Cheia păcii
Cum aș putea Eu să găsesc pacea,
acea pace pierdută până la prima respirație?
Obișnuiți realității care nu ne aparține,
ne regăsim scufundați fără nici o acuzație
în groapa infinutului ce ne menține
sub impunătoarea pădure de stele, sacră abație.
Cu măreția sa ne amăgește,
să culegem floarea cu petale infinte
ce crește-n fiecare din noi, ne oprește.
Săpam în piept, în stratul cel mai profund,
o nouă viață dăm plăpândei flori fără de vârstă,
să năvălească peste pădurea întunecată în străfund,
copac să devină și-n cinstea lui să dăm fiestă.
Unde e cheia pentru a înțelege totul?
Cum să ne întoarcem a fi rotundul,
noi în tot și totu-n noi, frivolitatea și profundul?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.