Păşeşti şi astăzi lângă mine

(În amintirea primului meu soţ iubit şi iubitor, Nicolae Constantin)

Printre mărgelele de ploaie
păşeşţi şi astăzi lângă mine
în timp amar fără iertare
şi-un spaţiu ce nu-mi aparţine.

Inert în mâinile-ţi de soare
zace flautul de chihlimbar,
silenţios, fără suflare,
cu cântul presat într-un ierbar.

Păşeşti şi azi cu mine-alături
cu moartea cuibărită-n priviri
în jur sunt aşchii de minuturi
lumânări de vii mărturisiri.

Te treci printre lacrimi de rouă
ce alungă furtuna din rău,
cel rău împărţit pe din două,
devenit pentru noi fierăstrău.

Iubirea ta trăieşte-n mine,
face parte din iubirea mea,
tăcerea ta-i un rest de pâine,
rochia serii de catifea.

În cer s-a dizolvat iubirea,
fragmente de atomi veghează
ce-a mai rămas di mănăstirea
ce-adăpostea cândva o rază.

Frânturi de clipe, bucăţi din noi,
bezmetice, fără de matcă,
merg înainte şi înapoi
sperând să mai găsească-o lotcă.

Nu mai există universul,
totu-i nimic, nimic e totul,
se scurge-n lacrimi chihlimbarul
şi flautul cade-n crepuscul.

Împodobit eşti de durere,
cu pas grăbit te îndepărtezi,
te muţi pe drumuri de mistere,
necunoscute, fără amiezi.

Asculţi în noaptea fără stele
ce deodată cad în ropot,
înşelătorul cant de iele,
pamantu-i doar suspin de clopot.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Eşti clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-eşti viaţă, chiar neviaţă,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Eşti visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viaţa asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să ştii tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniştea ce-i doar amăgitoare,
Eşti torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naşti curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi şi iubirea ce nu moare!

Tu! Eşti răsăritul şi-asfinţitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împleteşti cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-ţi dau

În fiecare noapte şi dimineaţă
Cerul îşi deschide ochii mari
Fără să ştii eu îţi dau speranţă
Sunt viaţa ta, de mine nu sari

Treci prin mine fără să gândeşti
Par fără de sfârşit şi nu realizezi
Căci într-un timp tu nu mai eşti
Nu vrei să mă vezi şi mă întristezi

Te îmbrăţişez cu fiecare clipă
Iubire-ţi dau, tu nu mă alunga
Nu face omule din viaţă o risipă
Caci aţa vieţii mereu te va lega

Tu cauţi în mine eterna fericite
Trebuie să lupţi să mă-mbunezi
Dar viaţa are şi clipe de mâhnire
Iubirea, fericirea, să nu le vânezi

Treci prin mine mă simti in vene
Tu foloseste timpul ce a rămas
Timpul este casa noastră o vreme
Eu viaţa să mă iubesti iti dau răgaz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi renega iubirea

Nu mă îndurera,
în mine ca şi-n tine
trăieşte Dumnezeu,
coroană de iubire.
Ca El noi pătimim
căci poate e firesc,
aşa mai mult să ştim
iubirea, din pocale de cristal, să o sorbim.
Nu-ţi renega iubirea,
nu o închide în cămări obscure
căci sufletul rămâne
inert fără de hrana din prescure.
Că nu mai poţi iubi,
să spui, e nedreptate,
eşti însăşi tu iubirea,
acum şi peste moarte.
El e mereu în tine
n-ai dreptul a-l nega,
trăieşti căci El e si va exista
neancetat în inima ta.
Dezamăgiţi,
de lacrimi şi dureri înfrânţi,
acolo unde iubire nu e
ci doar raţiune probăm,
în imaginar ne refugiem.
Dezleagă iubirea,
primeşte-o, împarte-o,
nu uita că şi El
pe cruce iertarea noastră a dat,
pe bolta cerului lumină a purtat
căci doar iubirea,
destinul lumii a salvat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puţin dintr-o privire în viaţa asta trecătoare!
Şi nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am aşteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Şi-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Şi-n nopţile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi eşti perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Şi-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerşim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre şoapte!
Nici moartea nu alungă ce viaţa a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârşit în noapte!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa căprioarei

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
ce culoare-o avea soarta ce se-aşterne-n calea mea?
Poţi să pui astă-ntrebare, cu-a ta fragedă simţire,
Cerului senin, când noaptea curge în noi amorţire?

Spune-i să îmi ierte timpul petrecut în chip anost,
când credeam că viaţa-nseamnă a trăi fără vreun rost
şi-mpărţită-ntre tristeţe, şi necaz, şi disperare,
mă îndepărtam întruna de a inimii chemare.

Se năştea ispititoare bucuria de-a muri,
promiţând că scap de toate şi sufletu-o huzuri.
Mă îndreptam resemnată spre-a ei linişte-obosită,
sperând că-mi va da uitare pentr-o viaţă chinuită.

Dar acum m-am răzgândit şi trăiesc cu dor de mine
şi-am să fac din astăzi cânt, fără lacrimi şi suspine!
Îi voi mulţumi Luminii că îmi dăruieşte zorii
şi, hoinărind printre stele, voi putea să mângâi norii.

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
Cerul mi-a trimis răspunsul cu... toată IUBIREA Sa!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paginile din mine

Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale,
Sunt paginile din mine, clipe arse
Aşezate-n ierbare autumnale.

Sunt galbene pagini ascunse-n culise,
Bucăţi de efemer şi cer nepromise,
Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale.

Fragilităţi din călcâiul lui Ulise
Şi orgii din serbările saturnale,
Lanţuri de fier şi corzi albe de mătase
Retrăiesc în amintiri orientale...

Versuri fără rimă, somn fără de vise...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tine tunurile antice par să spună încă nu

Între vulgaritate şi Eu
se înalţă al meu instinct până acolo sus,
la turnurile antice unde desenez
o dâră de lumină trimisă de Iisus,
un semn trucat de cruce
ce tace cristalina privire rătăcită-n apus.
Printre ramurile furtunilor încă vii ale oraşului
ce pernele-şi suflecă
pentru a culca virtutea,
mă pierd în dorinţa ce mă înduplecă.
În acest punct se revarsă suferinţele,
care suferinţe nu sunt
şi va fi noaptea cea mai dulce între nopţile distonate
nascându-se din umbre sonate
ce-mi vor vesti ziua de lumină nouă
şi luciri strâmbe,
niciodată născute de ochi şi amăgiri ornate,
surâsuri inundate de lacrimi
şi triste plăceri de mâine sărutate de rouă,
doar pentru a mă simţi un pic mai bine...
Nimic nu se ştie, privesc năucită şi rătăcesc
printre ţuicile cele mai dulci
ale plânsului probabil burlesc
şi tăcerile de suflete singure,..
singure vor muri în rutina de orice zi,
o vor face la întoarcere dar şi-n etern şi,
fără a le spune doar gândind,
vor emana cele mai frumoase cuvinte
niciodată scrise, nicând spuse
dar eu voi învinge negreşit.
Aşa, nu voi fi doar o pată
ce mă murdăreşte pe mine însămi;
voi fi şi eu tăcerea fără sens,
ca tăcerile infinite în timp,
leneşe picături de absenţă
şi din paharul existenţei mele, te voi gândi.
Tu eşti bărbate în mine, cu mine,
ca pielea de iarnă vie,
pierdut şi pentru totdeauna prezent,
un tot indestructibil pe vecie.
În glasuri noi doi vom iubi încă noi,
în versuri vom trăi ca atunci şi apoi.
În tine iubire de mii de ori eu voi naşte
căci iertarea, iubirea de noi şi de tot stă în puterile noastre.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obişnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obişnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obişnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obişnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea şi cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îţi acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea şi moartea sunt fără de mine
Cum este Moş Crăciun
Fără Naşterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ţi fie mai frică
Decât de faptul că eşti om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu eşti, poate, Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără supărare

Lacrimi ale ochilor, dureri ale năpăstuiţilor,
Nenorociri neluate-n seamă şi plânset fără de culoare.
Nu vrea nimic, nimic nu cere, deşi nu e nepăsător,
Şi e mâhnit dacă e liber, mâhnit când e în închisoare.

Amară-i vremea; noaptea e-atât de neagră
Că nu te-înduri să scoţi un orb pe stradă
Cei tari se odihnesc; neputincioşii
Stăpâni sunt pe putere.
Lângă-al reginei scaun stă regele-n picioare.

Surâsuri şi suspine, blesteme, putrezesc
În gura celor muţi, în ochii celor laşi.
Nu vă atingeţi! Totu-i aprins şi totul arde!
Mâinile
Le-aveţi făcute pentru buzunare,
Şi pentru frunţi.

*

O umbră...
Nefericirea lumii-ntregi...
Deasupra ei iubirea mea
Ca o sălbăticiune crudă,
Goală.

poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am tălpile rănite

Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Şi urme-nsângerate las timpului anost.

Simt gândul meu vibrând şi las singurătatea,
În urma-mi cad stele fără să simtă noaptea.

În trupul meu suspină albastre picuri reci,
Nu-s lacrimi şi nici patimi din visele betegi.

În mine încolţeşte din nou fugarul timp
Cuvinte-obositoate le scriu în contratimp.

Neputincoasă stau în sufletul ce doare
Şi-aud ecoul greu în sunet de izvoare.

Eternitatea-i, pădurea fără glas
Dar n-o să-mi frângă visul, e tot ce a rămas.

Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Şi timpul mă îngână, gândindu-se la cost.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un timp fără suflare, un creier rămas gol

Un soare decedat şi-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă şi-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.

Un vis neterminat şi-o dragoste pierdută,
Un cer care-şi aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenuşă risipită de nemilosul vânt.

Un doliu sideral şi-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranţă expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două clipe şi-un sărut

În viteză spre un soare,
călătoresc fără să ştiu
şi sufletul şi inima mă doare,
când te supăr şi îţi fac rău.
Două clipe şi-un sărut;
Şi-un ocean de nimic
şi-o nebunie m-a făcut,
să-ţi scriu ceva urgent.
Pentru inima ta speranţă,
două clipe şi-un sărut
şi a ta aură frumoasă,
trupul gol ţi l-am văzut.
Tu eşti răspunsul, un flaut
şi momentul ce-a urmat
două clipe şi-un sărut
doar atât s-a întâmplat.
Tânjesc încă d-atunci,
sau poate doar mi s-a părut
cred că am mintea terci,
două clipe şi-un sărut.

poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau coroană de regină

Sunt regină într-un palat
Fără uşă fără pat,
Fără sentimente fine
Fără rege lângă mine.
.........................................
Sunt regină într-un timp
Unde nu există un zid,
Să mă adăpostească bine
De tot răul care vine.
Vreau să dau coroana mea
Oricui vrea ca să o ia,
Şi să fiu sclavă aş vrea
Unui negustor sărac
Fără uşă fără pat.
Dar să aibă atâta iubire
Cât să o împartă cu mine.

poezie de Georgescu Elena (9 februarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)

Canioane strânse, -nlăcrimate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă şi cu gândul dus.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiţi, sunt sângeri şi parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi –
Ţeluri fără noimă şi de neatins...

Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieţii treci cu îndrăzneală,
Nu îţi stau în cale nici tăcerea nopţii,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.

Incisivi, haotic, erodează taina
Şi-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.

Noi suntem destinul aripilor frânte,
Păsări fără aripi, ancorate-n cer...
Ne-am brodat lumina vieţii cu tăcere
Şi-am rămas acum, c-o inimă de fier.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Unde căutarea urcă-n veşnicii,
În genunchi de sticlă, stau şi-mi cer iertare
Şi te-aştept, iubito... Te aştept să vii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)

Canioane strânse, -nlăcrămate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă şi cu gândul dus.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiţi, sunt sângeri şi parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi-
Ţeluri fără noimă şi de neatins...

Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieţii treci cu îndrăzneală,
Nu îţi stau în cale nici tăcerea nopţii,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.

Incisivi, haotic, erodează taina
Şi-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.

Noi suntem destinul aripilor frânte,
Păsări fără aripi, ancorate-n cer...
Ne-am brodat lumina vieţii cu tăcere
Şi-am rămas acum, c-o inimă de fier.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Unde căutarea urcă-n veşnicii,
În genunchi de sticlă, stau şi-mi cer iertare
Şi te-aştept iubito... Te aştept să vii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet lângă suflet

Sunt măgulit de ziua asta-n care
Voi prieteni buni... v-aţi amintit de mine,
Vă dau la toţi pe rând o-mbraţişare
Şi vă doresc în viaţă numai bine.

Că nu-i în lume alta bucurie
Decât aceea de a fi iubit,
Chiar de iubirea-n toate nu te ştie
Să o primeşti aşa cum a venit.

La fiecare-n parte v-aş aduce
O mulţumire şi un gând curat,
Dar poezia mea pe toţi vă strânge
Şi ştiu aşa că-n suflet v-am intrat.

Aş vrea iubirea să vă împresoare
Iubirea are multe înfăţişări,
Iubirea e în stele şi în soare
Iubirea e pe cerul fără nori.

Pentru aceei ce mă păstraţi în suflet
Voi încerca mereu să fiu o floare,
Să vă-nfloresc pe faţa într-un zâmbet
Şi să vă fiu alint la supărare!

poezie de Nicolae Panait
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoşti
Şi simţi că eşti omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăseşte şi rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toţi îi cântăm, scriem şi vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoşti.
Ce e iubirea? Pentru cei răi şi proşti.

Ce e iubirea? Când te părăseşte
Şi totul în viaţă, ţi se prăbuşeşte.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani şi ticăloşi.

Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Şi în iertare, nu încercăm să credem mereu.

Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toţi, de la ea, avem o rană.

Ce e iubirea? Când viaţa ne-o fericeşte un timp,
Apoi ne părăseşte căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce-mi baţi în inimă?
Mă zguduie, mă doare.
Nu-ţi e milă?
De ce-mi furi ziua senină?

De ce-mi fierbi sângele şi trupul?
De ce-mi sapi mormântul?
Şi nu vrei să-mi asculţi cuvântul,
Dorul şi gândul.

De ce tot te ascunzi printre surzi?
Printre lacrimi, şi plângi.
Şi te minţi printre veacuri
Şi lacrimi fierbinţi.

De ce tot mă respingi?
Mă alungi, şi mă renegi.
Te pierzi în trecut
Fără de cuvânt.

De ce doar întrebări fără răspuns?
De ce doar soare-n apus?
De ce atâtea tăceri?
Şi drumuri spre nicăieri.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pun în ramă, poezie

E static astăzi tot pământul,
Doar gândul zboară fără aripi,
Luăm din icoane doar cuvântul,
Ca scut în ale noastre patimi.

Ca scut în ale noastre patimi
Ne este astăzi poezia,
Şirag de doruri şi de lacrimi,
În gol se-apleacă terezia.

În gol se-apleacă terezia,
Cu greu ne ţinem echilibrul,
Salvarea ne e poezia,
E sarea vieţii şi piperul.

E sarea vieţii şi piperul
Spreanta albă din iubire,
Să o păstrăm cu binişorul,
Te pun în ramă poezie.

Te pun în ramă poezie,
Genunchuil îmi aplec sfioasă,
Speranţa-n mine-i încă vie,
Stau lângă crucea mea, acasă.

Stau lângă crucea mea, acasă,
Las poezia să-mi vorbească,
Azima eu o pun pe masă,
Visând la ziua fără mască.

Visând la ziua fără mască,
Văd zorii noi la o fereastră,
O lacrimă îmi cade-n pască
Şi-apare o pasăre măiastră.

Şi-apare o pasăre măiastră
Pe creul albastru, fără nori,
Nutriţi suntem toţi cu colastră,
Versul e-n noi, iubirea din flori.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adevăr şi din iubire

Din adevăr şi din iubire îmi fac şi patrie şi crez
În viaţa mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai aşez.
Pentru-adevăr îmi dau viaţa, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orişice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul şi iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot şi nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărţită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr făţarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viaţa cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!