere de sânge
Pe al iubirii pergament,
Un codicil din testament:
Cel ce-a rămas, in veci va plânge.
catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi plânge tocu-n calimară
Și-aștept minunea să se-ntâmple;
Când timpul ce zvâcneste-n tâmple,
Striveste-a dragostei comoară.
catren de Mihaela Banu (16 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie
Privește cum plouă afară
Cum picură norii mărunt.
Mă mir că mai este și ploaia
Mă mir că încă mai sunt.
Privește cum plânge azi cerul
Ce lacrimi arzânde m-ating.
Mă mir că mai sunt încă norii
Mă mir de ce nu mă sting.
Privește ce singur mă simt
Plouat cu picuri de gând.
Mă mir că mi-e dor de acasă
Mă mir de ce umblu și plâng.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de Dorina Radoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri de toamnă
Cerul varsă lacrimi cenușii,
Pământul pare-a fi de sânge;
Totu-n jur pare pustiu...
Totul plânge.
În fagi le sângerează toamna
Și-n van vrea cerul să îi spele.
Mult prea adâncă-i rana...
Totul geme.
Toamnă-i. O toamnă-nsângerată;
Din copaci cad lacrimi de sânge.
Lumea-i îndurerată...
Totul plânge.
Pe case, gemete de toamnă;
Prin păduri, mii de vizuine;
Peste tot o rană...
Totul geme.
poezie de Cezar C. Viziniuck din Agata literară (2 octombrie 2013)
Adăugat de Georgeta Vișovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi ca doi sihaștri
Ochii tăi ca doi sihaștri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaștri,
Răsăriturile clare.
Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiți pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.
Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineți cu soare
Taina gândurilor mele.
Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă și dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic în lumea asta
Nimic în lumea asta nu doboară
Speranța ce se zbate-ncrezătoare,
Cum cântă-n gândul fragedei fecioare,
Al îngerilor cor ce-o desfătară.
Iar frigul nopții cerul îl despică,
Lăsând să urce tainic ruga vie,
Din voci împreunate-n bagdadie,
Ce-n tihnă peste ziduri se ridică.
La Carul Mare timpul se înjugă
Trăgând pe bolta veche nouă urmă
Și închinări nedeslușite-ndrugă,
Sădind visări în neclintita turmă,
Ce nu ia-n seamă ancestrala fugă
De moartea care mersul ei il curmă.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul de safir al verii,
Un puf firav de păpădie,
Plutind în palma adierii,
Dă lecții de zbor cui nu știe.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind la cerul plin de nori
Cu sufletul de dor chircit,
De mă iubești cum te-am iubit,
Promite-mi că nu o să mori!
catren de Mihaela Banu (26 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viața mea, scânteii de iubire,
Nu i-a fost dat s-ajungă fericire.
Din ochii-mi plânși, cad lacrimi de-ntristare,
Ce-au împânzit un câmp de lăcrimioare.
catren de Mihaela Banu (25 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul cerne ca prin sită,
Ploaia peste veșted lan.
Iarba-i bună-a fi cosită,
Buruiana mai avan...
catren de Mihaela Banu (27 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum sunt iubirile profunde?!
Ca țărmul sărutat de unde,
Ca tril voios de rândunele,
Ca cerul nopților cu stele.
catren de Mihaela Banu (29 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine?!
Cine despre sine toate știe,
Când îi pare viața-i veșnicie?!
Cine după insomnii stridente,
Gustă-n tihnă clipele prezente?!
Cine-adună roua din câmpie,
Fără sub tălpi goale spini să fie?!
Cine-n zile-ploi, sau nopți cu lună,
Din nori negri raze nu adună?!
Cine sufletul la trup de-mparte,
Poate scrie-n tihnă a lui carte?!
Cine-i gata pregătit de moarte,
Când să mori înseamnă-a fi departe?!
Cine copleșit de nostalgie,
N-ar mai vrea o zi tânăr să fie?!
Cine-n ceasul din amurgul vieții,
N-ar râvni sărutul dimineții?!
poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!