
E trupul tău clădit?!
E trupul tău clădit din vii petale,
Din mugurii simțirilor trăite,
Din vise înflorind însuflețite
Din sevele dorinței virginale?!...
E trupul tău clădit din mângâieri,
Din șoapte de amor înfiorate,
Din locuri sacre, tandru sărutate,
Sau din savoarea dulcilor plăceri?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Iubirea cu mize florale
Noaptea cu dinți de dulăi
Pune-n ferestre ecouri florale,
Bisturiul oblic al ochilor tăi
Îmi face transplant de petale.
Trupul călit cenușă îmi este
În brațele tale încinse de foc,
Inima ascunde o rară poveste
Ghicită în unduiri de ghioc.
Venele mele-s corzile-ntinse
Ale viorii spre care mă porți
În mocnirea dulcilor vise
Prelungite de veșnice nopți.
O, Doamne, ce semn se arată
În noaptea cu mize florale,
Ochii tăi spre stele mă poartă,
Îmi pune iubirea-n petale!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
obișnuim să ne fim
rai din rai
mai întâi zăpezile
descoperă trupul/ în întregime
atingeri ori șoapte dintre îngeri pereche
prinși de lobul urechii/respirația lor
pe buzele abia sărutate.
obișnuim să ne fim
rai din rai
un anotimp
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Manual de singurătate
Motto:''Mai mereu/visul meu/e o stare de prezență
din care nu lipsește Dumnezeu''
S-a făcut trupul în care trăiesc un alt trup?
de mi-am clădit în deșert atâtea vise
din toate lucrurile care m-au durut
(și încă din câteva respinse)
amurgul luminează perechi, cu fiecare pas
(odată și incă-odată)
mii de semne caligrafiez
în manualul meu de singurătate...
vreau să pictez pe frunze povești
altar să fac îmbrățișărilor neîntâmplate
nu știu sub care crez
s-a făcut trupul în care trăiesc un alt trup
miroase a mentă și-a tămâie,
și-a trandafir japonez
dar voi ști că nu va mai fi nici un mâine
aproape că-nțeleg de pe acum
de ce de tine n-am parte...
de ce cu fiecare vis se moare-ncet
și întemnițată mi-s:
trăiesc această zi cu a ta pe jumătate...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 mai 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică în lacrimi;
În tihnă plânge cerul.
Din trupul lui cad picuri,
Ce spintecă eterul...
catren de Mihaela Banu (1 februarie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...
Dacă-am rămas străin la colțul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte și dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, strivește-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...
Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăvește-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.
Dă-mi tremurul din șoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînțeleasă!...
Ispită ești, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric și mult prea visător...
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Primăvară iernatică,
Dreasă cu politică,
Mugurii cui ți-i închini,
Furând mierea din destin?!
Cu furtună și cu gheață
Ne-ai clădit o dimineață!
Ai luat vamă înflorirea
Și plocon - întinerirea!
Și-acum mugurii pe crengi
Își dorm somnul cel de veci!
Primăvară, tu petreci
Tot pe culmi de stele reci;
În rochii cu țurțuri grei,
Înghețând minciună-n ei,
Ca o lacrimă de fată,
Româncă necununată,
De miri falși în veci curtată!
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi râde, altul plânge
Inima-mi în piept se frânge
Sufletul la cer se suie
Trupul zace prins în cuie.
catren de Mihaela Banu (28 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ireal itinerant
Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopții val
Trupul tău prea ireal
care totuși parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste
Care totuși parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare
Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda dorinței
În ochii tăi mă regăsesc, privind
Ca într-o oglindă a dorinței,
Tu te transformi într-o sirenă
Plutind în valul plin de vise...
Așa prinzi viață, pe un mal al vieții.
Visând că eu te strâng la piept
Punându-ți scoici și melci
În păr și la urechi, țn loc de șoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care ne-am născut,
O lume plină de mister
Din care visele nicicând nu pier.
Iar eu te strig din valuri pline de iluzii,
Atunci când totul pare trist și efemer...
Din lumi în care noi mergeam la braț
Pe-un mal de viață mult dorit,
De pașii nevăzuți ai inventatelor plăceri!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară
În ploaia de vară trosnesc mugurii iernii,
Petale de gheață albesc pământul
Rănindu-i inima fierbinte.
Iarna-și înfige colții în trupul verii
Sfâșâindu-i veșmântul dantelat
Cu albastrul cerului, cu verdele câmpului
Cu freamătul pădurii și triluri de păsări.
Din pământul lovit curge sânge,
Rănile i se închid cu greu,
Suferințele nu trec așa ușor,
Nimic nu e la rostul lor,
Și se-ntreabă de unde vin
Și cât vor să mai stea peste noi
În plină vară mugurii iernii.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cei care au urechi care știu să audă, bibliotecile sunt locuri într-adevăr gălăgioase. Pe rafturile lor se aud vocile captive ale secolelor - conversații vechi care au clădit civilizația noastră.
citat din Timothy Healy
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveți o datorie sacră
Români, să nu lăsați să cadă
ce voi cu trudă ați clădit!
Copiii voștri vor să vadă
că nu degeaba ați trăit.
Pe dușmani i-ați înfruntat
fără teamă de furtună.
Eroic ați apărat
patria nostră străbună.
Fii de daci și de romani!
Voi singuri ați clădit,
în urmă cu mai mulți ani,
UNIREA de neclintit.
Aveți o datorie sacră,
în veci de veci s-o apărați.
De câte ori viața vă-încearcă,
de strajă patriei să stați.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale
Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriți
clăbuci de nori lăptoși
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii
spre sărutul
îndepărtat al soarelui. Ninge cu petale parfumate
de măr
peste chipul inocent
al primăverii.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă
Trupul tău, tărâm de vise,
Lasă-mă să îl cunosc,
Să-i dedic cuvinte scrise
Ce vor mirosi a mosc
Să îți învelesc sărutul
Și obrajii cu amor,
Cerul fie așternutul
Și ca pernă un izvor
Ne vom rătăci prin stele
Îmbătați printre atingeri,
Tu să fii visele mele
Iar eu mângâieri de îngeri
Amândoi, emoții calde,
Ochii te vor căuta
În dorință să te scalde,
Te-oi iubi, te-oi alinta,
Lasă-mă să-ți fiu alesul,
Să-ți fiu dansul infinit,
Să-ți fiu inima și versul,
Să fiu tot ce ți-ai dorit
poezie de Adi Conțu (7 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

- amor (vezi și dragoste)
- Amorul e un castel clădit pe iluzii. Orice vorbă spusă mai cu putere îl cutremură sau îl dărâmă. Tinerii trebuie să urce în tăcere aceste trepte, căci altfel sunt expuși să-și ucidă sufletul și fără el nu există fericire.
definiție celebră de Vasile Conta
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul gândurilor tale
Te strâng în brațele privirii mele
Și îți străpung tăcerea cu a mea,
Învăluindu-ți trupul în dantele
De mângâieri cum le visai cândva.
Ai ochii-nchiși, am buzele petale,
Aroma vieții capătă contur
Și se revarsă-n simțurile tale
Cu teama doritoare-a unui fur.
Devin, pe cerul tău, un duh ce poate
Înlocui dorințele din vis
Cu-nflăcărarea inimii ce bate
Când sufletul îi cere drum deschis.
Mă mai strecor prin gândurile tale...
Ai ochii-nchiși, am buzele petale.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra focului...
În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.
Inima îmi pune șoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.
Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arșița voinței iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.
Pe cuvânt îți spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajiști, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,
În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să socotesc iubirea mea?!
Să socotesc iubirea mea în clipe,
Iubita mea cu trupul diafan,
Când umbra ta, ca pe-un solar cadran,
A prins în trupul meu să se-nfiripe?!
Să socotesc iubirea mea în ore,
Iubita mea cu plete de copt lan,
Cu chip nepământean, de porțelan,
Ce risipești parfum de pasiflore?!
Să socotesc iubirea mea în zile,
Iubita mea cu șold rubensian,
Dar să-mi înec dorințele, profan,
La pieptul desfrânatelor dalile?!
Să socotesc iubirea mea în ani,
Iubita mea cu glezne de cancan,
Pășind la brațu-ți ca un narcoman,
Când ne-om plimba sub desfrunziți castani?!
poezie de Mihaela Banu din In cartea Eu râul tău, tu matca mea (iulie 2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea
Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfășoară-n brațe și-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Și-aruncă tandru!... ultimul veșmânt.
Deschide-te și mi-te dăruiește!
Dezbracă-mă și-nvață-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfește,
Iubește-mă... la margini de izvor.
Dă-mi buzele și sânii ca de piatră!
Să îi frământ și să le dau putere,
Neliniști de mai sunt, acum, le iartă,
Iubește-mă!... când inima ți-o cere.
Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Și pe ascunzișuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Și trupul meu... în trupul tău coboară
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt ca omul acela care, după ce a clădit un palat măreț, după ce s-a îmbătat de fel de fel de vise că va trece la umbra lui o viață fericită, vede picând într-un minut edificiul său.
Dimitrie Bolintineanu în Manoil
Adăugat de scofieldutza

Comentează! | Votează! | Copiază!