Floarea inocenţei

Cu paşi de plumb intrat-am în camera secretă
Cu lanţuri ferecată de mii şi mii de ani
Şi-n negura de smoală găsii o margaretă
Ce semnul inocenţei ţinea cu albi arcani.

În ochii-mi stinşi pătrunse lumina aurie,
Însemn al vieţii şi al supravieţuirii,
Copilăria este cea vie mărturie
A purei margarete din antimemorii.

Cea cameră secretă, acuma luminată,
E ochiul nevăzut, e cheia fermecată,
E cercul magic patronat de o nestemată,
E floarea din poala Maicii noastre Prea-Curată.

Cu-n zâmbet şi fire de lumină îmbrăcată,
Floarea inocenţei am sărutat, sfioasă,
Lumea reală accept fără prejudecată,
Cu Îngerul pe umărul stag, mă-ntorc acasă.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Ţi-am spus, am căutat peste tot. Nu am găsit nicio cameră secretă.
Dean: Păi, de-aia i se spune cameră secretă.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia

Tu eşti graţia, zambila ascunsă
De-o privire sedusă,
Floarea rară cu miezul schimbat
De cheia secretă a unui bărbat.

Eşti eclipsa rotundă de soare
Proiectată pe sufletul meu,
Trupul tău luminează şi arde
Şi-n interiorul cheii sunt eu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pitesc în poala Maicii

Din dorinţa de-a cunoaşte
alunec pe stânci sticloase,
ca un flutur de mătase
mă strecor printre năpaste.

Când alerg în ajutorul
celor rătăciţi în stepe,
uneori mă muşcă-un şarpe
dornic să-mi ia viitorul.

Deşi îmbrăcată-n soare,
mă atinge cîte-odată
negura şi-un fir de zloată,
când invidia-i în floare.

Viaţa-i plină de surprize,
de-s bune ori de sunt rele,
merg pe şine paralele
dar se-întâlnesc în assize.

În clipe de slăbiciune
mă pitesc în poala Maicii
şi în goliciunea frunţii
mă-nveşmânt în uniciune.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniştea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele acelaşi
în fiecare dimineaţă

nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălţimile artei
acolo unde tu eşti împărat

mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă aşteaptă
aşa am fost, aşa voi fi
şi nu mă voi schimba
niciodată.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretutindeni gândul binelui lucrează, obscur ca şi floarea de primăvară, care-şi face înalt şi nebănuit loc în întunericul frunzelor noastre.
Munca aceasta fără răsplată, ca şi floarea sfioasă, vesteşte înflorirea unei primăveri. Să ne descoperim înaintea ei.

Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia păcii

Cum aş putea Eu să găsesc pacea,
acea pace pierdută până la prima respiraţie?
Obişnuiţi realităţii care nu ne aparţine,
ne regăsim scufundaţi fără nici o acuzaţie
în groapa infinutului ce ne menţine
sub impunătoarea pădure de stele, sacră abaţie.
Cu măreţia sa ne amăgeşte,
să culegem floarea cu petale infinte
ce creşte-n fiecare din noi, ne opreşte.
Săpam în piept, în stratul cel mai profund,
o nouă viaţă dăm plăpândei flori fără de vârstă,
să năvălească peste pădurea întunecată în străfund,
copac să devină şi-n cinstea lui să dăm fiestă.
Unde e cheia pentru a înţelege totul?
Cum să ne întoarcem a fi rotundul,
noi în tot şi totu-n noi, frivolitatea şi profundul?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă

Al meu suflet călător
se-odihneşte pe Tabor,
îmbrăcat doar în lumină
e o floare de sulfină
sau un fluture de nea
cu aripi de catifea.
Astăzi mă-ndumnezeiesc,
las în urmă ce-i lumesc,
trupu-mi firav, trecător,
schingiuit de of şi dor,
împărtăşesc cu veşnicie,
mă scufund în cucerie.
Ca un mir asupra lumii,
născută-n antimemorii,
trimiţi slava Ta, Iisuse,
în perdele de mătase,
viaţa să blagosloveşti,
de rele să ne fereşti.
Raza Tatălui Tău Eşti,
Eşti aievea, nu-n poveşti!
Din a Ta lumină sfântă,
scânteioare dă-mi şi mie,
ca să mă călăuzească,
gândul bun să mă-nsoţească,
să semăn iubirea-n oameni
dar şi-n mărăcini sau şerpi,
lupii albi iar să hrănesc
cu cuvânt Dumnezeiesc!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea miresmei de tei

Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.

Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de paşi.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriaşi.

Întunericul orb ne ţine de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceaţa face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.

Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Text şi comentariu

că poate să apară şi iată-l întîmplarea
voinţa mea tot una aşa precum am spus
copilăria dulce ca mierea şi ca floarea
şi timpul abstracţiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
şi aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz şi de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt

Vedeţi cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pun în ramă, poezie

E static astăzi tot pământul,
Doar gândul zboară fără aripi,
Luăm din icoane doar cuvântul,
Ca scut în ale noastre patimi.

Ca scut în ale noastre patimi
Ne este astăzi poezia,
Şirag de doruri şi de lacrimi,
În gol se-apleacă terezia.

În gol se-apleacă terezia,
Cu greu ne ţinem echilibrul,
Salvarea ne e poezia,
E sarea vieţii şi piperul.

E sarea vieţii şi piperul
Spreanta albă din iubire,
Să o păstrăm cu binişorul,
Te pun în ramă poezie.

Te pun în ramă poezie,
Genunchuil îmi aplec sfioasă,
Speranţa-n mine-i încă vie,
Stau lângă crucea mea, acasă.

Stau lângă crucea mea, acasă,
Las poezia să-mi vorbească,
Azima eu o pun pe masă,
Visând la ziua fără mască.

Visând la ziua fără mască,
Văd zorii noi la o fereastră,
O lacrimă îmi cade-n pască
Şi-apare o pasăre măiastră.

Şi-apare o pasăre măiastră
Pe creul albastru, fără nori,
Nutriţi suntem toţi cu colastră,
Versul e-n noi, iubirea din flori.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea – îngerul cu zâmbet de copil.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Poezia este spiritul inocenţei cu aripi de înger." - Maria Filipoiu / Despre Poezie

Maria Filipoiu în Despre poezie (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria este floarea vieţii.

Valeria Oncean
Adăugat de Valeria Oncean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Soarelui

Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme
Şi-n cuvinte ce-nfăşoară
Noi iluzii, noi probleme.

Pusă în liniştea de-afară,
După neştiute... scheme,
Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme.

Vise noi în trup coboară
Şi iubirea-n doruri geme,
Când privirea ta hoinară
Cheamă... fără a se teme,

Floarea soarelui de vară.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun

Crăciunul este locul de păstrare al amintirii inocenţei noastre.

definiţie de Joan Mills
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de lumină

Din ochi de copil,
în palmele-mi mici
picături de lumina am adunat,
ca Universul să nu-mi mai pară ciobit
cu ochii-mi obosiţi le-am sorbit,
şi-n cele patru zări, atent şi agil,
cu imensă iubire le-am răspândit.
Sub ploaia picăturilor de lumină să stai,
primeşte-o ca binecuvântare
aici, pe Pământ dacă vrei fă un Rai
gândul bun îţi ofer şi-ţi iau orice frământare.
Sunt eu, un simplu om obosit ce iubeşte
şi-n spirala luminii dansez
căci viaţa pe toţi ne ostoieste
deşi ţesută e în ecosez.
Lasă în urmă dezamăgiri şi dureri
în spirala luminii intră şi tu
încearcă să nu mai faci aceleaşi greşeli
în mânecă ai mereu un atu!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în camera ta
câteva fire de Physalis -
mon amour en cage

haiku de Doina Maria Tudor (4 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paginile din mine

Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale,
Sunt paginile din mine, clipe arse
Aşezate-n ierbare autumnale.

Sunt galbene pagini ascunse-n culise,
Bucăţi de efemer şi cer nepromise,
Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale.

Fragilităţi din călcâiul lui Ulise
Şi orgii din serbările saturnale,
Lanţuri de fier şi corzi albe de mătase
Retrăiesc în amintiri orientale...

Versuri fără rimă, somn fără de vise...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia poeziei

Gândul meu,
un cântec spre înalt
cu melodii de stele
şi adieri de vânt
înfrunt iernile cu privirea,
mă ascund sub farduri de fulgi
cu raze unice de fericire
din orizontul meu
te-am cunoscut,
în lacrima furtunii
veneai din alte anotimpuri
pe drumul sufletului
lasând în urmă rătăciri
în jurământul de credinţă
caut cu încredere
calea cuvintelor nespuse
de dimineaţă până-n seară
prin labirintul destinului
navigăm în al inocenţei vis
cu cheia poezii...
prin timpul nevinovat de iubire.

poezie de Maria Ciobotariu (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lada de zestre

în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină
timpul îmi e frate cu zorile darnice
ce m-au energizat cu prana divină.

demnă mă îndrept spre cele veşnice
ca floarea de lavandă cu mireasma fină
în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină.

primesc de la stele vise tainice
le-am adorat mereu cu iubirea senină
amintiri se-aprind ca nişte sfeşnice
lumina ce se naşte sufletu-mi alină.

în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!