În viaţa mea, scânteii de iubire,
Nu i-a fost dat s-ajungă fericire.
Din ochii-mi plânşi, cad lacrimi de-ntristare,
Ce-au împânzit un câmp de lăcrimioare.

catren de Mihaela Banu (25 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire

Mă-mbrac mereu cu-o mantie de teamă,

Peste cămăşi ţesute din visare

Şi mă incing c-un brâu de supărare,

În timp ce viaţa-ncet mi se destramă.

Îmi scutur clipele de frământare,

Cum de pe haină-ndepărtez o scamă.

Din vechi frustrări croit-am o maramă,

Cu care-acopăr lacrimi de-ntristare.

Încercănată de dezamăgire,

Mi-ai dezgropat speranţa din adâncuri,

Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire,

Şi-n goană, aplecaţi peste oblâncuri,

Vom galopa pe-albi cai de fericire,

Cu tine-alături pătrunzând noi tâlcuri.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa fără de iubire?!...
Un câmp arid, o simplă amăgire,
Un pom voinic cu roade veştejite,
Sau vise-n doi rămase ne-mplinite?!

catren de Mihaela Banu (26 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o singură dorinţă,
Ca ceru-n clipa de-ntristare,
Când voi păşi în nefiinţă,
Să-mi cearnă stele căzătoare.

catren de Mihaela Banu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e un câmp de luptă;
Ciori şi-albi porumbei se bat
Şi sfârşesc cu-aripa ruptă;
Moartea i-a făcut şah mat.

catren de Mihaela Banu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele ...

Sunt pomul ce în toamnă se înclină;
M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele,
De am rămas doar scoarţă şi inele,
Iar viaţa mea atârnă de morfină.

Mi-a frânt greu rod, firavele smicele,
Iar frunzele-s mâncate de rugină.
Un ram golaş se teme de rutină,
Sperând să nu sfârşească-n foc, surcele.

Pe-obrazul spelb al toamnei ce se-abate,
Zăresc şiroi de lacrimi de-ntristare.
În ochiu-mi stâng o clipă-a rău se zbate,

Gândind cu-o infinită-ngrijorare,
Cum crengile-mi în plină nuditate
Răzbi-vor viscole ne-ndurătoare...

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e foame de-un colţ de iubire.
Mi-e sete şi-aş bea fericire.
Oglindă-ncropindu-mi din chipuri,
Văd lacrima-mi scursă-n nisipuri.

catren de Mihaela Banu (31 martie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate-au fost şi fi-vor trecătoare

Afară-i toamnă, ploaia-mi bate-n geamuri
Fără răgaz, cu degetele-i ude.
Se zbenguie în joacă şi se-aude,
Doar vântul ce foşneşte printre ramuri.

Eu depăn amintiri din tinereţe
Şi viaţa toată-mi văd, ca-ntr-o oglindă.
Prin faţa ochilor mi se perindă,
Clipe de bucurie şi tristeţe.

Merg pe cărări, ţinându-se de mână,
Voioase clipe, clipe de-ntristare,
Mai afundate-n greaua lor ţărână,

Că toate-au fost şi fi-vor trecătoare.
Doar ploaia ce-a ţinut o săptămână
Le-a scos, tot scotocind prin vechi sertare.

sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum iarna noaptea-mi pare lungă,
Pe stele întocmesc scrisori,
Ce-n primăvară-aş vrea s-ajungă,
La gâze, păsări, pomi şi flori...

catren de Mihaela Banu (10 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima lacrimă

Tristeţea ta se-ascunde în tăcere,
în lacrimi ce, demult, se tot adună
şi nu se scurg de teamă să nu spună
că-n fiecare zace o durere.

Ai ochii plânşi, dar cum poţi plânge, oare,
când vrei, în jurul tău, să nu se ştie
decât de-un glas ce-aduce armonie
şi-alungă orice urmă de-ntristare?

Vei mai putea, mai este loc în tine?
Mai poţi păstra, în lacrimi, suferinţa
acelor ce-şi arată neputinţa
de a-şi urma pornirile spre bine?

Cât vei mai duce-a altora povară
tu, înger trist şi păstrător de lacrimi?
E-o nemurire plină doar de patimi?
N-ai vrea să plângi şi tu întâia oară?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe, câte-am semănat

Toată viaţa, cât am fost,
am avut în viaţă rost.
În grădină-am plantat flori
si-am cules parfumul lor.
Pomi am plantat în livadă
şi am cules vara roadă.
Am cultivat în câmp grâne
şi-am adus în casă pâine.
Am rostit doar adevăr,
minciuna nu mi-a fost văr.
Primind înţelegere
am investit încredere.
Am semănat bună credinţă
şi-am cules recunoştinţă.
Am semănat multă iubire
şi-am gustat din fericire.
Multe, câte-am semănat
iubire mi-au înturnat.
Bucurii am adunat
şi viaţa mi-au luminat.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor parlamentari

Sunt inşi ce-au în vocabular,
Ocări ce le ţâşnesc pe gură,
De fac din plen un mic trotuar,
Ce-ades aduce a... centură...

epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică în lacrimi;
În tihnă plânge cerul.
Din trupul lui cad picuri,
Ce spintecă eterul...

catren de Mihaela Banu (1 februarie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a fost scris

Ne-a fost scris în cartea vieţii
Că noi doi ne vom iubi,
În vâltoarea tinereţii,
Sunt cum nu speram a fi.

Fericit, iubit - azi ochii-mi,
Varsă lacrimi, dar nu-s trist,
Sunt al tău, viaţa vieţii-mi,
Cu tine ştiu, simt că exist.

Ne-a fost scris destinu'-n cer,
Dumnezeu l-a pregătit,
Eu dragostea să-ţi ofer,
Te iubesc, şi sunt iubit.

Îţi mulţumesc, iubire dragă,
Pentru clipele ce-mi dai,
Gura-ţi dulce ca o fragă,
Raiul rupt din Sfântul Rai.

Lângă tine eu am totul,
Fără tine n-am nimic,
Tu îmi eşti pe lume rostul,
Lângă tine mă ridic.

poezie de Răzvan Isac (11 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mea de vară a fost o toamnă

Vacanţa mea de vară a fost... o toamnă,
Lumini multicolore ce-au lunecat în timp
Şi te-ai purtat în ceasuri ca o doamnă
Un mod ciudat în care n-am făcut nimic.

Eu n-am ştiut acum că fără tine
Nu semăn nici un bob din suferinţa noastră
Şi-aştept o vară care numai vine
Sau mă condamn tăcerii care e sihastră.

Ochii-mi lucesc unei întregi pleiade
De frunze şi iubiri purtate-n jalnic vânt
Şi amăgire-apare-n acoladă
De sunt o mică toamnă cu greu deznodământ.

Vacanţa mea de vară a fost o toamnă
Şi toamnă va ramâne întreagă în timpuri
Învolburate ceruri mă condamnă
Dispar şi-apar, m-ascund printre nisipuri.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii-ţi verzi şi umezi, printre gene,
Văd picuri pe obraji dansând alene,
Ori lacrimi de sfânt râs, ori de-amăgire;
Sunt magicele perle de simţire.

catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sărutare dată din iubire
Şi-o-mbrăţişare-n care să m-aşezi,
Va da trăirii mele strălucire,
Topind în mine munţii cu zăpezi.

catren de Mihaela Banu (19 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii ai nimănui şi-ai tuturor

Un gând tresăltă-n vis pe-aripi zburând:
Copii uitaţi de cei din lumea-ntreagă,
Pe care toţi părinţii îi reneagă,
Aş vrea să vă văd feţele râzând!

Din trupuri prea plăpânde care gem
Sub haina nemiloasă a uitării,
Tresăltă, ca Neptun din spuma mării,
Speranţa să vă-nchin un nou poem.

Născuţi din neiubire şi destin
Ori fii ai sărăciei nemiloase,
Pe masa voastră stat-au mai mult oase,
Paharul vostru fost-a un suspin.

Viaţa vă este-un crâncen câmp de luptă
Voi, îngeri cu aripile tăiate,
Cu suflete plăpânde, tulburate,
Voi păsări ce zburaţi cu-aripa ruptă.

Nu vreţi la masă frimituri scăpate,
Avizi sunteţi de-o şoaptă de iubire
Cum este orice om, fără-osebire,
Cu visele întregi, imaculate.

Copii ai nimănui şi-ai tuturor,
Făcuţi de viaţă ca să stea-n genunchi,
Din trupurile lor 'nălţa-voi trunchi-
Stol de cocori din sufletele lor!

Şi-n drum ameţitor de carusel
Vă voi urzi-n războiul vieţii fire
Iar printre lacrimi, împletind iubire,
Voi face scutul vostru de oţel!

Speranţa să vă-nchin un nou poem
A devenit talaz pe-ntinsul mării,
Iar haina nemiloasă a uitării
E numai petice, nu mă mai tem...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut să fiu iubire.
Sufletul de toate-ndură;
M-am trezit nefericire.
Cât de bine-i că nu-s ură!

catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa unui om,
Privată de-al iubirii dar?!
E cum din ne-nfloritul pom,
Te-aştepţi la roade în zadar.

catren de Mihaela Banu (23 septembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E viaţa puf de păpădie,
Ducând suprema bătălie
S-adune zile de nebună,
Ca într-o clipă să apună.

catren de Mihaela Banu (30 noiembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!