Dialog cu Iubirea. De Bobotează

Într-o zi, de Bobotează,
Am găsit Iubirea trează:
- Ce faci singură, Iubire?
- Încă trează, spre-adormire,
Lumea azi sfinţeşte ape
Ca să-şi spele din păcate.
- E o zi de sărbătoare,
Ce te superi aşa tare?
- Nu mă supăr, dragul meu,
Căci Iubire-i Dumnezeu,
Dar păcatul cel mai mare
E să laşi Inima-n uitare.

poezie de Mihai Morar
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viaţa mi-o scurtează,
Deşi cuţitul tremură în mâna lui.

Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viaţa asta! Ce amară-i ea!

Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un duşman nu-i aşa de crud...
Ah, mai zvâcneşte încă slab în mine duhul,
Dar viaţa n-o mai simt, n-o mai aud.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Creţu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂ NU-MI CEREŢI POCĂINŢĂ

Să nu-mi cereţi ispăşirea
De păcate, când iubirea
Are cuibul ei de stâncă
Între anii care încă

Mai îndeamnă la păcate
Sufletele ne-mpăcate,
Ce-n bobocii ne-nfloririi,
I-au plătit tribut iubirii.

Să nu-mi cereţi, dar, postire,
Ca iertare de iubire,
Când în chinuri nesfârşite
Iad mi-au fost multe iubite,

Să nu-mi cereţi pocăinţă,
Dacă am mereu credinţă,
Că iertat voi fi şi eu,
Cât iubire-i Dumnezeu!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Iordănitului fetelor

De Bobotează, să-şi viseze ursitul,
Pun busuioc sub perină sau la grindă
Neprihănitele, sperând să le prindă
Cu Făt-Frumosul în braţe, răsăritul.

În zorii de zi, cu mintea întreprindă,
Fiindcă n-a proliferat socotitul,
De Bobotează, să-şi viseze ursitul,
Cu busuioc pus sub pernă sau la grindă,

Nădăjduind să-şi găsească potrivitul,
Din lumea fecioarelor, să le desprindă,
Se adună-n ceată şi merg cu stropitul
– Obicei menit speranţa să le-aprindă –

De Bobotează, să-şi găsească ursitul.

hipersonet de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materia trează

Materia trează sufletul ne veghează
şi pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare –
iubirea măiastră din genunea albastră.

Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
şi unicul soare ne va fi asfinţit,
ca pomii daţi în floare –
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.

Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră – unicul soare
adâncului omului fără sfârşit,
cel carele încă deodat´ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfinţit infinit,
în genunea albastră – la infinit.

poezie de Dumitru Găleşanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iordănitului fetelor

Pun busuioc sub pernă sau la grindă
De Bobotează, să-şi viseze ursitul,
Neprihănitele, sperând să le prindă
Cu Făt-Frumosul în braţe, răsăritul.

În zori-de-zi, cu mintea întreprindă,
Fiindcă nu le-a proliferat socotitul
Cu busuiocul sub pernă sau la grindă,
De Bobotează ca să-şi viseze ursitul,

Nădăjduind să-şi găsească potrivitul,
Din lumea fecioarelor, să le desprindă,
Se-adună-n ceată şi merg cu stropitul
– Obicei menit speranţa să le-aprindă –
De Bobotează, să-şi găsească ursitul.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău

De dragul tău se scutură în depărtare,
Tristeţi ce uneori mă copleşesc,
Şi lângă tine eu sunt mult mai tare,
Deşi de dragul tău eu simt că mă topesc.

De dragul m-aprind, mă răzvrătesc,
Apoi în ochii tăi îmi caut alinare,
Şi inima în piept o simt şi-o urmăresc,
Cum pendulează între certare şi iertare.

De dragul tău eu nu mai sunt un zbir,
Şi nici la ghinioane nu mai am noroc,
Asprimea îmi devine lână de caşmir,
Dar sunt ca gheaţa când mă supăr foc.

De dragul tău eu mă visez şi mâine,
Şi peste deznădejdi sădesc speranţe,
Iubirea ta îmi hrăneşte sufletul cu pâine,
Şi-i cântă în amurg tangouri şi romanţe.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un leac pentru alinat iubirea

Iubirea mea cea mare,
Din păcate doare.
Dar am căutat eu oare
Vre-un leac de alinat iubire?

Am ţinut-o în inima ascunsă
De nelinişte pătrunsă,
În loc s-o las să zboare
Să strige cât e de mare.

Dar am găsit, ce bucurie,
Un leac, ascuns în... poezie.
Prin strofe meşteşugit gătite
De răutăţi şi murdării ferite

De atunci spun eu cu tărie
Că poezia e iubire,
Că iubirea ne încântă
Şi-ţi face viaţa mai plăcută.

Iubiţi-vă între voi
Şi scrieţi poezii noi,
Ce proslăvesc iubirea mare,
Iubirea ce nu mai doare.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este idealul lui Dumnezeu pentru a ţine lumea trează.

Camelia Opriţa în Altruism sui solius amans vs (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refluxul memoriei

Adevăr...
Sau poate sub fruntea trează
Îndoiala s-a iscat,

Iubire...
Sau poate tot ce-a fost
Doar am visat,

Uitare...
Dar nici nu-mi pare rău
Că ai uitat!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mama şi ţara înseamnă prima credinţă;
două păcate pe care Dumnezeu ţi le permite.
Unul este soarele care se ridică sincer deasupra furtunii,
celălalt ia locul pâinii pentru a-ţi menţine trează fruntea.
Dacă nu te ancorezi de rădăcina acestor păcate dulci,
te stingi încetul cu încetul în umbre de lanţuri.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări

nu pot să trăiesc unde nu e iubire
căci ura totul mistuie ca un lacom foc
şi fără credinţă nu este împlinire
eu îmi voi creşte crezul până la soroc.

unde e iubire se sfinţeşte locul
şi sfinţii poposesc plini de lumină
să-mpartă fericire cum a zis prorocul
căci viaţa e minune - favoare divină.

unde nu-i iubire cresc numai scaieţi
răsare mătrăguna, buruiana otrăvită
lumina nu zâmbeşte în mohorâte vieţi
trece din dramă-n dramă fiinţa neiubită.

iubirea răspândeşte graţii şi fineţi
căci lumea iubitoare e şi milostivită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om cu conştiinţa trează că trăim într-o lume foarte ciudată, un om care a crezut în iubire şi pe care viaţa nu l-a dezamăgit.

citat celebru din Iurie Darie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul îşi are originea în naştere, realul în moarte. Lumea adevărului este lumea naşterii continue, lumea realului - a morţii repetate. Vina aparţine realului şi este accidentală, întâmplătoare, păcatul aparţine adevărului şi el există ca necesitate. În lumea adevărului sălaşluieşte păcatul. Păcatul poate fi iertat doar de Dumnezeu, pentru că păcatul este cerul. Iar Dumnezeu este Ultimul Observator şi întruchiparea Adevărului Absolut. Dumnezeu este Adevăr, iar nu Realitate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa e lumea, iubito!

viaţa îmi curge spre moarte precum
depărtarea înspre capătul lumii
nu-i bai, zic
trupul e o fârâmă de pământ
în care Dumnezeu
a plantat
veşnicia
păcatul şi iubirea

aşa e lumea făcută, iubito
din iubirea ultimilor
trecători
prin păcat
Dumnezeu ştie asta şi
mai ştie că
oamenii cu o singură viaţă
îşi numără păcatele
duminica
e prea multă durere între noi
iubito
aşteptarea înmugureşte suferinţi

înfrigurat privesc
cum umbra trece strada
să nu plângi

orice cărare duce înspre Dumnezeu

poezie de Teodor Dume (18 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Închisa de voie-n pământul tăcerii
Îmi las gândul punte spre toţi cei ai mei,
În somn nedormit, amintirea durerii
De apa îmi pare, de viaţă, de zmei,

Memorii pierite mă strigă în noapte,
În liniştea curbă lumina e miopă,
Păşesc într-o lume a poamelor coapte
Ce propria sămânţă-n pământ o îngroapă

Doar astfel gândesc că vor rupe zăgazul,
Aşa nemurirea pe veci le e dată
Ridică-mi privirea, atinge-mi obrazul,
Sădeşte-mă cât încă sunt nevinovată,

Să cresc din pământuri asemenea lor,
În lumea în care adâncul vibrează,
Salvează-mă mult înainte să mor,
Sădeşte-mă cât încă sunt trează,

Căci azi încolţită-n speranţa ce zbate,
În lumea în care mai totul e zare,
Pe vânt fericirea din tot şi din toate,
În sufletu-mi verde, un germene pare.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Bobotează

În noaptea de Bobotează,
Cu fir de busuioc la căpătâi,
O fată crede că visează
Pe iubitul cel dintâi,

Dar în zori se Întristează,
Că în vis... iubitul nu-i...
În noaptea de Bobotează,
Cu fir de busuioc la căpătâi.

Nu plînge! Neiubită nu rămâi!
Un Făt-Frumos tot te veghează,
Dar el încă u cutează,
S-apară-n visul tău dintâi,

În noaptea de Bobotează.

rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul minciunii la vot

Cel de sus şi-arată mila
Că greşirăm cu ştampila,
A dat ploi nenumărate,
Să ne spele de păcate.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea viselor

sunt un romantic care rătăcesc
prin lumea basmelor prin lumea viselor
fericiri mă asaltează că pot să iubesc
că mă îndrept mereu pe calea astrelor.

ca un curcubeu mă înalt la cer
născut din spuma mării de credinţă
cântecul din inimă nu este efemer
abordează veşnicia de biruinţă.

umbre de doruri mereu mă urmează
tăcute amintiri nu le-am uitat
mă menţin încordată şi trează
ca pe un vânător abil, calificat.

zâmbetul meu e un poem sfios
de dragul soarelui luminos glorios

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Tot ce am întruchipat a fost doar un vis,
Atât, un vis. Acum sunt trează, aici, într-un spaţiu închis,
Extrem de neconsolată, uzată şi îmbătrânită.
Şi totul de dragul unui vis.

poezie de Christina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne puse pe-un sărut

Furişat într-o uitare
Cu risipă de iubire,
Mă întreb de ce ecoul
Se stinge în amintire?

Unde ieri a fost să fie
Focuri neastâmpărate,
Azi e-un munte de tăciuni
Şi o mare de păcate.

Mă întreb, întreb întruna
Cât mai ţin cuvintele?
În privirea mea adormi
Tu, şi toate stelele.

Furişaţi într-o uitare
Ne blestemăm clipele
Ce ne-au retezat în timp
Zborul lin, aripile.

Eu aici şi tu aproape
Punem semne pe-un sărut
Care-a fost sublim odată
Dar la urmă a durut!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!