Cheia poeziei

Gândul meu,
un cântec spre înalt
cu melodii de stele
şi adieri de vânt
înfrunt iernile cu privirea,
mă ascund sub farduri de fulgi
cu raze unice de fericire
din orizontul meu
te-am cunoscut,
în lacrima furtunii
veneai din alte anotimpuri
pe drumul sufletului
lasând în urmă rătăciri
în jurământul de credinţă
caut cu încredere
calea cuvintelor nespuse
de dimineaţă până-n seară
prin labirintul destinului
navigăm în al inocenţei vis
cu cheia poezii...
prin timpul nevinovat de iubire.

poezie de Maria Ciobotariu (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

E timpul întâlnirii,
între zi şi noapte
între trecut şi prezent
între lacrimă şi zâmbet
misterioasă alegere,
au trecut secole de aşteptări
călător mi-e gândul
vibrează ca un ecou
prin câmpiile însorite de emoţii
într-un colţ de rai
simt mângâierea vântului
sub teii înfloriţi
cu aroma primăverii din nestinsa iubire
te-am regăsit printre lumini de sentimente,
rătăcind prin amintiri
privesc răsăritul dincolo de nori
urmez calea destinului.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Lumină regăsită
în secunda clipei,
te respir
prin toamna cu ton ruginiu
într-o deplină armonie
învăţ prea devreme
ce-nseamnă distanţa
spre albul ninsorii
telurice semne divine
mi-e gândul un sunet
din cântecul rămas
pe acorduri vechi
în rezonanţă cu depărtarea.
Octombrie, eşti luna mea,
cu adieri de vânt neobişnuite
sfidând iubirea
timpului rece
adun albastre speranţe,
le ascund într-o filă de carte
în dimineţi-mbrăcate
în flori de crizanteme

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară prin suflete

E seara în sufletul meu,
Bucăţi de suflet stau să plece spre viaţă.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului şi-l opreşte să trăiască.

În pustiul din noi, mă amestec şi eu şi las inima să viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simţirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăţi de suflet şi...
Alungă îndoiala acoperind pereţii goi ai inimii cu întelepciune.

Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viaţa absoarbe plânsul din mine şi prin ceaţă,
Ajung la ţărm fără să mai fie nevoie să naufragiez!

Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torţa din mine şi simt cum,
Flacăra arde iar eu... aştern iubire în calea ta!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine merge prin viaţă fără Dumnezeu, nu găseşte calea spre Rai.
Dumnezeu este lumina vieţii şi a sufletului pe calea eternităţii- Maria Filipoiu / despre credinţă

Maria Filipoiu în citate despre credinţă (23 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de pescăruş

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălţam privirea
în braţele de curcubeu
şi mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniştea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruş
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaşti ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de speranţă

Raze de speranţă
O boare caldă a dimineţii
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar şi dispar în tăcere
toamna deschide porţile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una şi înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieţii
cu clipe sfinte luminând
peste tristeţi
printre frunze reci,
raze de speranţă adie...

poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina copilăriei

Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere şi fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
şi mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de şoapte.
Eşti izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată
şi te păstrez în suflet
în culoarea primilor fulgi

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură întâmplare

Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătăţii
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
a destinului
la poarta descătuşării tale.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nocturnă

Era o seară tristă
când ai plecat
o ploaie rece umplea strada
şi umbrele nopţii
cădeau peste sat
timpul trece-n goană printre noi
doar gândul mai luminează visul
ca o mângâiere,
cuvintele curg
în marea de tăcere
sub un colţ de cer senin
în necuprinsa zare
deschisă este poarta
paşilor ce vin...
lin se aşează toamna,
frunze legănate-n adieri de vânt
cad peste liniştea nocturnă
legată de destin.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură întâmplare

Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătăţii
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
a destinului
la poarta descătuşării tale.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul mamei

E dimineaţă în grădina înflorită
încerc să alung tristeţea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranţele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credinţă
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut - te chem

Te caut... şi nu-ţi găsesc nici umbra
Şi ochii plâng si plânge-ncet vioara
Eşti zbor de flacară-n prag de seară
Şi vântul ce-mi bate aspru-n primăvară.

Mai caut drumul ce va-ntoarce timpul,
Când vremea din-naltul ceas
A botezat pământul cu iubire
Şi chipul tău în suflet mi-a rămas.

Te-ai întrebat vreodată,
Ce-nseamnă pentru tine?
Fereastra de -ntuneric,
În nesfârşita zare...

Trecutul timp, pământul amintirii
Când liliacul este iar în floare.
Vino să alergăm, aşa cum am visat
Şi să ne bucurăm în zi de sărbătoare.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturile soartei

O navă se-ndreaptă spre est, iar alta spre vest,
Cu-aceleaşi vânturi care suflă:
E dispunerea velelor,
Şi nu furtunile,
Cea care decide calea pe care să meargă.

Ca vânturile mării sunt vânturile destinului,
Când navigăm prin viaţă:
E dispoziţia sufletului cea care
Decide scopul său,
Nu calmul sau conflictul.

poezie de Ella Wheeler Wilcox din World Voices (1916), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anotimpuri...

Aştern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
şi dor nemăsurat
din frământările nopţii
timpul aleargă...
prin lumini şi umbre
scăntei din raiul vieţii
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineţii
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început şi fără de sfârşit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvăşită de gânduri
fărâme de nelinişte din glas izvorăsc
iar clipa împleteşte lanţul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veşniciei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două drumuri

Te-am întâlnit în drumul meu,
Din întâmplare;
Tu te grăbeai spre fericire,
Eu rătăceam către uitare.

Dar m-ai oprit cu un cuvânt
Şi c-o zâmbire;
M-ai luat alăturea de tine
Pe calea către fericire...

Azi te urăsc... şi-mi caut drumul
În urma ta;
Tu eşti aiurea fericită,
Pe când eu nu mai pot uita...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În flux de raze

destram întunericul cu umbre de spaimă
drumul spre steaua mea e pavat cu iubire
pe reţele sociale mă bucur de faimă
tăcerea de piatră o curm prin zdrobire.

când vine furtuna mă ascund în poem
cu ochi de stea cu aripi de înger
zbor peste nouri negri trubadur boem
să nu mă răpună năvalnicul fulger.

n-am pustiit cuvântul trecând prin deşert
extazul este măsura vibraţiilor mele
spirale sonore mă inundă ca un concert
extins peste noapte să cuprindă stele

lumi de armonii trec prin flux de raze
lumina fericirii se aşterne pe fraze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire albastră

vertiginos înaripat îmi este avântul
umple golurile din destinul meu
în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul
drumul spre extaz îl caut mereu.

doruri câteodată sunt simple rătăciri
pasiuni pornite pe drumul cu stele
zvâcniri demiurgice alungă năluciri
rodiri de viaţă sunt iubirile mele.

dorinţe ascunse răbufnesc ca focul
gânduri arzătoare scot aburi din idei
storc iar norii să plouă norocul
fericiri albastre să curgă din condei.

din cerul absolut semne culeg
cu zâmbete de raze să mă aleg.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, suflet de vânt, opreşte-ţi dansul lin şi cuprinde-mi inima într-o dulce îmbrăţişare! Lipeşte-ţi obrazul cald de sânii goi şi hai sa pictăm amintiri pe cerul senin. Te regăsesc veşnic prin gânduri, ca o şoaptă legănată uşor pe gene într-un tainic vis. Mâinile albe îmi ating trupul şi apoi coboară agale sărutând flămând formele dorinţelor vii. Sunt gata să înfrunt o lume şi să câştig fiecare bătalie la braţul tău. Fiorul gândurilor nespuse străbate drumul meu spre fericire şi răsăritul iubirii într-un surd abis! Tu eşti vara mea!

Andreea Palasescu (31 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirinturile sufletului

minotaurul este un om rătăcit în adâncul sufletului
şi sunt momente când fiecare este minotaur
şi poftele sunt tinere fecioare oferite ca ofrandă

dar sufletul omului nu-i un simplu labirint
ci o suprapunere de labirinturi
loc plin de lumini şi umbre în care totul se întreţese

labirintul amintirilor, labirintul amăgirilor
labirintul viselor, labirintul înfrângerilor
labirintul iubirilor şi labirintul uitărilor

rătăcitor, fără să ştie ce-i lumina
omul tânjeşte să-şi ia zborul spre înalt
dar spaima ţese văl de întuneric

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!